Într-un material de arhivă în limba engleză sunt prezentate atât imagini de la antrenamente și din concursuri, cât și din viața din afara competițiilor.
Nadia Comăneci, născută la 12 noiembrie 1961, la Onești, a început gimnastica la vârsta de 5 ani, fiind selecționată de antrenorul Marcel Duncan și legitimată la AS Flacăra Onești. Din 1971 a fost antrenată de Béla și Márta Károlyi, iar la vârsta de 11 ani a câștigat primul său titlu de campioană națională absolută. Jumătate de an mai târziu a concurat la categoria maestre, unde a ocupat locul al treilea.
Ascensiunea și Olimpiada de la Montreal
În 1974 a obținut primul mare succes peste hotare, câștigând locul I la individual compus în cadrul concursului Cupa Prieteniei de la Gera (Republica Democrată Germană). A urmat o ascensiune rapidă care a culminat cu rezultatele obținute în 1976, la Jocurile Olimpice de la Montreal – ediție a JO care a intrat în istoria sportului drept „Olimpiada Nadia Comăneci”.
Nadia a primit șapte note de 10 (primele în istoria concursurilor oficiale de gimnastică) și a stabilit un „record absolut”: 20 de puncte la paralele inegale (potrivit codului de punctaj de la acea vreme), scrie cosr.ro. Nadia Comăneci a cucerit cinci medalii la Montreal: trei de aur (la individual compus, bârnă și paralele), una de argint (cu echipa României) și una de bronz (la sol).
Titluri mondiale și consacrarea internațională
După 1977, Nadia s-a pregătit la București cu antrenorii Iosif Hidi, Gheorghe Condovici, Atanasia Albu (septembrie 1977 – august 1988), Gheorghe Gorgoi și Anca Grigoraș (aprilie 1980 – august 1981). Nadia Comăneci a cucerit primul titlu mondial la bârnă pentru gimnastica românească și două medalii de argint, la sărituri și cu echipa, la Campionatele Mondiale din 1978, de la Strasbourg.
În 1979, la CM de la Fort Worth (SUA), Nadia a făcut parte din echipa României care a cucerit primul titlu mondial pe echipe (389,550 p) din istoria gimnasticii.
A câștigat de trei ori consecutiv titlul de campioană continentală și a intrat definitiv în posesia „Cupei Europei”, fiind prima gimnastă care a reușit această performanță. În 1975 a obținut „Trofeul Campioanelor”, la Londra, iar în 1979, la „Cupa Mondială” desfășurată la Tokyo, s-a clasat pe primul loc la sol și sărituri, pe locul al doilea la bârnă și pe locul al treilea la individual compus. În 1981, la Universiada de la București, Nadia a obținut cinci medalii de aur.
S-a retras din activitatea competițională în 1984, având în palmares 25 de medalii câștigate la Jocuri Olimpice, Campionate Mondiale și Campionate Europene, dintre care 16 de aur.
Distincții și viața după retragere
În codul de punctaj al Federației Internaționale de Gimnastică (FIG), la paralele inegale sunt incluse două elemente denumite „coborâre Comăneci” și „salt Comăneci”.
În noiembrie 1989, Nadia a emigrat în Statele Unite ale Americii, apoi în Canada, după care a revenit în SUA și s-a stabilit la Oklahoma. S-a căsătorit cu Bart Conner, campion de gimnastică al SUA și campion olimpic. Cei doi au un băiat, Dylan Paul, născut în 2006.
În 1996 a fost aleasă președinte de onoare al Federației Române de Gimnastică (FRG). Fundația americană pentru Sport Feminin (WSF) i-a acordat „Premiul Flo Hyman” în 1998. De asemenea, Nadia și performanțele sale au fost incluse în „Hall of Fame” al gimnasticii mondiale.
După JO Montreal a devenit Maestru Emerit al Sportului. În 1984, Comitetul Internațional Olimpic i-a acordat „Ordinul Olimpic de argint” pentru meritele deosebite în domeniul sportului și serviciile aduse cauzei olimpice. Din partea Comitetului Olimpic Român a primit „Colanul Olimpic”. În anul 2000 i s-a conferit Ordinul Național „Steaua României” în grad de comandor.
