„Metale rare uitate prin sertare”. România, una dintre puținele țări cu metale rare atât de căutate în era digitalizării

Europa este dependentă de importurile din China și asta se vede în fiecare zi. Criza semiconductorilor a dus la livrări de mașini electrice și cu întârzieri de un an și asta din cauza materialelor din componența electronicelor considerate critice la nivelul UE.

România este una dintre puținele țări europene cu rezerve conturate de zăcăminte rare, metale atât de căutate în era digitalizării. Avem omologate milioane de tone de rezerve geologice al căror conținut este previzibil. Avem o țară bogată, dar ce facem cu ea? Astăzi vorbim despre potențialul metalelor rare și despre felul în care statul român știe să-și administreze resursele. 

Anul trecut, Comisia Europeană a stabilit o listă de 30 de materii prime critice, deficitare, care au o importanță economică crucială, dar nu pot fi extrase fiabil în Uniunea Europeană și sunt importate. Depindem de aceste materiale pentru dezvoltarea digitalizării și pentru tehnologiile orientate spre viitor.

Metalele rare numite pământuri rare sunt pe primele locuri în această listă. 17 elemente importante pentru un sfert din tehnologia actuală: de la telefonie mobilă, componente de calculator, motoare și baterii electrice la industria de armament și aero-spațială. Analistul militar Alexandru Grumaz a scris despre războiul economic al resurselor.

Citește și

Toate minele de uraniu din România sunt închise în prezent. Reluarea exploatării este departe de a deveni realitate

Alexandru Grumaz, analist militar: „Pământurile rare devin o armă geo-politică extrem de importantă în zilele noastre și într-adevăr lanțurile de aprovizionare sunt extrem de importante.”

La nivel mondial este o cursă pentru asigurarea materiilor prime, iar China domină și impune regulile.

Alexandru Grumaz, analist militar: „Cam 94 la sută din producția de pământuri rare este acum în China. Deși acestea s-au găsit și în alte părți nu s-au găsit exploatări să se scoată aceste pamânturi rare.”

Astăzi, Europa este într-o criză de astfel de materiale destinate semiconductorilor auto sau telefoniei mobile și IT. Cererea de produse minerale, în special cele din sectorul non-energetic, este în creștere și asta se întâmplă și la noi.

România este una din puținele țări europene care dețin astfel de resurse potențiale de materiale critice. Aurel Gheorghe a condus Agenția pentru Resurse Minerale.

Aurel Gheorghe, fost președinte ANRM: „România apare pe harta resurselor minerale europene. Dumnezeu ne-a dat o țară cu de toate. O bază de minerale utile pe geologia asta existentă a României, în general cunoscută baza de materii prime.”

Cercetarea și prospectarea acestora s-a făcut încă din perioada regimului comunist. Nu exista zonă ne-explorată, nu exista kilometru pătrat din țară despre care să nu se cunoască componența geo-fizică și potențialul economic. Un proiect considerat secret a fost Programul Național Nuclear, abandonat după 1989.

La sfârșitul anilor 70, geologii au descoperit că aluviunile de la malul mării conțin tinan și zirconiu. În Grindul Chituc se extrăgea nisipul și era trimis 8 kilometri la Întreprinderea de Metale Rare de pe raza comunei Vadu.

În timpul Republicii Socialiste România, s-a extras și s-a prelucrat titan și zirconiu în scop nuclear, civil, dar și militar. Au fost identificate trei zăcăminte: unul la malul Mării Negre și alte două în arcul subcarpatic, în Argeș și Gorj. Din zirconiu se fabricau tecile în care se ține uraniu radioactiv, combustibilul nuclear pentru Centrala Electrică de la Cernavodă.

Alexandru Grumaz, analist militar: „România era a șasea țară din lume după Statele Unite, URSS, China, Japonia și Franța, capabilă să producă zirconiu folosit în centralele nucleare.”

Titanul, un material care se extrăgea greu, era folosit în industria aero-spațială.

