„Scopul scuză mijloacele” - schimbările suferite în timp de expresia machiavelică
„Scopul scuză mijloacele” este o expresie pe care o folosim adesea atunci când ne dorim să ne justificăm o acțiune de care nu suntem foarte mândri.
Aforismul îi este atribuit lui Niccolò Machiavelli și apare enunțat în opera sa „Principele”, fiind destinată lui Lorenzo al II-lea de Medici. Lucrarea, scrisă în numai câteva săptămâni, îl învață pe Lorenzo cum să devină un bun conducător.
„Scopul scuză mijloacele” nu este o expresie preluată ad litteram din lucrarea „Principele”, ci a suferit modificări de-a lungul secolelor.
Pasajul original din operă este următorul: „Lasă principele să-și asume o faptă pentru că mijloacele vor fi considerate mereu oneste. Poporul este întotdeauna convins de aparențele lucrurilor și de rezultatele finale”.
Niccolò Machiavelli s-a născut într-o perioadă în care Italia era afundată în lupte. Nu beneficiat de o educație strălucită, însă a învățat retorica și gramatica. În anul 1494, atunci când familia de Medici a preluat frâiele asupra Florenței, Machiavelli avea să devină „gramatic” și un apropiat al nobilei familii.
„Scopul scuză mijloacele” ilustrează succint viziunea politică a lui Niccolò Machiavelli.
„Principele” este considerată o lucrare „machiavelică” întrucât prezintă cu cinism modul în care un principe și poate atinge obiectivele, având la dispoziție toate mijloacele de care poate dispune: trădarea, corupție, vicleșug, minciună sau demagogie.
În contemporaneitate, citatul a suferit modificări și este întâlnit adesea sub forma: „Scopul scuză mijloacele dacă scopul este unul nobil”, cea ce se îndepărtează și mai mult de înțelesul istoric.
Machiavelli a intenționat să ajute familia de Medici să conducă cât mai eficient Florența. În plus, chiar și numele său a suferit o depreciere în timp, fiind asociat cu termenul „machiavelic” care înseamnă „diabolic, viclean”, iar ordinul iezuit se face responsabil de acest „prestigiu”.
