OMD, trupa britanică de synth-pop, un nou album la 40 de ani de la înființare: ”Bauhaus staircase”. Interviu pentru România
Orchestral Manoeuvres in the Dark (OMD), o formație de muzică electronică formată în 1978 în Marea Britanie, a lansat recent un nou album, ”Bauhaus staircase”, după 40 de ani de activitate.
Considerați pionieri ai muzicii electronice, artiștii britanici de la OMD au combinat sunetele electronice experimentale și minimaliste cu ”sensibilitățile” pop, devenind un nume cheie pe scena synth-pop-ului din anii 80.
Cel mai nou album al lor de studio, ”Bauhaus Staircase”, dovedește că talentul lor a rămas neschimbat - după cum spun și cele mai multe publicații muzicale de specialitate internaționale.
Iată câteva dintre acestea.
Pop Matters: ”Bauhaus Staircase - cel de-al patrulea album al lui McCluskey și Humphreys de după reuniune și primul după șase ani - se încadrează perfect în genul promovat chiar de ei. În ceea ce privește Orchestral Manoeuvres in the Dark (OMD) din secolul XXI, acesta conține câteva vârfuri și câteva coborâșuri din toate timpurile. În general, asta îl pune pe locul al doilea în topul celor mai bune albume al lor, după excelentul English Electric (2013).
Și-au perfecționat tehnica de a crea pasaje impunătoare și maiestuoase de sintetizator, încrucișate cu melodii analogice îndrăznețe și înflorituri sci-fi strălucitoare, până în punctul în care pare a fi o a doua natură. Într-adevăr, OMD nu a sunat niciodată mai bine decât la începutul anilor 1980”.
Clash Music: ”Într-un fel, "Bauhaus Staircase" ar putea fi considerat un catalog al celor mai bune piese ale lor. Doar că se întâmplă să ia forma unui nou album. Toate elementele care fac ca OMD să fie atât de convingător în mod constant sunt aici din abundență - înflorituri artistice (cât de hotărât este OMD cu titlul albumului!?), balade de vis ("Look At You Now", "Where We Started"), pop energic vital, optimist, dramatic, plin de melodii convingătoare ("Don't Go"), versuri poetice ("Aphrodite's Favourite Child"), conștientizare politică ("Anthropocene", "Kleptocracy"). Ah, și sample-ul lor coral care a devenit amprenta lor sonoră încă de când l-au folosit pentru prima dată pe 'Souvenir', în 1981.”
SPIN: ”Bauhaus Staircase este un triumf electro-pop, puternic și plin de nervi - care ne îndeplinește toate visele house/techno/EDM. (...) Încă de la începuturile lor de la finalul anilor '70, pionierii synth-pop-ului sunt considerați în mod constant ca fiind una dintre trupele care au adus muzica electronică în mainstream.”
”Bauhaus staircase”, al 14-lea album al formației OMD
Cel de-al paisprezecelea album al trupei OMD, ”Bauhaus Staircase”, a fost realizat într-un interval de aproximativ trei ani.
Membrii de bază ai formației, Andy McCluskey și Paul Humphreys, sunt cei care au pus pe hârtie ideile inițiale în timp ce se aflau la cel puțin 300 de kilometri distanță unul de celălalt, în timpul pandemiei de Covid din 2020 și 2021.
Într-un interviu acordat jurnalistului RRA Dan Alexandru, Andy a explicat că ”Bauhaus staircase” este un mesaj la adresa politicienilor, după ce, în ”lockdown”, ”politicienii nu au vrut să le dea artiștilor niciun ban”.
Dan Alexandru este un jurnalist cu experiență în FM-ul românesc, a fost realizator de emisiune la Europa FM, director de programe la Radio Total și Smart FM, iar în prezent este realizator de emisiune la postul național de radio.
Cum vezi astăzi cariera OMD după cei 45 de ani petrecuți prin tot felul de schimbări de mode și tehnologii?
”Salut, sunt Andy McCloskey de la trupa OMD. Da, acum avem 45 de ani și da, am văzut atât de multe schimbări în muzică și tehnologie. Când am început, totul era pe vinil și casete, iar acum majoritatea oamenilor își consumă muzica în format digital. S-a schimbat modul în care ascultăm, s-a schimbat locul unde ascultăm și s-a schimbat total modul în care se câștigă bani din fabricarea discurilor.
