Resursele minerale cu potențial mare, neinteresante pentru România. Statul a închis peste 500 de mine și de cariere
„Metale rare uitate prin sertare”, partea a III-a. Statul român nu a reușit valorifice resursele minerale cu potențial mare. A închis 556 de mine și cariere și nu știe să le redeschidă.
Dar acolo unde eșuează statul, apar interesele economice ale privaților, unii de bună credință, alții nu. Nu ne putem adapta politicile publice realităților economice și atunci pierdem cu toții. Instituții anacronice, împânzite de politruci sau rubedenii, lipsa de profesionalism și prostia duc la greșeli pe care niciun stat european nu le-ar face. Domenii strategice sunt lăsate la mâna hazardului sau a unor funcționari nepricepuți.
La Băița, în Bihor, a rămas singura mină de subteran deschisă din Romania.
Maria Trip a condus societatea Ministerului Economiei Băița SA, companie titulară de licență de exploatare în Bihor.
Maria Trip, director Băița Bihor: "Molibden, wolfram, bismuth, nichel, bor- care astăzi sunt pe lista criticvelor, ca să nu mai vorbim despre cele foarte economice, aur, argint, cupru, zincul, care toate aceste elemente se află sub dealul de lângă noi, în proprietatea statului, cum sunt toate resursele din România.
Din păcate, eu spun că au concurat cele două elemente: 1: dezinteresul statului pentru a continua cercetările geologice și 2: nebunia aceea de a închide tot, raportând la niște calculi eronați".
Astăzi, la Băița este o situație încurcată: fosta directoare de la compania de stat controlează o companie privată de exploatare a calcarului Băița Bihor SA, la care este acționar și statul prin Băiță SA cu 6%. Proiectul este suspendat, Agenția de Resurse Minerale contestând după 15 ani dreptul companiei de a exploata în zona.
Maria Trip, director Băița Bihor: "Am aplicat metode de asociere cu capital privat pentru salvarea resurselor. Altfel ați văzut că și pe dealul celălalt cântec, joc și voie bună, nu mai era nimeni. Aici încă se lucrează".
Mina de polimetale a fost preluată de o asociere între o companie - Mineral Mining - cu acționari suedezi și compania de stat Băița SA. Suedezii au trasferat firma unor chinezi care au băgat-o în faliment.
Maria Trip, director Băița Bihor: "Au plecat suedezii, a venit un chinez, a plecat chinezul și au venit acum britanici Mă rog...".
În 2014 a apărut o companie intregistrată în Marea Britanie, VAST Resources PLC. Astăzi, directorul de țară al companiei care exploatează la Băița minereuri este chiar Nicolae Turdean, fostul șef al Agenției Naționale de Resurse Minerale.
Nicolae Turdean, VAST Resources: "VAST Resources provine dintr-o firmă care a dezvoltat activități de exploatare în principal în Africa. În țara noastră a venit ca African Consolideted Resources.
Sunt foartre mulți acționari minoritari, compania e listată la Bursa de la Londra. N-aș putea să vă spun pentru că sunt zeci de mii de acționari".
CEO-ul companiei subsidiare în România este Andrew Prelea, fiul unui fost consul onorific al Australiei în România care în anii 2000 era implicat în afaceri imobiliare.
Nicolae Turdean, VAST Resources: "La ora asta desfășurăm, operăm singura mină de polimetale din România. Nu mai e altă mina în România, s-au închis toate. Cupru, plumb, zinc, bismut, molibden, elementele care sunt predominante în respecivele formațiuni".
Minereul este trimis la export.
Nicolae Turdean, VAST Resources: "Avem un dealer care ne preia tot concentratul, dar mai departe n-aș putea spune unde îl exportă. Noi avem dealerul, nu știu unde duce dealerul, s-ar putea să duca tot în China. Bănuiesc că da".
VAST Resources a preluat o mină de polimetale și la Mănăila, în Suceava, unde intenționează să facă exploatare.
Nicolae Turdean, VAST Resources: "Deocamdată suntem în probe cu laboratoarele din Londra de preparabilitate și produsele care pot fi scoase din minereul ăla".
Și tot la Băița este o exploatare de dolomit, o rocă foarte bogată în magneziu. Aici este o companie românească cunoscută mai mult pentru colectarea fierului vechi - fostul grup Remat, acum Metanef care operează cariera din Bihor.
Mihai Cernăianu, Strategic Resources: "Acționarii sunt români, cu excepția alianței din Băița, Bihor, unde este un parteneriat cu compania canadiană Leadging Edge Materials. În rest, sunt practic acționari români. Vehiculele știți cum sunt, sunt acționari români".
