Şi pentru a le mulţumi celor peste 40.000 de fani, au ales să cânte în română, mai exact Robert Trujillo a interpretat, în română, melodia “Cine eşti tu, oare?” a formaţiei Compact. “Am lucrat la ea chiar înainte de show. Dacă ştiţi versurile, vă rog să cântaţi cu noi. Eşti pregătit, Kirk?”, a fost îndemnul chitaristului.
În jurul orei 18.00, în timp ce pe stadion se auzea Knocked Loose, publicul, alcătuit preponderent din părinţi cu adolescenţii lor, au aşteptat încolonaţi la intrări, cozile s-au întins pe toate laturile arenei. Unii, mai nerăbdători, s-au plâns pe reţelele sociale că nu au putut intra pe stadion de la ora 12.00. La magazinele cu tricouri Metallica erau foarte mulţi cumpărători.
După o ploaie măruntă, nesemnificativă, la Gojira, Metallica a început să încălzească atmosfera şi la propriu, cu tunuri de foc, de la ora 20.50. Concertul s-a încheiat la ora 23.00. Nerăbdători, spectatorii din tribune şi-ai făcut încălzirea şi cu valuri spectaculoase, în aşteptarea celebrilor muzicieni americani.
“Sunteţi siguri că vă place Metallica? Facem asta de vreo 45 de ani, dar par 145 de ani. Înainte de orice show suntem emoţionaţi şi ne place ce facem. Suntem recunoscători că aţi venit aici să sărbătoriţi muzica cu noi. Vă mulţumim, Bucureşti!”, a spus James Hetfield, după care a purtat un scurt dialog cu un puşti de 15 ani pe care l-a întrebat dacă cântă la tobe. “Continuă să cânţi, în curând te vom vedea pe scenă”.
Solistul a făcut şi un sondaj, întrebând câţi dintre cei prezenţi sunt pentru prima dată la un concert Metallica şi câţi pentru a doua, a treia oară? Uralele şi aplauzele s-au auzit de fiecare dată. “Toţi faceţi parte din familia Metallica!”.“Creeping Death” a deschis show-ul de la Bucureşti. Considerată una dintre cele mai populare piese ale trupei şi în prezent a doua cea mai interpretată piesă în concertele live, “Creeping Death” a fost lansată în 23 noiembrie 1984, ca single principal şi singurul comercial al albumului “Ride the Lightning”. „Creeping Death” descrie cea de-a zecea plagă a Egiptului. A fost doar începutul pentru un show “zgomotos”, în cel mai plăcut mod.
Aşa cum obişnuieşte, Metallica include în setlist piese foarte cunoscute. A fost cazul cu “For Whom the Bell Tolls”, clasată în 2023 de revista Rolling Stone pe locul 39 în lista „Cele mai bune 100 de piese heavy metal din toate timpurile”. Uralele nu s-au lăsat aşteptate.
Au urmat “Holier than thou” şi “Harvester of Sorrow”.
Şi pentru a reveni către “zilele noastre”, Metallica a ales „Lux Æterna”, piesă inclusă pe cel de-al unsprezecelea album de studio intitulat „72 Seasons” (2023), o piesă thrash metal descrisă de Hetfield ca fiind similară cu noul val de heavy metal britanic. Versurile vorbesc despre relaţia trupei cu fanii, iar titlul înseamnă „lumină eternă” în latină.
Efectele şi luminile “s-au jucat” pe Arena Naţională, în jurul scenei circulare.
Şi, pentru că un concert Metallica respectabil nu se poate fără „The Unforgiven", o compoziţie care abordează tema luptei individului împotriva celor care vor să-l subjuge, muzicienii s-au conformat.
Inspirată de pasiunea lui Hetfield pentru maşinile personalizate, la piesa “Fuel” publicul a primit o interpretare clasică.
Noutatea turneului, includerea în setlist a unei piese din repertoriul rock autohton, s-a întâmplat şi la Bucureşti. “Cine eşti tu, oare?”, piesa cântată de Compact, un cover după Cinderella (aici “gurile rele” spun că n-au fost inspiraţi în alegerea făcută) a fost cântată, chinuit, de basistul Robert Trujillo.
A urmat un respiro, pe “Fade to Black”. Tot “poporul” de pe Arenă a aşteptat solo-ul de chitară. Iar cu “Wherever I May Roam” (Oriunde aş rătăci) care înglobează întreg sound-ul Metallica, toate instrumentele au fost turate la maxim.Un element de bază al concertelor Metallica, “Nothing Else Matters”, marele succes cu introducerea sa, arpegiul în mi minor, este printre puţinele la care Hetfield face un solo de chitară. A fost primită cu aplauze.
Veşnicele probleme cu sunetul. Dacă cei care s-au aflat pe gazon au fost mulţumiţi de cum s-a auzit, nu aceleaşi păreri au avut cei aflaţi în tribune. Concluzia: "Avem nevoie de sală de evenimente".
“Sad But True”, forţa care nu poate fi oprită, a fost urmată de “One”, compusă de James Hetfield şi Lars Ulrich, povestea unui soldat din Primul Război Mondial care este grav rănit de o mină terestră. Se spune că aici este primul exemplu de ritm de tip „breakdown” din genul metal în care se utilizează tehnica „start-stop” la toba dublă.
Baloane “distruse” şi “Enter Sandman”, ca un “zid de sunete”
Hetflied a avut un alt scurt dialog cu publicul. “Aveţi toate albumele? Aveţi "Kill 'Em All"? Pot să-l împrumut? Îmi place o piesă de acolo. Se numeşte: Seek & Destroy”.
Şi, pentru că piesa vorbeşte despre dorinţa de a ucide, fără a trece însă la fapte, în public au năvălit baloane cu însemnele M72 World Tour pe care unii le-au “distrus” sau dezumflat pentru a păstra o amintire a acestui concert.Nu a lipsit piesa reprezentativă a trupei, că dacă nu s-ar fi numit Metallica i se spunea „Master of Puppets”, care a răsunat agresiv pe Arena Naţională, înainte de finalul apoteotic cu „Enter Sandman”, o piesă care are ceea ce Hetfield a descris drept un „zid de chitare” - trei piste de chitară ritmică cu acelaşi riff.
Mulțumiri la final de concert Metallica
Fiecare membru al trupei a mulţumit la final fanilor, cu promisiunea, făcută de Lars Ulrich, că nu vor mai trece şapte ani până la viitoarea revedere. După ce au aruncat către fani zeci de pene de chitare, beţe de tobe, James Hetfield a încheiat show-ul cu o promisiune: “Ne vedem în curând! Fiţi buni unii cu alţii! Vă iubim!”.
De la debutul turneului M72 World Tour în aprilie 2023, la Amsterdam, Metallica a adus spectacolul în faţa a aproximativ patru milioane de fani şi a fost apreciată de presa internaţională ca “o experienţă care dă un nou sens vieţii” (Billboard), "indiscutabil epic" (Metal Hammer), "un spectacol care te lasă fără cuvinte" (Detroit News), "triumfător" (Kerrang!) şi "cea mai puternică şi intensă variantă Metallica din ultimii ani" (Los Angeles Times).
