OSCAR 2015, seara in care arta a invins, dar Gala Premiilor Oscar si-a pierdut stralucirea de odinioara. GALERIE FOTO
La fel ca cei din industria cinematografica si jurnalistii de film asteapta cu sufletul la gura noaptea Oscarurilor.
Pana la urma, este cea mai importanta noapte, care incheie un sezon de premiere agitat si plin de emotii, incununat cu cel mai prestigios trofeu - Premiul Oscar.
Editia cu numarul 87, desfasurata in acest an, a fost una stransa, pentru ca s-au dat adevarate batalii in diverse categorii. Toti asteptau sa vada cine castiga, Birdman sau Boyhood? Michael Keaton sau Eddie Redmayne? Richard Linklater sau Alejandro Gonzalez Inarritu? Acum stim cine sunt castigatorii. In mare parte, editia din acest an a adus dreptate si culmea, acolo unde eu una nu speram.
Neil Patrick Harris, unde se situeaza ca gazda Premiilor Oscar?
Personal, sunt o fana a lui Neil Patrick Harris si mi se pare potrivit pentru astfel de posturi. Are experienta, este talentat si se descurca. Doar ca masinaria asta a Hollywood-ului te forteaza sa atingi niste puncte sensibile sau sa faci niste glume fortate, pe care nu toti le iau ca atare. Am vazut de mai multe ori expresii neimpresionate ale celor din sala la glumele lui Harris, in special Robert Duvall. Sigur, au existat si multe alte momente in care s-a ras cu gura pana la urechi, chiar cand Neil Patrick Harris a defilat in chiloti pe scena. Il vazusem deja pe Keaton facand asta in Birdman, deci ne-am prins repede ca e o aluzie.
Dar mi-ar fi placut sa il vad mai indraznet pe Neil Patrick Harris si nu fortand glumele (cea cu lingura, la Reese Witherspoon e chiar puerila, in care spunea ca e draguta, de iti vine sa o mananci cu lingura, adica spoon in engleza).
Ca show, nu mi s-a parut cu nimic iesit din comun si zau ca mi-e dor de originalitatea lui Ellen DeGeneres. Sigur, nu poti fi genial tot timpul, iar editia de anul trecut cred ca ramane una dintre cele mai bune din ultimii ani. Showul din acest an mi s-a parut sters, usor trist si fara prea multe surprize. Singurul moment artistic care mi-a placut a fost cel al lui Lady Gaga, care m-a impresionat cu calitatile vocale excelent puse in valoare pe muzica din coloana sonora a filmului "The Sound of Music". Absolut superb acel moment.
De ce Birdman si nu Boyhood
De cand am vazut Birdman mi-am dorit ca acest film sa castige Oscarul. Neconventional, artistic cu mult peste toate celelalte, filmat inedit si cu un subiect, care, aparent pare tot o oda Hollywood-ului, Birdman este mult mai subtil de atat. Nu atinge doar lupta artistului si pastrarea valorii acestuia intr-un peisaj care isi pierde autenticitate - caci pana la urma asta incearca Rick Riggan, eroul jucat de Michael Keaton: sa ramana un artist autentic. Mie mi se pare ca Inarritu merge mai departe de atat, tratand teme ca vanitate, ego, superficilitate si de ce nu, nebunie. Or acestea sunt elementele vietii de zi cu zi: fiecare dintre noi vrea sa fie original si apreciat in ceea ce face, fara sa faca compromisuri care sa ii atinga personalitatea. Putini si reusesc...
Birdman mi-a placut din prima: privindu-l, am avut acel sentiment de atutenticitate, de cinema. Am vazut actori iesind din conventional, dar fara sa se faca de ras fortand nota. Am vazut una dintre cele mai bune regii de imagine din ultimii ani si ma bucur si pentru Lubezki care este un director de imagine genial. Dar mai mult, l-am descoperit pe Michael Keaton in toate splendoarea lui, un actor care nu se chinuie prin nici un truc sa ne convinga ca poate. Si da, poate sa joace ce vrea el, cum vrea el, pentru este stapanul propriului joc. Nu e o intamplare ca el a ajuns in acest rol. N-a castigat Oscarul, din pacate, desi Redmayne a fost la fel de bun, poate cu un rol care provoaca mai usor emotie si compasiune. Insa meritul este total in cazul lui Redmayne.