Grupul de firme condus de românul-elvețianul Mihai Cernăianu a dezvoltat și o divizie pentru metale rare numită Strategic Resources.
Mihai Cernăianu, Strategic Resources: "Backgroundul nostru este în tradingul de metale de peste 20 de ani".
Strategic Resources și-a propus să redeschidă minele și exploatările de dinainte de 1989 și să speculeze economic cererea de materiale critice. Au început explorarea titanului și zirconiului pe care o făcuse și întreprinderea de metale rare.
Mihai Cernăianu, Strategic Resources: "La Glogova și Cleșnești am avut acei doi ani de cercetare. Noi am considerat că dacă nu privești strategic concentrațiile din punct de vedere economic la momentul acela, considerăm că și astăzi, nu ar aduce o dezvoltare imediată. Noi nu putem să o privim strategic, că nu suntem vreo autoritate a statului, ci o privim strict economic".
Au renunțat, deocamdată, la zăcămintele de acolo și și-au îndreptat atenția spre alte zone mai ofertante.
Înainte de 1989, la Joltca, în județul Harghita, era un alt proiect secret. Astăzi este o fermă de vaci.
Pavel a copilărit în zonă, printe mineri.
Pavel Kusmodi, localnic: "Aici au fost atelierele. Sus au fost birourile, vestiarele... Acolo a fost gura de mina care, puțul unu îl cheamă pe ăsta care are 100 de metri și de la intrarea asta aproape a ajuns până la Borsec, sub munte. Pe timpul lui Ceaușescu nu a vrut să știe nimeni. Era la secret. Aici au lucrat cam 600 de oameni, cândva".
Nenea Arpad are 80 de ani. A lucrat artificier în mina de la Jolotca.
Arpad Kusmodi, fost artificier: "Am perforat, am pușcat, materialul a scos. Uraniu...Era și plumb, și cupru. Cineva a spus că în mina asta sunt 6 materiale".
Reporter: "Bogăție?".
Arpad Kusmodi, fost artificier: "Este, este…Dacă vrei să faci exploatare, nu lăsa să ducă în altă țară".
În 2017, aici a preluat licența de explorare Strategic Resources.
Mihai Cernăianu, Strategic Resources: "Jolotca este un zăcământ fabulous. Poate ați mai auzit vorbindu-se de zăcăminte world class. Este un zăcământ care comportă niște resurse excepționale. Sunt trei, maxim patru astfel de masive alkaline în lume. Adevărata valoare a zăcământului de la Jolotca o dau pământurile rare, terrelre rare. Două din elementele rare de la Jolotca, care sunt în concentrații excepționale, neodim și samarium sunt practic vedetele magneților permanenți. Ca vorbești de telefoane mobile, că vorbești de turbine eolinene, cele două elemente care astăzi împing tot avansul tehnologic în producția de electronice la Jolotca sunt cele mai importante elemente".
Pavel Kusmodi, localnic: "Cine a deschis și băieții care au lucrat aici au zis că litium caută și plasma pentru că în generație că fiecare are doua telefoane, trei telefoane și asta trebuie peste tot în lume".
Cercetarea acolo o face Radioactiv Mineral Măgurele care are contract de prestări servicii pentru deținătorul licenței.
Lucian Dogaru, director general Radioactiv Mineral Măgurele SA: "La jolotca este o frumoasă fermă de vaci. Anul 4 de explorare, s-au parcurs toate etapele până acum de redeschidere a galeriilor 23'49 faza de explorare înseamnă cercetare în detaliu. Cuantificarea calitativa și cantitativa a resurselor".
Mihai Cernăianu, Strategic Resources: "Aportul nostru la Jolotca s-a concretizat cu descoperirea a trei elemente noi care nu au fost calculate în calculul istoric. Trei elemente de o importanță strategică și economică. Vorbim aici de niobiu, de titan, de vanadiu".
În 2023, Strategic Resources își propune să exploateze metalele rare în noul context economic favorabil.
Lucian Dogaru, director general Radioactiv Mineral Măgurele SA: "Cercetarea geologică de detaliu sau explorarea necesită finanțări foarte mari. Necesită finanțări de ordinul milioanelor de euro. În același timp, este segmental critic din punct de vedere investițional. În activitatea de prospecțiune și explorare există un singur sens de intrare a banilor. Nu există profit. Numai investiții. Are caracter investițional. Orice investiție de explorare și cercetare își poate recupera banii prin darea în exploatare".
