Biserica de la lerihon, cea mai mare constructie romaneasca din afara granitelor. Cum a fost ridicat lacasul
Desi inaintasii nostri au facut daruri importante, desi ani de zile portile Sfantului Mormant erau deschise de sultan doar dupa ce era platit de domnitorii romani, abia in secolul al XIX-lea s-au pus bazele primelor lacasuri romanesti in Tara Sfanta.
Ne intoarcem in Ierusalim, intr-o oaza a romanismului, dar strabatem si pustiul Iudeii pentru a ajunge la Ierihon, un alt punct important pentru crestinism, acolo unde se afla cea mai mare constructie romaneasca din afara granitelor.
Ierusalimul este orasul in care se impletesc atatea energii si tensiuni, gradina Edenului, locul disputat de cele trei mari religii: crestinism, islam si credinta mozaica.
Cartier evreiesc, strada Stifta, Noul Ierusalim. Istoria asezamantului de la Ierusalim incepe tarziu, in 1912, cand un comitet de romani evlaviosi cumpara un teren strangand si bani din donatii pentru construirea bisericii. Legile interziceau cumpararea de catre straini a terenurilor, asa ca s-au facut printr-un arab crestin Hanna Baramki.
La 5 minute de poarta Damascului, intrarea in cetatea Ierusalimului, se afla asezamantul romanesc.
Parintele Ioan Meiu: "Este o manastire mai atipica, pentru ca manastirea este incorporata de chiliile maicilor si calugarilor care vietuiesc aici, la Ierusalim. De ce s-a facut aceasta arhitectura? Tocmai ca sa imbrace biserica, sa nu fie ostentativ asezata in mijlocul unui cartier evreiesc. Au fost si multe probleme in trecut, multi dintre evreii mai fanatici au incercat sa traga chiar crucea de pe turla bisericii, s-o arunce jos. Spatiul este destul de mic, dar este o oaza pentru noi. Ideea acestui spatiu a apartinut intotdeauna romanilor care au venit sa se inchine aici la locurile sfinte."
Abia in secolul al XIX-lea, odata cu formarea statelor nationale, romanii au constatat ca din toate darurile pe care le-au dat de-a lungul timpului nu s-au gandit sa intemeieze si un asezamant romanesc in Tara Sfanta.
Parintele Ioan Meiu: "S-a ridicat din 1934, pana in 1938. A fost ridicata cladirea, dar datorita problemelor si razboaielor, care au macinat si Tara Sfanta, Primul Razboi Mondial, Al Doilea Razboi Mondial, lucrurile au stagnat, nu s-a putut sfiinti atat de repede pe cat isi doreau inaintasii nostri si sfiintirea a fost abia in 1975, de catre Patriarhul Iustinian."
Este o oaza de romanism in Ierusalim.
La asezamantul de la Ierusalim sunt patru preoti, condusi de parintele superior Teofil Anastasoaie si cinci maici care ajuta la treburile din lacas.
Maica Maria este evreica, dar s-a indragostit de ortodoxie si a ramas la manastirea romaneasca. "Eu venit aici in 2005 si stat aici la slujba, am cunoscut pe maica Nicolaida si prin maica Nicolaida, Dumnezeu m-a furat al ortodoxie. Sunt din Haifa, m-am nascut la Nazareth" - spune ea.
Au format la Ierusalim o mare familie romaneasca, care traieste, se roaga si ajuta pelerinii veniti la locurile sfinte. Sunt 30 de locuri de cazare si sunt pregatiti oricand sa adoposteasca calatori.
Maica Nicolaida este de mai bine de 14 ani in Israel. Dupa ce a petrecut 7 ani in manastirea Ramet, din Alba, viata ei a luat o alta intorsatura.
"Totul este diferit, sunt alte reguli, sunt alte legi, sunt alte circumstante. Primul an a fost mai dificil. Gandul reintoarcerii era prezent in mintea mea, imi doream sa ma intorc in Romania, insa Sf. Mormant, izvoratorul de viata in acelasi timp, a fost cel care a lucrat in inimile noastre", spune maica Nicolaida.
Asezamantul de la Ierusalim nu este singurul spatiu romanesc din tara sfanta. Langa Iordan, mai avem un schit. In 1931, guvernul aplestinian a hotarat sa dea parcele de un hectar comunitatilor religioase care doreau sa contruiasca asezaminte pe malul Iordanului. Romanii au ridicat aici un schit. Biserica de acolo era pictata si avea toate cele de trebuinta. Din pacate, conflictele armate au dus la abandonarea acelui loc. Zona este in continuare greu accesibila, terenul este minat si, desi exista promisiuni din partea guvernului israelian de a curata terenul, sunt slabe sanse sa se si intample.
In anii '50, primul staret roman langa Iordan, a fost Ioan Iacob.
Ioan Iacob a fost primul egumen monah la Iordan. A fost calugarit la manastirea Neamt, a petrecut doi ani intr-o pestera din pustia Iordanului si 8 ani la manastirea Sf. Sava. A trecut in nefiinta in 1960, iar 20 de ani mai tarziu s-a deschis mormantul pentru a lua osemintele si a le aseza in osuar. In 1992 a fost canonizat.
Moastele acestuia au fost depuse intr-o racla in Manastirea Sfantul Gheorghe Hozevitul din Pustiul Iudeii, pe drumul dintre Ierusalim si Ierihon.
Ierihon. In nordul desertului Iudeii, este considerat cel mai vechi oras locuit permanent din lume, de acum mai bine de 10.000 de ani. Se crede ca aici era centrul administrativ al provinciei, aici era Zaheu Vamesul care dupa ce l-a cunoscut pe Hristos a devenit protectorul smerit al saracilor. Si tot aici a fost data Pilda Samariteanului smerit sau vindecarea orbului Bartimeu.
Si aici romanii au un asezamant, un loc de odihna si meditatie.
Ierihonul este stravechi oras biblic, considerat cea mai veche asezare din lume, acolo s-au dus si romanii. Este primul oras cucerit de israeliti la intoarcerea din sclavia egipteana si dupa ce au petrecut 40 de ani in desert.
Dupa 1990, valurile de pelerini au facut ca spatiile de cazare sa devina insuficiente. La Ierihon, un oras simbol al crestinismului exista un teren donat de familia Samoila, o familie de pelerini stabilita acolo in anii '30 catre Patriarhia Romane.
Sorin Vasilescu este profesor de arhitectura la Universitatea "Ion Mincu" si unul dintre cei mai premiati arhitecti romani. Lui i-a facut patriarhul Teoctist propunerea de a realiza un asezamant la Ierihon. "Preafericitul Teoctist spune, 'cum adica nu stiti sa faceti o manastire?!' Si mi-a spus: 'pai, ce profesor universitar sunteti atunci?!'" - spune el.
Profesorul Vasilescu a acceptat ceea ce considera provocarea vietii, desi era constient ca s-a inhamat la un proiect complicat.
"Nu fusesem niciodata in Ierihon, nu fusesem niciodata in Israel. Strat peste strat de praf. Praf, praf, praf. Intr-o zona profund seismica, chestiuni de ordin ingineresc extrem de dificile, temperature ucigatoare", spune profesorul.
Arhitectul a refuzat sa fie platit si a simtit nevoia sa se implice pentru a lasa in urma un asezamant grandios.
"Pentru romani, asezamantul de la Ierihon reprezinta cea mai mare constructie, ctitorie romaneasca, facuta vreodata peste hotare", spune el.
Lucrarile au durat aproape 15 ani si au fost finantate de patriarhie si din donatiile pelerinilor. Din motive estetice, mare parte din materialele folosite au fost locale, dar muncitorii au fost romani.
"Construita de romani pana aproape de ultima faza. Din motive complexe, am folosit pentru finisaje si mana de lucru locala", explica arhitectul.
Contruirea asezamantului a tensionat relatiile cu Patriarhia Iersualimului. Fostul patriarh, Diodor, si a dat acordul pentru constructie. Dupa moartea sa insa reprezentantii patriarhiei nu au mai fost de acord ca romanii sa construiasca in zona lor de jurisdictie.
Patriarhul Teofil al III-lea: "Avem binecuvintarea si libertatea ca fiecare biserca sa fie independenta. Din punct de vedere administrativ, biserica ortodoxa respecta canoanele, adica legile bisericii. Fiecare biserica are propria jurisdictie spirituala. Potrivit legilor bisericesti, unei biserici ii este interzis sa intervina in jurisdictia spirituala a altei biserici."
Tensiunile au culminat in 2011 cu ruperea comuniunii dintre Patriarhia Ierusalimului si Patriarhia Romaniei.
Patriarhul Teofil al III-lea: "Bineinteles ca intre biserici, ca si intre state, exista ambasadori si reprezentanti. Asa ca bisericile pot avea proprii reprezentanti, dar doar cu aprobarea ambelor biserici. In acest caz rusii sunt prezenti aici, romanii, georgienii si sarbii. Patriarhia Romana a incercat sa stabileasca o prezenta in interiorul jurisdictie Patriarhiei Ierusalimului, nerespectand canoanele. S-a intamplat asa pentru ca au incercat sa profite de niste circumstante. Cand mi-am dat seama ca Patriarhia Romana a incercat sa se stabileasca aici fara sa respecte canoanele, ne-am exprimat nemultumirile. Si pentru ca nu ne-au ascultat, am trecut la actiune. Asa am rezovlat problema. Nu a fost usor."
Negocierile au fost intense si, se pare, ca la mijloc au fost si interese pecuniare. Abia acum doi ani conflictual s-a rezolvat amiabil.
Patriarhul Teofil al III-lea: "Si dintr-o data Patriarhia Romana si-a recunoscut greseala. Au fost niste neintelegeri cu predecesorii mei si Patriarhia Romana nu a prezentat documente care sa ateste ca aveau aprobarea senatului sau a predecesilor mei. Ulterior, lucrurile s-au clarificat. Suntem foarte apropiati si pelerinii romani sunt bineveniti. Eu am vizitat Romania si i-am primit aici pe presedinti. Odata ce s-au vindecat ranile, au disparut probelemele."
Acum, asezamantul romanesc este un punct important pe harta pelerinilor romani, caminul de acolo putand gazdui grupuri numeroase de crestini.
Unul dintre cele mai tensionate locuri din Tara Sfanta este Hebron. Disputat atat de palestinieni, cat si de evrei, orasul are o insemnatate speciala. Aici sunt mormintele patriarhilor.
Orasul este populat de arabi si se afla doar 80 la suta in administrarea autoritatii palestiniene. Aducerea unor colonisti israelieni aici a creat un nou conflict in Cisiordania.
Atat pentru evrei, cat si pentru musulmani, Hebronul este considerat un oras sfant. In Grota Macpela se considera ca sunt ingropati patriarhii venerati de ambele religii si considerati profeti: Avraam sau Ibrahim, Isaac si Iacob si sotiile acestora, Sara, Rebeca si Lia. Acum, accesul se face printr-o moschee militarizata.
In 1994, in urma unui atentat sangeros comis de un evreu de extrema dreapta, doua dintre cu morminte au ramas intr-o parte, intr-o sinagoga lipita de un zid de moscheea isalmica.
In Pustiul Iudeii se afla una dintre cele mai frumoase si mai vechi manastiri din lume, Sfantul Sava cel Sfintit. Sapata in stanca, aceasta a fost ctitorita de imparatul Iustinian al Bizantului, dar refacuta cu banii si "staruintelor domnilor Vlahiei", asa cum se pastreaza in biblioteca manastirii. Neagoe Basarab a fost unul dintre cei mai importanti contributori la dezvoltarea lacasului care nu permite inauntru accesul femeilor.
Cand aude grai romanesc, parintele, unul dintre cei care vietuieste aici, iese pentru o scurta predica despre desertaciunea conditiei umane.
Ne intoarcem in vechiul oras al Ierusalimului. In partea de vest a muntelui templului se afla Zidul Plangerii, loc sacru al iudaismului. De secole, este principalul loc de pelerinaj pentru evrei, ultima ramasita a celui de-al doilea temple iudaic daramat de romani in anul 70 dupa Hristos. Cu capetele acoperite, credinciosii evrei depun biletele cu rugaciuni pentru o legatura directa cu sursa divinitatii.
La cateva sute de metri mai la sud, in cetate, pe muntele Sionului se afla un alt loc sfant pentru evrei, mormantul regelui David. Statuia psalmistului strajuieste intrarea intr-o incapere micuta unde se afla conform traditiei iudaice sarcofagul lui David.
Dar cel mai important loc pentru pelerinii crestini in Ierusalim este Sfantul Mormant, locul in care a fost asezat trupul lui IIsus dupa ce a fost coborat de pe cruce. Aici il avem ghid tot pe parintele Ioan, un brasovean inimos ce a ales sa slujeasca la locurile sfinte.
Parintele Ioan Meiu: "Este de fapt o catedrala imensa care acopera mai multe altare, mai multe biserici in interiorul ei.
Ne aflam in curtea Sfantului Mormant. Trebuie sa avem o buna colaborare cu toti. Si cu armata israeliana, si cu bisnitarii arabi, si cu parintii de la sfantul mormant. In vechime, se aflau doua porti de intrare, de pe vremea sultanului Suleiman, a fost inchisa aceasta poarta, tot in vechime accesul pe Golgota se face pe aceste trepte."
Conflicte s-au iscat tot timpul in Orasul Sfant, chiar si intre crestini. Sub ocupatia sarazinilor, crestinii armeni au platit pentru a se interzice grecilor de la Patriarhia Ierusalimului sa faca slujba din Sambata Mare.
La intrarea in biserica este lespedea pe care Iisus a fost coborat de pe cruce.
Romanii sunt prezenti chiar si in Biserica Sfantului Mormant.
Parintele Ioan Meiu: "Capul de bour, aceasta pisanie apartine lui Stefan cel Mare care, oferind un sprijin parintilor ortodocsi din vremea lui, i-au oferit aceasta onoare de a pune pecetea lui, pecetea Moldovei."
Aici este centrul universului pentru crestini. Deasupra se afla Golgota, locul in care Crucea lui Hristos rastignit intre cei doi talhari a fost infipta si unde si-au dat ultima suflare pamanteasca.
Pelerinajul in Tara Sfanta este un prilej de cunoastere si intelegere a istoriei religiilor, a credintei in Dumnezeu. E locul in care se vorbeste cel mai mult despre pace, despre liniste si Divinitate. Credinte oarbe, orgolii si interse politice au facut insa ca de-a lungul miilor de ani aici sa curga prea mult sange. Si inca mai curge. Aici a curs si sangele Fiului lui Dumnezeu.
Milioane de oameni ajung aici in fiecare an din curiozitate sau in cautarea unei linisti, a unei paci interioare. O pace care poate fi dobandita de cei care vin cu sfletul deschis, cu dorinta de a atinge locul pe unde a pasit Iisus, locul in care s-a jerfit si mai ales locul in care Hristos a inviat.
ULTIMELE STIRI
CELE MAI CITITE