Cand vine vorba de Boyhood, pe mine acest film nu m-a atins si nici nu a functionat. Scenariul era multa prea inconsistent, intepretarile au fost bune, dar uneori se vedea ca se improviza prea mult, iar eroul filmul, Mason, intepretat de Ella Coltrane, nu m-a convins nicio clipa. Nici intepretarea actorului, mult prea introvertita. Mi-e greu sa cred ca in evolutia unui tanar nu exista momente de expansiune, de rabufnire si razvratire. Dar sigur, asta tine de gusturi. Apreciez efortul lui Linklater de a sta 12 ani cu acest film, la finalul caruia nimeni nu stia daca va fi hit sau esec. La fel si echipa, s-a depus foarte mult efort si a fost o munca remarcabila. Dar am simtit pe tot parcurusul filmului ca ii lipseste stralucirea, acel "ceva", pe care l-am regasit din plin in Birdman, chiar si in celallate film, pe care presa nu le dadea favorite.
Am gasit mai multa forta si pasiune in filme ca The Theory of Everything, Whiplash sau The Grand Budapest Hotel. Selma nu am vazut, iar American Sniper mi s-a parut fortat si oricum nu am vazut neaparat un art artistic in el, ci mai mult o necesitate pentru un anumit segment de public. The Imitation Game a fost bun, dar retinut, se putea expune mult mai amplu povestea genialului Alan Turing.
Arta a triumfat la Oscarurile din 2015, dar show-ul si-a pierdut splendoarea
Am simtit totusi, ca la aceasta editie, s-a premiat mai mult arta, in forma pura.Nimeni nu se astepta ca The Grand Budapest Hotel sa fi ajuns pana aici, si iata, ca a plecat cu 4 trofee si recunoastere, chiar daca n-a pus mana pe Oscar pentru interpretari sau Best Picture. Birdman a fost filmat in 39 de zile, cu un buget de 18 milioane de dolari si arata ca un film art house.Hollywood-ul se duce putin spre directia festivalurilor ca la Cannes sau Venetia, in care sunt premiate filme de arta si mai putin filme comerciale, iar asta este imbucurator.
Poate ca in alt an, in care viziunile erau altele, Bradley Cooper primea Oscarul si American Sniper iesea cel mai bun film. Dar Slava Domnului, n-a fost cazul.
Cine a lipsit de la Premiile Oscar 2015
Nu pot sa nu remarc faptul ca Academia Americana de Film inca nu ia in considerare pe cat ar trebuie genul science-fiction. Din punctul meu de vedere, Interstellar trebuia trecut obligatoriu pe lista celor mai bune filme din acest an, chiar daca nu castiga. Adica Inception (care este si el o bijuterie) ar fi mai bun de pus pe lista si Interstellar nu? De ce s-a scandalizat toata lumea cand The Dark Knight n-a intrat pe lista nominalizatelor, dar cand lipseste Interstellar nimeni nu pare sa planga prea tare? Cred ca, pentru o intelegere completa, acel film merita si o a doua vizionare, pentru a intelege toate subtilitatile si temele filosofice.
Un alt film care m-a impresionat si cred ca merita nominalizat este Nightcrawler. Sau poate subiectul era prea sensibil? Jake Gyllenhaal face un rol extrem de bun si chiar inspaimantoar. Pentru un film de debut, Dan Gilroy exceleaza la toate capitolele. Iar subiectul - despre cum se fac, aleg si distribuie stirile grotesti in televiziunile americane - mi se pare de actualitate si foarte bine tratat.
Mi-a mai parut rau de Foxcatcher si Gone Girl. Ambele meritau mai mult bagate in seama, la mai multe categorii. Nici macar Rosamund Pike nu si-a putut ascunde regretul. "Simt ca am venit singura sa apar drapelul filmului nostru. Ma simt singur" a spus actrita, nominalizata la Oscar pentru acest rol.
Per total, trofeele au fost acordate mai echilibrat si pronosticurile au fost date peste cap. Inainte de gala, casele de pariuri il dadeau favorit pe Boyhood. Ei bine, iata ca statistica nu este intotdeauna deasupra gusturilor artistice.
Ceremonia de la Oscaruri a devenit ceva mecanic din pacate. Splendoarea, grandoarea si entuziasmul de odinioara par sa dispara de la o editie la alta. Nu ne ramane decat sa ne consolam cu filmele bune, care ajung sau nu sa fie nominalizate...
Adela Ghidoveanu, redactor www.procinema.ro
Etichete: Birdman,
Dată publicare:
