Omul din spatele lui Celentano. Adrian Văncică dezvăluie un hobby ținut ascuns ani de zile
De 14 ani îl joacă pe Celentano în Las Fierbinți, serialul de comedie care de 28 de sezoane este cel mai îndrăgit din România.
În spatele râsului molipsitor din Las Fierbinți - acolo unde țuica devine punte între lumi și lenea, simptom național - Adrian Văncică ascunde un tip rar de înțelepciune: cea care mustră fără să rănească.
El îmbracă adevărul în haz și ni-l livrează cu o șapcă și un zâmbet cu sughițuri. Este și scenarist la serialul difuzat la PROTV, iar în lungmetraj este un actor din ce în ce mai căutat.
Are și o pasiune pe care o ține de ani buni ascunsă, dar pe care v-o dezvăluim în reportajul care urmează.
E ora 8 dimineața și pe ușa primăriei din Las Fierbinți, în serialul cu același nume, intră Mirela Oprișor, alias Aspirina, împreună cu Firicel, adică Toma Cuzin, și …Celentano, bețivul satului, interpretat de Adrian Văncică.

Cel din urmă abordează o figură ușor nătângă, cu un ochi care îi filează nițel, și gesticulează cu mâini tremurânde, pe fondul alcoolismului. Cu atitudine de atotștiutor, ale cărui gânduri s-au blocat între 2 sughițuri, dă startul unui dialog cu primarul Vasile, jucat de Gheorghe Ifrim – îmbrăcat în dac falnic, dar cu sabie de sorginte asiatică pe masă.
Adrian Văncică are 48 de ani și de 14 îl joacă pe Celentano, cetățeanul veșnic turmentat, fără loc de muncă și cu minte odihnită, care filozofează și are din când în când idei geniale, de care nu vrea să audă nimeni.
Dacă privești acest rol, e unul dintre românii care beau cel mai mult, la locul de muncă. Să fie beat, e în fișa postului.
De 28 de sezoane, aceste roluri au intrat în casele românilor, iar Las Fierbinți a devenit cel mai cunoscut serial de comedie din România.

De la umor grosier, la unul fin, cu multe subtilități, Las Fierbinți este, cu fiecare episod, o oglindă a societății românești, cu bune și cu rele. În satul celebru, hazul a fost transformat în profesie și pățaniile protagoniștilor ne fac să uităm de griji, de probleme, dar ne pun în față și realități ale vieții cotidiene, tratate cu ironie și sarcasm. Iar veșnicul cetățean turmentat, dornic a-și depăși condiția, traduce totul simplu, pe limba poporului.
În timp ce Firicel, amic de pahar în serial, e țăranul cu palmă grea, care îi bate pe toți, Celentano bate… apropo-uri, fiind un pacifist convins.
Puține duble, multe situații care trezesc râsete spontane, pe platoul de filmare. În toată bășcălia, totul pare o joacă.
Adrian Văncică ne arată în fiecare episod că poți filozofa și poți face poezie din beție constantă. Și chiar dacă în viața de zi cu zi nu pune gura pe alcool, localnicii din Fierbinți, unii ajunși figuranți în serial, credeau contrariul. Mulți dintre săteni le sunt muză actorilor.
Nea Emil e din Fierbinți și a prins un rol secundar - are o scenă fără replică. Consideră că nu e altul mai convingător în trasul la măsea, decât Adrian Văncică. Nea Emil și prietenii săi mai-mai că s-au supărat când au aflat că actorul nu e deloc prieten cu paharul, în realitate.
Lumea lor e un soi de Poiana lui Iocan, în care viciile și stupiditatea nasc dileme, iar Adrian Văncică ne arată, cu o ironie blândă și simț critic, că lumea se poate repara și râzând. Un …neînțeles cu vorbe pline de înțeles, un ins cu haine slinoase, respingător la prima vedere.
În spatele personajului, stă un profesionist serios – care a devenit pe parcurs și scenarist și un veritabil maestru al replicii cu dublu sens. Personajul Celentano a fost dezvoltat în timp, și din putoarea satului a devenit acel filozof de cârciumă care bea pentru a gândi și gândește pentru a bea.
E actor consacrat de comedie, dar în afara Las Fierbinți-ului a avut un an excelent în cinematografie. A jucat în Anul Nou care n-a fost, film premiat în ultimii 2 ani atât în țară, cât mai ales pe plan internațional.
În Anul Nou care n-a fost, Adrian Văncică își șterge zâmbetul și coboară în întunericul anilor '80, acolo unde spaima de Securitatea din anii comunismului și tăcerea dor mai tare decât gluma. Rolul lui Gelu e un anti-Celentano: un om simplu, fără replici memorabile, dar cu un destin care poate depinde de …o scrisoare. Filmul e o lecție de istorie ale cărui proiecții au ajuns în licee.
Din discuțiile cu colegii aflăm că e un om aparte. S-a născut la Târgoviște și este absolvent UNATC, la clasa lui Mircea Albulescu. O perioadă a fost și actor de teatru.
La proiecțiile filmelor în care joacă recunoaște adesea că vrea să fie și personaj rău, în drame cu final nefericit.
Emblematic a rămas mesajul de sărbători, în 2016, al lui Celentano, o poezie citită în stilul caracteristic personajului, dar scrisă de actor, și care nu doar a atras râsete, ci a dat mult de gândit.
Colegii din serial au anticipat de la început că Celentano, fiu zdrențăros și leneș al satului, va face carieră.
Cele 2 fiice au crescut și actorul le ține departe de mass-media și lumina reflectoarelor. E foarte discret cu viața de familie, și singurele fotografii și filmulețe pe care le-a făcut publice sunt acum câțiva ani.
Și Celentano iese în kimono - transformat într-un Adrian Văncică pasionat de sporturi de contact - un hobby pe care l-a ținut departe de ochii presei. De câțiva ani practică jiu jitsu brazilian, o ramură a artelor marțiale care implică… suciri de mâini și picioare și diverse tehnici articulare care pun la încercare gâtul, tendoanele și oasele adversarului.

La fel ca în viață, și pe saltea e riguros și hotărât. Merge la antrenamente de 3 ori pe săptămână, dis de dimineață, și prin sport a slăbit peste 20 de kilograme.
Îl amuză când citește diverse bazaconii, informații false despre el, găsite pe internet.
Pe ulița din Las Fierbinți, între o replică genială și o tăcere plină de sens, Adrian Văncică transformă comedia în artă și ironia într-o oglindă așezată în fața tuturor. În lumea lui Celentano totul pare improvizat, dar nimic nu e întâmplător. De 14 ani comedia intră în casele românilor, iar prostia, lenea și parvenitismul se transformă într-un spectacol lucid și savuros. În spatele hazului de necaz, sunt lecții despre demnitate și speranță. Un univers în care toate defectele românești devin, ca prin magie, pură filozofie.