Casa Unirea, un exemplu clasic al risipei din banii publici. Statul la stat, pe salariu
Cum este să mergi la muncă, și să nu faci nimic? Este o întrebare la care armate de funcționari din această țară ar putea să răspundă. Dar nu-i întreabă nimeni. Doar le da salariu.
Facem o vizită la „Casa Unirea”, un proiect pornit cu intenții bune în care statul a pus la bătaie o grămadă de bani, de care s-a ales praful. „Casa Unirea” trebuia să fie un magazin în care fermierii, să-și vândă produsele. Este însă un loc în care angajații stau.
Urmăriți un episod, din campania Știrilor PRO TV: "Statul degeaba".
„E Sf. Parascheva astăzi. Să poarte noroc. Excepţional. E un proiect de țară” explică un asemenea angajat.
Cu pioşenie şi pompă, pe 14 octombrie 2019, Ministrul Agriculturii de la acea vreme, Petre Daea, a deschis Casa Unirea din Capitală, un magazin cu produse adunate de la mici fermieri. Tot atunci, a lansat şi Compania Naţională Casa Unirea, în care acţionar este Ministerul Agriculturii, iar ca dar de casă nouă a pus în cont 93 de milioane de lei.
Alex Dima, corespondent PROTV: „Casa Unirea este un eșec al Ministerului Agriculturii, ambalat frumos. Este o gaură neagră în care dispar bani. 14 milioane de lei s-au dus până acum. Suntem la doar câţiva metri de ministerul agriculturii. Km Zero al Capitalei. Magazinul a fost închis anul trecut pentru că nu funcționa, iar la plecare au smuls şi becurile, şi prizele, până şi uşile au fost scoase din tocuri”.
Magazinul a funcţionat doar câteva luni. Un altul a fost deschis pentru o scurtă perioadă în Sibiu, alte trei erau pregătite pentru deschidere în ţară, iar la Tulcea, Compania a cumpărat pește pentru a deschide Bursa de Peşte. Bursa este un alt eşec al Ministerului Agriculturii, o investiție de 5 milioane de euro din fonduri europene, care însă n-a funcţionat. Peştele cumpărat, zeci de tone, nu s-a vândut. Ba mai mult, s-a plătit şi pentru distrugerea lui. Până cum, în doi ani Casa Unirea a tot tocat din banii Ministerului Agriculturii şi n-a produs nimic.
Telefoanele sunt închise, aşa că am mers la adresa indicată pe site-ul companiei, în sediul Romsilva, la etajul 3.
Casa Unirea a avut în 2019 peste 60 de angajaţi care în doar câteva luni, au cheltuit 7 milioane de lei. În 2020, s-au dus alte 5 milioane, mare parte pe salarii şi chirii.
În 2020 o bună parte din angajaţi au fost daţi afară. Au rămas zece. Pe câţiva dintre ei i-am găsit la parterul clădirii. Stăteau. Unul se uita contemplativ pe geam, altul îşi face ceva de treabă într-un laptop. Eliza Constantinescu este director.
Reporter: Ce este Casa Unirea? Casa Unirea ce este, ce s-a dorit să fie? Ce a fost?
Eliza Constantinescu, director Casa Unirea: „Casa este o întreprindere publică, un operator de stat care ar trebui să facă profit.”
Reporter: Și ce face mai exact?
Eliza Constantinescu: „În acest moment se reorganizează şi restructurează”
Constantinescu este aici de la deschidere. A fost şef serviciu financiar şi director economic. Câştigă aproape 9.000 de lei pe lună iar subalternii câte 4.000.
Reporer: Ce fac cei 10 oameni pentru 4 mii de lei. Zilnic. Azi ce au făcut? Astăzi?
Eliza Constantinescu, director Casa Unirea: „Încă o dată. Ne aflam într-o perioadă de restructurare şi organizare.”
Reporter: Ce înseamnă asta? Ce au făcut?