De asemenea, tehnologia de a face muzică este complet diferită. Noi am început cu instrumente ieftine din magazinele second-hand și singurul sintetizator pe care ni-l puteam permite era din catalogul de comandă prin poștă al mamei mele, dar acum avem computere cu o mulțime de plugin-uri de sintetizator, iar Paul și cu mine locuim în țări diferite și ne putem trimite lucruri și putem lucra la ele, așa că este o lume foarte, foarte diferită. Nu ne-am fi putut imagina asta când am început.”
Ce a însemnat să fii un “electro pioneer” în primii ani, atunci când oamenii dansau pe ritmuri punk și muzica BoneyM?
”Acum suntem numiți influenți și pionieri electronici, ceea ce este foarte frumos, iar când am început în 1978, ceea ce făceam nu era apreciat nici măcar de cei mai buni prieteni ai noștri și era o lume foarte diferită. Jurnaliștilor de rock nu le plăcea, radioul nu voia să difuzeze, trupele de rock nu credeau că este o muzică adevărată și, totuși, la doi ani după ce am început, se pare că eram pe creasta unui val de ceva care era noua muzică pop, ”sintetizată” în limba engleză. Nu am fi putut prezice niciodată acest lucru, pentru noi a fost doar un hobby care a pus stăpânire pe viețile noastre, dar era o lume foarte diferită când am început.”
Ce repere muzicale și posibilități aveai la început de carieră? Ce te-a motivat și influențat?
”Influențele asupra noastră au fost destul de puține, doar câteva. Majoritatea muzicii nu mi-a plăcut cu adevărat, dar am iubit trupele din Dusseldorf, cum ar fi Kraftwerk și Neue, Roxy Music, datorită modului lor neobișnuit de a face muzică, David Bowie din același motiv, Velvet Underground din același motiv, și cam atât, acestea au fost influențele noastre, ceea ce a fost bine, deoarece cred că ne-a dat un fel de direcție simplă în care să mergem.
A fost doar un hobby, așa cum am mai spus, o făceam în camera din spate a mamei lui Paul, am îndrăznit să facem un singur concert și, în mod uimitor, s-a transformat în 45 de ani. Când am început să cântăm a fost dificil să vedem ce vor crede oamenii despre noi, pentru că ei credeau că muzica electronică trebuia să fie robotică și intelectuală, iar eu dansam pe scenă și încercam să le spun oamenilor că poate fi și fizică și emoțională.”
Andy McCluskey, OMD: ”Când am început, biletul la concertele noastre era o jumătate de liră”
Cum a reacționat publicul la primele concerte OMD și cât a costa un bilet?
”Când am început, eram într-un mic club numit Eric's, unde se plătea doar 50 de pence (o jumătate de liră sterlină, n. red.) pentru a intra. De fapt, în serile de joi seara era gratuit pentru membri, așa că era foarte ieftin. Când am făcut primul nostru turneu major, cred că în 1980, cred că biletele pentru marile teatre costau aproximativ trei lire sau trei lire și jumătate, deci era o lume foarte diferită.”
Care crezi că au fost atuurile grupului în anii ’80, atunci când muzica era într-o continuă schimbare?
”Cred că punctele forte ale trupei erau melodiile noastre. Întotdeauna am încercat să experimentăm din punct de vedere muzical, am încercat să facem ceva diferit care să ne entuziasmeze și să ne intereseze și care să ne dea energia și entuziasmul de a finaliza un cântec, dar cred că melodiile sunt cele care ne-au făcut să vindem discuri și cred că, indiferent de genul în care cânți, dacă nu ai o melodie, atunci nu vei avea prea mult succes.
Indiferent dacă e vorba de Beatles, Sex Pistols, Nirvana sau Oasis, toți aveau o melodie pe care oamenii o puteau cânta sau ține minte. Dar da, am văzut cum industria muzicală s-a schimbat atât de mult, adică nu mai eram la modă în anii '90, când au apărut grunge și Britpop, apoi am intrat în era postmodernă și atunci totul s-a schimbat, nu mai există nimic care să nu mai fie la modă, iar dacă ești considerat ”iconic” în cadrul unui gen muzical, ți se permite să continui, lucru de care suntem încântați, pentru că noi continuăm.”
