Analiza AFP. Siria in 2012 - de la revolutie la razboi total

Daca dinamica revolutionara a ramas neschimbata, miscarea pacifista si populara contra regimului presedintelui Bashar al-Assad s-a transformat, putin cate putin, intr-un razboi sangeros, ca reactie la brutalitatea fortelor guvernamentale.

Sustinuti de majoritatea sunita a populatiei, insurgentii au inceput o lupta armata, folosindu-se de cateva arme de contrabanda sau cumparate de la ofiterii corupti. Astazi, ei tin sub control o mare parte a zonelor rurale si cateva orase mijlocii. In nord-vest, ei detin un vast teritoriu, incepand cu orasul Alep (nord) pana la frontiera cu Turcia.

Rebeliunea se raspandeste de estul in desertului, dar mai ales, luptatorii se apropie de Damasc, unde armata efectueaza operatiuni ample de "securizare" impotriva "teroristilor", nume dat rebelilor de catre regimul lui Bashar al-Assad.

Sheikh Taoufik, lider in razboiului islamist din regiunea Alep, este convins ca "regimul slabeste de zi cu zi". Pentru Taoufik, "acesta este inceputul sfarsitului". Incapabil sa recastige teritoriul pierdut, regimul sirian a abandonat planurile, care privilegiaza apararea capitalei, a marilor orase, a axelor strategice si consolidarea redutei alawite (ramura siita, din care fac parte majoritatea liderilor din Damasc) de pe malurile Marii Mediteranene.

Fortele guvernamentale, indiferente fata de civilii martirizati, lovesc orasele si cartierele rebele.

Sub ochii jurnalistei de la AFP, peste 40 de persoane, dintre care 22 de copii, au decedat striviti sub daramaturile cladirii in care se aflau, din cauza unei bombe, lansata de un MiG pe 18 octombrie, in orasul Maaret al-Numan. Potrivit Obsevatorului Sirian pentru Drepturile Omului (OSDO), 42.000 de persoane, in majoritate civili, au fost omorati de la inceputul revoltei, in martie 2011.

Sute de mii de sirieni si-au parasit casele.

Comunitatea internationala, paralizata de mult timp, a renuntat la idea de a gasi o solutie negociabila privind violentele, iar Damascul a stiut mereu ca poate conta pe sustinerea aliatilor sai rusi si iranieni. Cu superioritatea sa materiala coplesitoare si cu puterea sa militara, cu un posibil arsenal chimic, care provoaca ingrijorari din partea altor state, armata este pregatita mereu sa efectueze operatiuni extinse.

Suprematia aeriana a regimului sirian ar putea fi totusi contestata de catre rebeli, care folosesc rachete antiaeriene. O jurnalista AFP a fost martora la un moment istoric, cel in care rebelii au lovit doua aeronave in 24 de ore, cu rachete de acest tip, "confiscate de la inamic", potrivit rebelilor, la sfarsitul lui noiembrie, in apropiere de Darret Ezza (nord-vest).

De acum inainte, armele usoare si munitiile sunt disponibile, dar materialele ofensive mai perfectionate continua sa lipseasca. Insurectia a optat pentru o strategie ce presupune taierea liniilor de aprovizionare, asfixierea marilor orase si a garnizoanelor izolate. Rebelii care lupta impotriva militarilor, a serviciilor de informatii si a membrilor Shabbiha (militia pro-Assad), au format unitati mai bine organizate, cu ajutorul sutelor de voluntari straini.

Dar cele sase luni au fost marcate de o "islamizare" crescanda a luptei armate si de aparitia pe scena a Frontului Al-Nosra, acuzat undeori ca ar fi paravanul Al-Qaida in Siria. Pe 10 decembrie, membrii Al-Nosra si grupurile care le sunt aliati, au preluat controlul bazei militare Sheikh Suleiman, la vest de Alep.

Luptatorii Al-Nosra, disciplinati si combativi, sunt admirati de catre numerosi sirieni, in contrast cu repulsia fata de batalioanele ASL, considerate "corupte". In majoritate sirian, Frontul Al-Nosra a atras elementele radicale ale insurgentei, printre care si jihidisti straini.

Ura lor fata de "necredinciosi", combinata cu extremismul regimului, pune Siria, altadata bogata comunitati multiple, in perspectiva unei "libanizari" a conflictului.