Tarile unde Putin si-a pus piciorul in usa. "Conflictele inghetate" ar putea aduce Rusia la doar 500 km de Bucuresti

“Conflicte inghetate”: aceasta este termenul tehnic pentru conflictele de pe teritoriul URSS care nu au gasit o rezolvare. Un termen la fel de corect ar fi “agenda de anexari a Rusiei”.

Fiecare dintre aceste conflicte e de fapt o portita intredeschisa prin care Moscova se poate strecura oricand, intervenind in state care teoretic sunt independente. Iar pe lista se afla inclusiv Transnistria, un teritoriu care e mai aproape de Bucuresti decat Maramuresul sau Timisoara.

Basescu: "Conflictele inghetate pot fi reactivate oricand"

Republici si pseudo-republici
Pe 26 decembrie 1991 Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice si-a incetat oficial existenta. In locul ei au aparut, teoretic, 15 state independente, corespunzand fostelor republici socialiste sovietice. Practic, erau insa mai mult de 15, deoarece nu toata lumea a fost de acord cu mentinerea frontierelor, adeseori arbitrare, mostenite de la defuncta URSS.

Citește și

Traian Basescu: "Cred ca Putin se uita cu cel mai mare jind la gurile Dunarii"

Dupa un lung sir de conflicte, la ora actuala pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice exista 15 state recunoscute formal in toata lumea si 5 cu statut incert: Crimeea, Abhazia, Nagorno-Karabah, Osetia de Sud si Transnistria. Ce este cert e ca toate 5 ofera pretexte pentru ca Rusia sa se amestece in treburile interne ale unor republici ex-sovietice unde altfel nu ar avea niciun drept sa intervina.

“Colapsul Uniunii Sovietice a fost unul dintre cele mai mari dezastre geopolitice ale secolului si o drama pentru poporul rus”, spunea in 2005 Vladimir Putin in discursul sau anual in fata parlamentului. “Zeci de milioane de concetateni si compatrioti de-ai nostri s-au trezit in afara teritoriului Rusiei.” Insa liderul de la Kremlin se pare ca si-a propusa sa ii readuca in patria-mama, cu sau fara voia lor. Iar cele 5 conflicte inghetate ii ofera oportunitatea perfecta.

1. Crimeea
Pana la inceputul lui 2014, Crimeea nu putea fi considerata in niciun caz o zona de conflict, chiar daca in 1994 peninsula si-a ales propriul ei presedinte, inlaturat pasnic de Kiev un an mai tarziu. Dupa revolutia Euromaidanului, insa, locuitorii majoritar rusi ai Crimeei au hotarat, mai mult sau mai putin spontan, ca nu mai vor sa faca parte din Ucraina.

Conflictul a aparut practic peste noapte, cu institutii si baze militare ocupate de “patrioti”, mitinguri impotriva “nazistilor” de la Kiev si formatiuni de auto-aparare pe strazile oraselor Crimeei. Pe 16 martie, 96% dintre locuitorii regiunii au votat prin referendum alipirea la Rusia, care a fost ratificata in urmatoarele zile de parlamentul si presedintele de la Moscova.

Moscova cheama cyborgii la oaste. Armele secrete dezvaluite de vicepremierul rus

2. Osetia de Sud
O mica regiune cu 55.000 de locuitori la granita de nord a Georgiei, Osetia de Sud si-a proclamat independenta inca din septembrie 1990. Guvernul georgian, si el de data recenta, a intervenit in forta, declansand un razboi in care violentele interetnice au scapat complet de sub control. In 1992 o noua administratie a luat puterea in Georgia si a pus capat atrocitatilor, semnand un armistitiu. Eforturile de a gasi o solutie la situatia din Osetia au esuat insa constant, medierea Rusiei fiind mai degraba contra-productiva.

In cele din urma, in 2008 razboiul a reizbucnit. Guvernul de la Tbilisi a atacat Osetia de Sud in urma unor atentate impotriva oficialilor georgieni. “Nu putem lasa ca moartea compatriotilor nostri sa ramana nepedepsita”, a declarat cateva zile mai tarziu presedintele rus Medvedev, invocand faptul ca multi dintre locuitorii Osetiei de Sud au si cetatenie rusa. Moscova a intervenit si in cateva ore a zdrobit Georgia.

Concluzia: Rusia a recunoscut independenta Osetiei de Sud, care altminteri mai e recunoscuta doar de Nicaragua, Venezuela si cateva insule din Pacific. La ora actuala, republica exista insa doar gratie celor 3.500 de soldati rusi stationati aici, care ii asigura nu doar independenta, ci si subzistenta, Osetia de Sud traind practic din ce le vinde. Mai important, insa, Osetia de Sud ramane un ghimpe in coasta Georgiei. De curand, fortele rusesti au instalat o bariera care separa practic Osetia de Georgia invocand motive de securitate legate de Jocurile Olimpice de la Soci.

3. Abhazia
O alta regiune de granita a Georgiei, Abhazia si-a proclamat independenta in 1991. A urmat un conflict sangeros, castigat de Abhazia, care a trecut apoi la purificarea etnica, expulzand un sfert de milion de etnici georgieni. In 2008, pe fondul conflictului din Osetia, Rusia a recunoscut si independenta Abhaziei. Pe de alta parte, Georgia considera ambele regiuni “teritorii ocupate de Rusia” iar majoritatea cetatenilor republicii au primit in ultimii ani acte de identitate rusesti.

Anul trecut, Putin a semnat acorduri de liber-schimb cu Osetia de Sud si Abhazia. In acelasi timp, Abhazia a fost pusa la locul ei atunci cand locuitorilor republicii separatiste li s-a interzis practic accesul la Jocurile Olimpice de la Soci, desi intre granita abhaza si Soci sunt doar 25 de kilometri.

4. Nagorno-Karabah
O enclava cu populatie armeana crestina in mijlocul Azerbaidjanului musulman, Nagorno-Karabah a fost scena unor conflicte sangeroase inca de la sfarsitul perioadei sovietice. Dupa prabusirea URSS, acestea au degenerat in razboi intre nou creata republica Azerbaidjan si separatistii sustinuti de Armenia, dar si de Rusia.

Conflictul a facut zeci de mii de morti si a tranformat peste un milion de localnici in refugiati. Armenii au invins, dar rezultatul final, “Armistitiul de la Biskek” din 1994, nu a adus o solutie clara. Nagorno-Karabah si-a castigat autonomia, insa independenta sa nu e recunoscuta decat de alte republici separatiste. Situatia e complicata de faptul ca separatistii din Nagorno-Karabah nu sunt dependenti de Rusia si nu doresc unirea cu aceasta. Rusia are insa dreptul sa intervina in ajutorul lor, justificand astfel faptul ca detine in continuare o baza militara in Armenia, “sponsorul” oficial al separatistilor

Un exemplu al importantei republicii Nagorno-Karabah pentru spatiul ex-sovietic: in 2013, Armenia a vrut sa semneze acordul de asociere la UE. Rusia a amenintat imediat ca nu mai sustine Armenia impotriva Azerbaidjanului in disputa legata de Nagorno-Karabah. Astfel ca presedintele Armeniei a renuntat la prietenia cu UE si si-a anuntat sustinerea pentru Uniunea Economica Euroasiatica conceputa de Vladimir Putin.

Ce spune Traian Basescu despre riscul unui conflict cu Rusia

5. Transnistria
In fine, la nici 500 de kilometri de Bucuresti s-a proclamat in septembrie 1990 Republica Moldoveneasca Nistreana. In urma unui scurt razboi, aceasta a preluat controlul regiunii Transnistria si a devenit efectiv independenta de Republica Moldova, fara sa fie recunoscuta insa de vreun alt stat. Rusia a sustinut insa deschis eforturile Transnistriei iar ulterior deschis un consulat la Tiraspol, capitala republicii separatiste.

Dupa alipirea Crimeei la Rusia, autoritatile transnistrene se simt acum indreptatite sa ceara si ele un tratament similar, mai ales ca pot invoca rezultatele referendumului din 2006. 97% dintre votanti au spus atunci ca vor unirea cu Rusia.

Ministrul de Externe al Transnistriei: "Ne consideram parte din lumea ruseasca"

Lucrurile nu sunt totusi atat de simple. Un studiu realizat de cercetatorii americani in trei din zonele de “conflict inghetat” a aratat ca in Abhazia majoritatea locuitorilor prefera varianta independentei, in Transnistria sunt numerosi cei care ar prefera independenta sau chiar reunirea cu Moldova si doar in Osetia de Sud alipirea la Rusia este in mod clar varianta preferata de majoritatea zdrobitoare a locuitorilor. Deci scenariul din Crimeea nu va poate fi aplicat chiar la fel in aceste tari.

Pe de alta parte, e extrem de putin probabil ca UE si NATO vor interveni pentru a sustine Georgia, Armenia, Azerbaidjanul sau chiar Moldova intr-un conflict cu Rusia. Mai ramane doar ca Moscova sa decida sa dezghete conflictele inghetate.

Articol recomandat de sport.ro

Olăroiu, răsplătit de arabi în mijlocul unui sezon istoric: românul încheie anul cu o veste excelentă