"Eu cand vreau sa fluier, fluier", intampinat cu entuziasm de critici
"Eu cand vreau sa fluier, fluier" este povestea unor copii lasati in urma de romanii plecati in strainatate la munca. Explicatia a dat-o chiar regizorul Florin Serban, in fata jurnalistilor straini care urmaresc Festivalul de Film de la Berlin.
Pelicula cu care el a debutat in cinematografie, a avut cronici in general bune. Peste Ocean, cativa nu s-au aratat insa la fel de incintati.
Imigranti romani sunt in mai toate tarile europene. Pentru multi locuitori ai continentului, Romania e locul de unde le vin menajerele, muncitorii in constructii sau cei care le ingrijesc batranii. Regizorul Florin Serban aduce acum o alta perspectiva asupra acestui fenomen.
Una despre care s-a vorbit intens si la noi intr-o perioda: aceea a copiilor lasati acasa de parintii plecati la munca in strainatate.
"Eu cand vreau sa fluier, fluier" este povestea lui Silviu, un adolescent care se hotaraste sa evadeze dintr-un centru de corectie cu cinci zile inainte de a fi eliberat. Mama lui s-a intors din Italia si are de gand sa plece inapoi cu celalalt baiat, mezinul. In incercarea de a evada, Silviu ia ostatica o asistenta sociala de care se indragostise in inchisoare.
Toate cronicile au remarcat atmosfera apasatoare a filmului si fidelitatea cu care surprinde lumea dintre zidurile unui penitenciar pentru minori. La aceasta a ajutat si faptul ca multi dintre figuranti erau detinuti adevarati.
Presa europeana a fost darnica in laude, vazand in Florin Serban inca un membru important al noului val romanesc. Castigatorul premiului cel mare de la Berlin, Ursul de Aur, va fi anuntat sambata.
Sursa foto: Mediafax