Cum vezi astăzi colaborarea cu Paul Humphreys și de ce crezi că a durat atât de mult timp?
”Colaborarea mea cu Paul s-a schimbat puțin de-a lungul anilor. Sunt binecuvântat de faptul că Paul este un muzician și un scriitor minunat de talentat, dar el nu este atât de autoritar sau de autoritar ca mine, așa că eu pot să fac cântece din ideile a doi oameni.
El îmi dă cu plăcere orice și îmi spune: "Da, orice vrei să faci, scrie despre asta, scrie despre asta, schimbă, editează, aranjează", așa că asta este o mare binecuvântare pentru mine.
La ultimul album nu am reușit să lucrăm împreună în studio, pentru că Paul era blocat în Franța, iar eu eram blocat în apropiere de Liverpool, așa că foloseam internetul ca mijloc de transport pentru a trimite muzica între noi. În mod normal, ne place chimia și scânteia de a fi în aceeași încăpere, dar suntem foarte mulțumiți de albumul acesta. Evident că încă mai avem un fel de chimie, chiar dacă acum este pe internet.”
Andy McCluskey, OMD: ”Întotdeauna ne-am bazat pe tehnologie”
Noile tehnologii de la începutul anilor ’80 te-au impresionat mai mult decât cele de azi?
”Întotdeauna ne-am bazat pe tehnologie, orice puteam folosi, adică atunci când eram doar noi doi în trupă trebuia să folosim un magnetofon și un ”drum machine”, pentru că nu mai era nimeni altcineva să cânte și cred că de fiecare dată când am primit o nouă tehnologie a fost întotdeauna interesant, știi, era o jucărie nouă, puteam face ceva diferit, era... A fost întotdeauna o senzație să poți încerca ceva nou, așa că tehnologia a fost întotdeauna importantă, dar nu a fost forța motrice, nu este singurul lucru care ne informează. Știi ... trebuie să fie tot o ființă umană care scrie muzica, care alege melodiile, cuvintele și notele, așa că tehnologia este importantă, dar nu este cel mai important lucru.”
Care este povestea noului album “Bauhaus Staircase” și de unde vine titlul discului?
”Bauhaus staircase”, titlul noului album ... este un cântec pe el numit ”Bauhaus staircase”. Nu este o lecție de istorie, sunt un fan al Școlii de Artă Bauhaus, care a fost închisă de naziști în 1933. Evident că regimurilor totalitare nu le place arta, se tem de ea, nu o înțeleg, recunosc că ar putea fi critică la adresa lor și poate că nici nu-și dau seama că este, așa că de aceea fasciștii și comuniștii - statele fasciste și comuniste - au tendința de a controla arta și de a-i face pe artiști să facă doar lucruri care urmează regulile partidului…”
Care este povestea piesei “Bauhaus Staircase”?
”Bauhaus Staircase”, cântecul, este împotriva acestui lucru, este vorba despre libertatea artei, este vorba despre puterea de exprimare, este vorba despre oportunitatea de a te exprima fără a fi controlat de politicieni și am văzut că, în ”lockdown”, politicienii nu au vrut să le dea artiștilor niciun ban, au dat bani tuturor celorlalți, dar nu au vrut să le dea bani muzicienilor, actorilor, dansatorilor și pictorilor, ceea ce demonstrează că ei nu cred că arta are vreo valoare.”
Ce grup nou ti-a atras atenția în mod deosebit în ultimii ani?
”În ceea ce privește grupurile noi, îmi plac cântăreața și compozitoarea americană Catherine Mone, care face un pop electric grozav, și îmi place noua trupă scoțiană Walt Disco, care este mereu în căutare. Nu găsesc prea des lucruri, dar sunt foarte fascinat de aceste două nume.”
Getty
Getty
Getty
Getty
Getty
Getty
ULTIMELE STIRI
CELE MAI CITITE
Sursa: Pro TV
Etichete: Marea Britanie, muzica, album, muzica electronica,
Dată publicare:
07-01-2024 20:42
