Mai exact, atunci când costurile sunt raportate la puterea de cumpărare, România ajunge pe primul loc în UE în ceea ce privește povara energiei electrice asupra consumatorilor și economiei, arată Dumitru Chisăliță.
Expertul în energie arată că prețul final al energiei electrice din România este cu aproximativ 21% sub media Uniunii Europene în termeni nominali, calculați în euro. În schimb, raportat la puterea de cumpărare (PPP), costul real al energiei devine cu 15% mai mare decât media europeană.
Diferența este explicată în principal de nivelul redus al veniturilor și al puterii de cumpărare din România. Astfel, chiar dacă factura exprimată în euro pare mai mică decât în multe state vest-europene, impactul ei asupra gospodăriilor și companiilor este mai ridicat.
Analiza compară și structura prețului energiei electrice din România cu alte state europene. În raport cu media UE, România se situează sub nivelul european la mai multe componente ale facturii, inclusiv distribuție, marjă comercială și taxe. Totuși, raportarea la puterea de cumpărare schimbă clasamentul, iar România depășește media europeană la aproape toate componentele.
Povara reală a energiei
Una dintre cele mai importante diferențe apare la componenta „preț marfă”, adică energia propriu-zisă, fără taxe și tarife. În termeni nominali, aceasta este cu aproximativ 8% sub media europeană, însă raportată la PPP devine cu 32% mai mare decât media UE. AEI arată că acest lucru arată că problema nu este neapărat prețul exprimat în euro, ci raportul dintre costul energiei și capacitatea economiei de a-l suporta.
Comparativ cu state precum Germania și Olanda, România are costuri nominale mai reduse, însă în termeni de putere de cumpărare prețurile la energie sunt semnificativ mai mari. Analiza arată că prețul energiei raportat la PPP este cu până la 84% peste nivelul din cele două economii vest-europene.
În comparație cu Polonia, considerată o economie mai apropiată structural de România, diferențele sunt mai mici. România are un preț similar al energiei și tarife de distribuție mai reduse, iar costul final raportat la puterea de cumpărare este sub cel al Poloniei.
Documentul explică și rolul infrastructurii energetice în formarea tarifelor. Un indicator important este gradul de încărcare al rețelelor, măsurat prin cantitatea de energie transportată sau distribuită pe kilometru de rețea. Rețelele dense și volumele mari de energie permit împărțirea costurilor fixe la mai mulți consumatori, ceea ce reduce tarifele pe kilowatt-oră. În schimb, rețelele întinse și consumul redus sau dispersat duc la costuri unitare mai mari.
Potrivit analizei, România are unele dintre cele mai ridicate costuri de distribuție și transport raportate la puterea de cumpărare. AEI explică situația prin consumul redus pe cap de locuitor, infrastructura extinsă în zone rurale și costurile fixe ridicate ale rețelelor.
În ceea ce privește componenta de furnizare, marjele comerciale ale furnizorilor plasează România pe locul 9 în UE raportat la PPP. Printre cauzele invocate se numără volatilitatea ridicată din ultimii ani, costurile generate de schemele de plafonare și compensare, dar și riscul mai mare de neplată.
Analiza arată că taxele aplicate energiei electrice poziționează România pe locul 11 în Uniunea Europeană atunci când sunt raportate la puterea de cumpărare.
AEI propune mai multe măsuri pentru reducerea prețului energiei electrice. Printre acestea se numără creșterea ofertei competitive de energie, dezvoltarea mecanismelor de hedging, reducerea costurilor de dezechilibru și investițiile în infrastructură energetică, inclusiv în interconexiuni și capacități de stocare.
În ceea ce privește rețelele de distribuție și transport, soluțiile propuse includ creșterea gradului de utilizare a infrastructurii, reducerea pierderilor din rețea, digitalizarea și investițiile țintite pentru creșterea eficienței.
