Clasamentul arată diferențe semnificative între sistemele fiscale europene, de la câteva zeci de taxe până la câteva sute. Este important de precizat că numărul taxelor nu indică nivelul fiscalității dintr-o țară și nu arată cât de mare este povara fiscală suportată de contribuabili. Indicatorul oferă, în schimb, o perspectivă asupra structurii și complexității sistemelor fiscale naționale, notează Visual Capitalist
Franța este un caz aparte, cu 348 de taxe individuale, cel mai mare număr din Europa. Franța este urmată de Danemarca, cu 132 de taxe, în timp ce România ocupă poziția a șaptea, cu 109.
Din cele 348 de taxe existente în Franța, 243 sunt considerate „taxe cu randament redus”, care generează împreună venituri relativ mici în comparație cu principalele categorii de impozite. În 2024, taxele legate de ocuparea forței de muncă au adus peste 800 de miliarde de euro, în timp ce taxele pe bunuri și servicii au generat alte aproximativ 300 de miliarde de euro.
Numărul mare de taxe din Franța este explicat, în parte, prin compromisurile politice acumulate de-a lungul mai multor perioade ale istoriei republicii franceze. Au fost introduse numeroase taxe specializate pentru anumite industrii, care, deși au o contribuție redusă la veniturile statului, sporesc complexitatea sistemului fiscal. Printre acestea se numără taxe pentru asigurări și formare profesională, taxe pentru camerele de comerț, dar și taxe asociate sectorului nuclear sau jocurilor de noroc.
La polul opus se află Estonia și Lituania, care au cele mai puține taxe individuale din Europa, cu 34, respectiv 35. Letonia are 54 de taxe, cel mai mare număr dintre cele trei state baltice, însă rămâne mult sub media europeană, de aproximativ 90 de taxe.
Estonia este considerată un exemplu de sistem fiscal simplificat. Țara are un impozit pe venitul persoanelor fizice cu o cotă unică, fără sisteme complexe de tranșe și deduceri, iar profiturile corporative reinvestite sunt taxate cu 0%.
Un alt exemplu este Germania, care are doar 60 de taxe individuale, deși veniturile fiscale reprezintă aproximativ 42% din PIB. Sistemul german este astfel unul dintre cele mai puțin fragmentate din Europa din perspectiva numărului de taxe.
Problema României, colectarea taxelor, nu numărul lor
România a reușit să crească veniturile statului în 2025, însă acestea rămân mult sub nivelul european raportat la PIB. În același timp, structura fiscală este diferită: România colectează relativ puțin din impozite directe, se bazează mai mult pe impozitarea consumului și are o pondere ridicată a contribuțiilor sociale, arată Consiliul Fiscal.
Instituția leagă nivelul redus al veniturilor de două cauze principale: eficiența scăzută a administrației fiscale și nivelul mai redus al unor cote de impozitare, rezultat al relaxărilor fiscale succesive din trecut. Cu alte cuvinte, problema nu este doar cât de mari sunt taxele stabilite de stat, ci și cât de eficient reușește statul să colecteze taxele existente.
Veniturile statului au crescut în 2025, dar România rămâne la coada UE. Potrivit datelor calculate după metodologia ESA 2010, România a avut în 2025 venituri bugetare totale echivalente cu 35,4% din PIB, față de 34% din PIB în 2024. Asta înseamnă o creștere de 1,4 puncte procentuale într-un singur an. Și veniturile fiscale – adică impozitele și contribuțiile de asigurări sociale – au crescut, de la 28,7% la 29,2% din PIB.
Creșterea nu este însă suficientă pentru a reduce semnificativ decalajul față de celelalte state europene. Media UE27 a veniturilor bugetare a fost de 46,4% din PIB, ceea ce înseamnă că România se află cu 11 puncte procentuale sub media europeană. La veniturile fiscale, diferența este chiar de 11,2 puncte procentuale: 29,2% din PIB în România, față de 40,4% în UE. Din acest punct de vedere, România ocupă penultimul loc în UE27.
Diferența este vizibilă și în comparație cu alte state din Europa Centrală și de Est. De exemplu, Croația și Slovenia au venituri bugetare de 47,1% din PIB, în timp ce în Polonia acestea ajung la 43,6%. În România, nivelul este de numai 35,4%. Cu alte cuvinte, chiar și în raport cu țări din aceeași regiune, statul român colectează o proporție mai mică din economia națională. Față de Bulgaria, diferența este de 2,7 puncte procentuale în ceea ce privește veniturile bugetare.