Alexandru Grumaz, analist militar: „Comuniștii au înființat Întreprinderea de Metale Rare, structura care era ca și Fabrica de Diamante, condusă de Securitate.”

În anii 90, dezinteresul, prostia și hoția au pus capăt ambițiilor regimului comunist de a deveni o putere industrială europeană, dar și o putere nucleară.

În timpul regimului comunist, uzina de prelucrare a metalelor rare, zirconiu și titan de la Chituc, Vadu era considerată un proiect secret și era în administrarea Ministerului de Interne al Republicii Socialiste România. Astăzi, era este în paragină. După 1989 a fost în administrarea unor societăți, ale unor securiști și acum a căpătat soarta majorității uzinelor și fabricilor construite înainte de 1989.

Constantin Mitache a lucrat ca mecanic la Întreprinderea de Metale Rare Chituc pe o dragă adusă din Australia, pe grindurile formate din aluviunile aduse de Dunăre și care adunau multe material considerate astăzi prețioase.

Constantin Mitache, localnic: „Săpam pe malul mării, în paralel cu marea, dădeam concentratul ăla și îl aduceam cu mașinile aici. Cam vreo 70 de tone, 50 de tone. Nu era cum era nisipul ăla cu scoică, era fin, ce mai venea aici. Dacă mai dura mult, îi dădea drumul la toată asta. Mergea numai secția aia de acolo, mergea doar aia unde e acoperișul ăla, atât. Asta era la cheie.”

O investiție de milioane de dolari zace astăzi în paragină.

Acolo situația este încurcată deoarece terenul aparține Companiei Naționale a Uraniului, acum în procedură de lichidare. Halele și ce a mai rămas din utilaje sunt ale societății Prosidex, o firmă falimentară al carei patron a fost Ștefan Crăciunescu, un fost ofițer de Securitate, acum decedat.

La câteva sute de kilometri mai încolo, la Glogova, în Gorj este un zăcământ similar de Zirconiu și Titan. Viceprimarul localității își amintește că, atunci când era copil, la marginea satului era o forfotă de nedescris.

Cosmin Drăghici, viceprimarul comunei Gogova: „Laboratoare, se prelucra materia primă adusă din altă parte. Aici era doar depozitul și se și prelucra. Era un fel de stație de sortare, au fost niște buncăre mari în chestia asta aici. Aveau un parc de mașini aici.”

Dacă din laboratoare și stația de sortare nu a mai rămas decât un morman ruginit de utilaje, în partea cealaltă a satului, zăcământul cu Zirconiu și Titan așteaptă să fie exploatat.

Găsim localnici care au lucrat acolo ani de zile. Tehnologia era din Statele Unite. Filonul cu nisipuri de zirconiu și titan se întinde până în Mehedinți.

Pe cursul mijlociu al râului Argeș este Merișani. Și aici fusese identificat un zăcământ de zirconiu și titan din aluviunile aduse de ape.

În Merișani, o localitate considerată săracă a Argeșului este o mare bogăție. Este o resursă de metale rare. Aici, Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Metale Rare și Radioactive a avut un centru, un hub de dezvoltare. A fost identificat un zăcământ încă din perioada comunistă, un zăcământ de zirconiu și titan. Din păcate, totul este părăsit aici, este dezafectat.

Nisipurile cu metale importante erau trecute prin cuptoare mari și trimise ulterior la uzina de la Chituc. Prelucrarea finală însă, se făcea la Giurgiu unde se proiectase o linie de material strategic.

Pe platforma fostului Combinat Chimic de la Giurgiu a rămas în picioare o secție, astăzi este o societate deținută 100% de Fondul Proprietatea, ea a fost proiectată din perioada Ceaușescu pentru a produce aliaje de Zirconiu și Titan. Din păcate, astăzi nu mai lucrează cu niciun material produs în România, materia primă este adusă din alte țări, iar produsele finite sunt exportate.

Conducerea actuală a companiei refuză filmarea. Acolo este singura întreprindere care a rezistat și, deși cu ani în urmă la Giurgiu se făceau capsule de zirconiu pentru uraniul radioactiv de la Măgurele, acum singurele contracte sunt pentru alte țări europene.

