Iar cercetarea culturii de sfeclă de zahăr este la pământ. Importuri necontrolate de zahăr și lipsa de coerență a statului în subvențiile agricole au pus pe butuci cultura românească de sfeclă de zahăr. Cercetarea sfeclei de zahăr este doar titulatura Institutului de la Brașov.
Deși zahărul este trecut în strategia alimentară a oricărei țări, noi suntem dependenți de alții. Cu tot potențialul nostru agricol.
La câțiva kilometri de institutul care ar fi trebuit să aibă rezultate și pe sfecla de zahăr se afla fosta Fabrică de Zahăr Bod, acum în conservare.
”Majoritatea utilajelor de producție s-au mutat, la Luduș, în Mureș. Nici curent nu mai este în fabrica de la Bod. Zona aceasta, în Țara Bârsei, era preferată pentru culturile de sfeclă de zahăr, pentru că era un bazin hidrografic bun, pentru că erau oameni muncitori și erau terenuri. Astăzi, majoritatea zahărului este de import”.
Din 33 de fabrici de prelucrare a sfeclei de zahăr, astăzi mai avem două, la Luduș în Mureș și la Roman, în Neamț care nu asigură nici 20 la sută din consum.
Emil Dumitru, secretar de stat MADR: ”Din păcate, aici lucrurile sunt și mai dramatice, pentru că la sfecla de zahăr România produce aproximativ. 20.000 de tone de zahăr practic, 20 % din nevoia de consum. Și dacă ne uităm pe balanța comercială la zahăr și produse zaharoase, constatăm că este un deficit de balanță comercială istoric de aproximativ 270 de milioane de euro. Deci noi la ora asta cheltuim pe zahărul adus din afară 270 de euro, e clar că aici va trebui în perioada următoare să creștem plafonul la schema de sprijin, ca să-i încurajăm pe cultivatori”.
În România, sunt contractate 14.600 de hectare de sfeclă de zahăr, dar sămânța vine astăzi din Germania în proporție de 70 la sută și restul de la companii de producție din Belgia.
La Brașov nu se mai produce niciun kilogram certificat de sămânță. Ironia e că, deși institutul cultivă sfeclă, folosește material genetic din import.
”Corespondent ProTV: Păi, nu este Institutul Cartofului și Sfeclei de Zahăr?
Prof. univ. dr. Florin Stănică, președinte ASAS: Știți câtă sămânță de sfeclă de zahăr produce? Zero”.
Institutul de la Brașov coordona șapte stațiuni de cercetare pe cartof. Astăzi, a mai rămas doar Stațiunea de Cercetare Dezvoltare de la la Târgu Secuiesc, în Covasna.
Luiza Mike a venit din Oltenia în 1981 și n-a mai plecat. Au transformat o cantină într-unul dintre cele mai moderne laboratoare din România în domeniul cercetării agricole.
”Deși avem încă condiții propice dezvoltării cartofului, în România randamentul este foarte scăzut. Dacă media europeană este de 28 de tone la hectar, la noi abia dacă se fac 12 tone și jumătate de tuberculi pe aceeași susprafață, mult sub sub potențialul nostru agricol”.
Ministerul Agriculturii vrea să crească ajutorul pentru fermieri de la 200 la 600 de euro
Și, deși dotările există, lipsește personalul. Salariile neatractive și lipsa de perspectivă a cercetării românești nu sunt un atuu pentru stațiunea de la Tg. Secuiesc.
Luiza Mike: ”Producția noastră e cea mai mică din Europa, am ajuns în coada Europei pentru că nu folosim material certificat. Deci calculele sunt foarte simple și ușor de făcut. Am prezentat de multe ori strategia de producere a cartofului în România, dar rămâne undeva într-un sertar. Pleacă un ministru, taie, tot vine alt ministru, stă un an”.
Lipsește educația fermierilor, dar și a consumatorului. Schimbările climatice pun o presiune foarte mare pe modul în care se face agricultura.
Luiza Mike: ”Să le asigurăm mereu apă, ca produsul să fie sănătos. Deci nu ai voie să mănânci rădăcinoase din zonă secetoasă pentru că are o grămadă de substanțe toxice înmagazinate în produs. Deci noi trebuie să avem foarte mare grijă ce mâncăm”.
Astăzi este în dezbatere la Ministerul Agriculturii creșterea ajutorului pentru fermieri de la 200 la 800 de euro pentru fiecare hectar de cartofi.
Emil Dumitru: ”Sigur că ar putea fi una din condiții, dar eu cred că e nevoie de o asociere mai puternică pentru că s-ar putea să ne trezim în situația în care să creștem randamentele, dar să nu avem acces la piață pentru că ceilalți s-au asociat, au făcut cooperative, grupuri de producători, vin cu partide foarte mari, vin cu campanii de promovare și până la urmă, consumatorul alege cartoful. Nu neapărat în raport de proveniență, pentru că prețul este un criteriu”.