Eliza Constantinescu: „Sună să vândă stocurile de marfă pe care le mai avem.”
Casa mai are încă pe stoc ceva miere, gem şi vin.
Reporter: Este ora 3,30. Se închide programul la 4. Câte produse s-au vândut?
Eliza Constantinescu, director Casa Unirea: „Azi nu s-a vândut nimic. Suntem într-o perioadă de restructurare.”
Reporter: Săptămâna trecută s-a vândut ceva?
Eliza: „Nu.”
Reporter: „De când nu s a mai vândut?
Eliza Constantinescu: „Cred că de vreo 4-5 luni.”
Reporter: Şi ce fac opt oameni care sunt aici? Ce aţi făcut astăzi când aţi venit aici? Ce aţi făcut?
Eliza Constantinescu: „Este greu să vă spun ce am făcută astăzi. Dar am făcut. Este foarte confidenţial. Este greu să vă spun. Dar o să vedeţi în perioada următoare.”
Am încercat să discut cu fostul ministru al Agriculturii, Petre Daea, pentru a înţelege care a fost gândirea iniţială.
Petre Daea, fost ministru al Agriculturii: „Să notaţi numărul de telefon al lui domnu Izvoranu”
Adrian Izvoranu a fost primul director al Casei Unirea. Spune că avea în plan să deschidă 80 de magazine în care fermierii să-şi vândă produsele. Totul s-a întâmplat în pragul campaniei electorale din 2019, în doar două luni.
Adrian Izvoranu, fost director Casa Unirea: „Ministrul Daea îmi spunea aşa: Vreau magazinele, șapte magazine, îmi dăduse temă, trebuia să le fac până pe 10 octombrie. Frate, zece magazine, fiecare ştie că durează 10 luni.”
Reporter: „Nu i-aţi explicat ministrul că e irealizabil?
Adrian Izvoranu: Nu, era realizabil. Vindem roşii, nu trebuie experţi în vânzare. Nu vindem nave cosmice. Adică nu trebuia experţi în vânzare.”
Actualul director susţine însă că pierderi au fost încă de la deschiderea magazinelor, produsele erau cumpărate de la fermieri la preţuri peste cele din magazine sau pieţe.
Magazinul nu a reuşit să susţină din vânzare chiria şi salariile.
Patru mii de euro era chiria pentru magazinul din Capitală, alte mii se duceau pe chiria sediului imens din Romsilva. Izvoranu susţine că totul s-a dus de râpă după ce ministrul Daea şi-a pierdut scaunul iar el a fost îndepărtat de la conducere.
Lui Petre Daea i-a urmat la conducerea ministerului Adrian Oros. Am trimis numeroase solicitări dar n-a vrut să vorbească despre acest subiect. L-am găsit pe holurile parlamentului.
Adrian Oros, fostul ministru al Agriculturii: „Vă spun de ce nu pot să intru în detalii, pentru că la Casa Unirea, în urma auditului făcut de corpul de control, îs foarte mari nereguli. Şi sunt câteva aspecte cercetate chiar de DNA”.
Într-o conferinţă de presă, cu doar câteva zile înainte de plecarea din funcţie susţinea: „Deci nu dorim să o desfiinţăm, dorim să o facem mai sănătoasă şi mai viguroasă.”
În realitate, ministrul Oros spera să ducă proiectul mai departe cu fonduri din programul de redresare şi reziliență, alţi bani. Dar n-a primit nimic, aşa că de supărare şi-a dat demisia.
Mai multe instituţii de anchetă încearcă acum să dea de urma vinovaţilor pentru milioanele pierdute. Casa Unirea este un exemplu, o mică parte din bătaia de joc ce se întâmplă cu banul public în instituţiile statului. Chiar dacă vinovaţii vor apărea, banii pierduţi nu se mai întorc.
Etichete: adrian oros, casa unirea, petrea daea,