Programul de cercetare a resurselor, înainte de 1989, se baza pe 8 Institute de Prospecțiune și Explorări Geologice, așa-numitele IPEG-uri regionale care s-au privatizat cu tot bagajul de date geologice al României. Acestea treptat și-au schimbat domeniul de activitate sau pur și simplu au dispărut.

Aurel Gheorghe: „Privatizarea a dus la fiare vechi în instalații de foraj, multe, multe IPEG-uri au dispărut.”

România avea și o Întreprindere de Prospecțiuni Geologice și Geofizice. După privatizare, aceasta s-a transformat în Prospecțiuni SA și a fost controlată de Ovidiu Tender. Când omul de afaceri a început să aibă probleme cu justiția, compania de prospecțiuni a intrat în insolvență.

Același lucru s-a întâmplat și cu Întreprinderea de Lucrări Geologice Speciale Foradex încăpută pe mâinile controversatului om de afaceri Horia Simu.

Activitatea de la Întreprinderea de Metale Rare fost preluată în anii 1990 de Compania Națională a Uraniului, dar acolo singura țintă a fost asigurarea de materie primă pentru centrala de la Cernavodă. Critian Deleanu este directorul interimar care se ocupă de lichidarea Companiei Naționale a Uraniului.

Cristian Deleanu, directorul Companiei Naționale a Uranului: „În 1997 s-a înființat Compania Națională a Uraniului care cuprindea la data respectivă și partea de metale rare, iar în 2004 această companie s-a divizat și a rămas Compania Națională Uraniului care se ocupa de uraniu și toriu.”

În 2004 s-a înființat o companie care să preia activele metalelor rare: Radioactiv Mineral Măgurele aflată în portofoliul Ministerului Energiei. Lucian Dogaru a găsit, în urmă cu 8 ani, o societate falimentară, fără obiect de activitate, dar cu potențial foarte mare.

Lucian Dogaru, director Radioactiv Măgurele: „A fost o structură internă a unei mari companii, una din primele 10 companii din lume și care s-a numit Întreprinderea de Metale Rare. Începând cu anul 1973 în cadrul programului pentru substanțe radioactive s-a desprins un subprogram, cercetarea metalelor rare. Dacă facem un scurt istoric, Întreprinderea de Metale Rare, 1990, Regia Autonomă a Metalelor Rare, 1997, Compania Națională a Uraniului. Ce s-a pierdut?”

În administrarea Radioactiv Mineral Măgurele au trecut peste 200 de perimetre de cercetare geologică cu potențial de pământuri rare.

Lucian Dogaru, director Radioactiv Măgurele: „Cele 224 de perimetre sunt areale în care s-au identificat ocurente de minerale natural radioactive fiind instituite pentru o cercetare ulterioară.”

Cosmin Savu: Există program pe metale rare? Dumneavoastră aveți în atribuții program de cercetare?

Lucian Dogaru, director Radioactiv Măgurele: „Avem în atribuții, dar cercetarea pe metale rare înseamnă finanțare. Din păcate, aceste structuri nu au avut o finanțare coerentă, astfel încât să depășească acel tsunami care a trecut peste industria minieră în 1998.”

Imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, sovieticii au început programul de exploatare al resurselor românești. Prin Sovrom Cuartit s-au luat din minele de la Băița peste 18 mii de tone de minereu de uraniu. Pe lângă acesta, și alte mii de tone de metale rare.

La Băița a fost cea mai mare exploatare de minereu de uraniu din țară. În perioada comunistă, anii 1950-1960, de aici s-a plătit o bună parte din datoria de război prin Sovromuri. Cantități enorme de uraniu au fost scoase din munți și duse în Uniunea Sovietică.

După anii 1960, exploatarea de la Băița a fost baza de materii prime a programului nuclear românesc.

Articol recomandat de sport.ro

Olăroiu, răsplătit de arabi în mijlocul unui sezon istoric: românul încheie anul cu o veste excelentă