Mihai Cernăianu, Strategic Resources: "Cercetarea, pot să vă spun, pe noi ne-a costat peste 10 milioane de euro".
Zăcămainte cu potențial există în toată țara.
La nici zece kilometri de intrarea la Sarmisegetuza a fost identificat un zăcământ de uraniu. Este considerat un filon important, unii specialiști spun că este cel mai mare din România. Aici s-au făcut explorări. Sunt câteva guri de mină care au fost abandonatre, toate acestea au fost lăsate în conservare, poate pentru copiii noștri, pentru că, cel puțin în următorii ani, cu siguranță nu se va putea exploata.
Dar poate mai atractiv astăzi decât uraniul, acolo este un zăcământ de metale rare.
Lucian Dogaru, director general Radioactiv Mineral Măgurele SA: "Grădiștea de Munte aparține domeniului metalelor rare. Nu a intrat în programul nuclear românesc.S-a continuat cercetarea geologică la Grădiștea de Munte când, brusc a fost abandonată".
Localnicii știu că acolo se ascunde o comoară.
Romanel Alionescu, localnic: "Nu au fost proști nici ăia înainte… De aia s-au adunat aici, că aici e ca un fel de căldare, ca un ceaun. Pobabil că știua și de minele astea, ceva zăcământ".
Apropierea de situl Sarmisegetuza a dus la abandonarea cercetării în Hunedoara, chiar dacă există interes economic. Ioan Refec a lucrat toată viața în geologie.
Ioan Refec, geolog: "Întreprinderea de Explorări Geologice și Miniere Hunedoara, Deva… Am lucrat acolo 50 de ani.
Țara noastră este bogată în zăcăminte sărace. Avem foarte multe zăcăminte cu conținut sărac. Care necesită fonduri mari și tehnologii speciale de preparare".
Lucian Dogaru, director general Radioactiv Mineral Măgurele SA: "Avem date și informații. Programele astea au costat sume fabuloase. Vorbim de sute și sute de kilometri de galerie subterană".
Pentru că statul român nu are astăzi o politică coerentă de atragere a unor investitori serioși duce la blocajul din mineritul metalelor rare.
Ioan Refec, geolog: "Statul român nu are resurse și nu se înțelege lucrul acesta și atunci industria minieră moare lent. E aproape de sucombare".
Legislația la noi în domeniul minelor este anacronică - legea minelor datează din 2003 și nu este pusă în concordanță cu legislația europeană.
Noi am închis minele, dar nu știm să le redeschidem. Resursele subsolului sunt administrate de Agenția Națională de Resurse Minerale, o instituție obtuză și lipsită de transparență.
Astăzi, în zona metalelor rare activează doar câteva companii, pare o piață închisă și deloc ofertanta pentru entități mari din domeniu.
Reporter: "De ce nu au venit jucători importanți din zona mineritului internațional?".
Mihai Cernăianu, Strategic Resources: "Pentru că jucătorii importanți la care faceți referire, în special, activează în zona metalelor clasice, cupru, plumb, zinc. Nu se supără nimeni dacă mai avem și ceva aur și argint legate de ele. Sunt foarte mulți jucători sau entități care își doresc doar să blocheze proiectul respectiv. Sau să-ți ofere o sumă fabuloasă ca să se asigure că acel proiect dovedit cu potențial nu-l încurcă pe el, aici vorbim de piețe strategice, aici vorbim de geopolitică".
Reporter: "Dumneavoastră ați avea potențialul ăsta economic să exploatați?".
Mihai Cernăianu, Strategic Resources: "Am redus totul la 3-4 proiecte în care credem foarte mult și să le ducem până la explorare".
Distrugerea mineritului, închiderea minelor și restrângerea capacităților de producție au blocat și cercetarea. Avem o lege din 2018 privind planul geologic national. Doar o altă hârtie într-un dosar. Și în timpul ăsta în Europa se caută soluții.
Lucian Dogaru, director general Radioactiv Mineral Măgurele SA: "Alianța europeană a bateriilor dorește să construiască în Europa 42 de gigafactory, uzine mari de baterii. Acele uzine sunt mâncătoare de materii prime, haideți să ne uităm puțin pe hartă".
Lumea modernă are nevoie de metale rare. România le are, dar nu știe ce să facă cu ele, iar autoritățile se scaldă în nepăsare. La fel ca și în alte domenii, lipsește viziunea și voința politică pentru a pune la punct un program național de dezvoltare. Avem metale rare uitate în sertare.
