Poveștile chinuitoare a doi tineri dependenți de droguri. Dependent: „M-am apucat la 10 ani. Am 12 prieteni morți”
Atunci când un consumator devine dependent viața întregii familii este dată peste cap. În cele mai multe cazuri, de la consum la dependență nu este cale lungă.
Și începe coșmarul. Statul român nu are pentru adulți un loc în care dependentul să poată fi recuperat și reabilitat.
Până mai acum câteva luni nu avea nici pentru copii, pentru că pe nimeni dintre cei care s-au perindat pe la conducerea acestei țări n-a intersat subiectul. Un astfel de loc a fost creat cu bani din donații.
Abia aterizat la Londra pe 1 ianuarie, Victor Spirescu s-a pomenit asaltat de microfoane si camere de luat vederi.
Reporter: "Ce planuri ai?".
Victor Spirescu: "Să muncesc. Vreau să spăl mașini. Nu e calificarea mea de bază, dar vreau să câștig bani în Marea Britanie".
În prima zi din 2014, Victor Spirescu devenea celebru în toată Anglia. Era primul român care ajungea în căutarea unui job după ce Regatul Unit tocmai ridicase restricțiile de muncă pentru străini. În aeroport a fost întâmpinat de parlamentari și presa care se temeau că Anglia vă fi invadată de muncitori. Puțini știau însă că Victor se droga. Acum, mama s-a hotărât să vorbească despre drama prin care a trecut fiul ei, în speranța că alti tineri și părinți vor înțelege cât de periculos este consumul de droguri.
Mioara Amihăesei, mama lui Victor Spirescu: "Cea mai grea situație este atunci când părintele trebuie să recunoască. Și nu recunoaște. Mie mi-au trebuit 10 ani".
Reporter: "Să recunoașteți că sunteți în situația asta".
Mioara Amihăesei, mama lui Victor Spirescu: "Da. 10 ani. 10 ani… Ți-e greu să accepți că tocmai copilul tău o face".
Se uită acum cu noduri în gât și enorm de multă suferință la fotografiile fiulului său.
Ani la rând s-a chinuit să-l scoată din coșmarul în care intrase.
Mioara Amihăesei, mama lui Victor Spirescu: "Aș fi făcut orice. Și el n-a negat niciodată. Indiferent ce am spus că trebuie să facem a acceptat orice. Asta m-a făcut să nu-l părăsesc în nicio clipă, că de multe ori eram atât de furioasă că voiam să nu-l mai văd, dar nu l-am părăsit în nicio clipă pentru că făcea orice îi ceream".
Mama lui a făcut chiar și facultatea de psihologie.
Mioara Amihăesei, mama lui Victor Spirescu: „Eram disperată, știam, nu mai ajungeam la sufletul lui. Și am învățat foarte multe. Și în final am reușit să avem o relație foarte strânsă. Mi-a spus, mamă nu pot. N-am cum să mă las definitiv”.
Încerca să-l țină cât mai departe de București, unde avea anturajul și sursa drogurilor. La un moment dat l-a lăsat și în grija unui cioban.
Mioara Amihăesei, mama lui Victor Spirescu: „Când am plecat și l-am lăsat la acel cioban, a fost cea mai cumplită suferință. Că l-am lăsat acolo și l-am lăsat ca pe un cățel. Să uita în urma mea și vedeam că vrea, vrea cu tot din adinsul să scape. Am plâns până la București că l-am lăsat seara la ora 10. Și a stat acolo mult timp”.
S-a întors în București și s-a reapucat de droguri, pentru că nu avea unde să meargă pentru a fi recuperat și reabilitat. Ani la rând, în Romania s-a vorbit despre înființarea unor centre pentru dependenți. Nu s-a întâmplat nimic. Avem o Agenție Națională Antidrog. Cu aproape 300 de angajati și un buget de 43 de milioane de lei pe an. Agenția trebuia să se ocupe de înființarea a trei centre pentru reabilitarea și recuperarea dependenților încă de acum 20 de ani. E o instituție aflată în subordinea Ministerului de Interne care se ocupa însă de sănătatea omenilor.
Georgiana Dabija, șefa Agenției Naționale Antidrog: "Stăm bine, în sensul în care consumul de droguri a început să fie o temă de discuție".
Am arătat în repetate rânduri cum Agenția nu face mare lucru, dar toacă bani.
Marcel Ciolacu, premierul României: "Statul român n-a făcut nimic de 30 și de ani... Pe timpul comunismului nu aveam pretenții… Ce face acum ca aveti puterea.. Agenția trebuie ruptă în două, tot ce înseamnă tratament".
Decizia vine după campania "Pericolul dependenței", difuzată acum câteva săptămâni la PRO TV. Guvernanții vor să treacă Agenția în subordinea Ministerului Sănătății. La două săptămâni după declarațiile premierului, ministrul Sănătății e relaxat.
Alexandru Rafila, ministrul Sănătății: "Păi cu ANA abia a dat domnul prim-ministru o declarație. Aștept să mă întâlnesc cu domnul ministru Predoiu, să putem să... Să știu și eu exact unde sunt locațiile ce structură de personal au".
Reporter: "Nu i-ați chemat? Nu ați făcut niciun pas?".
Alexandru Rafila, ministrul Sănătății: "E treaba lor. Nu pot să chem eu. Poate să ne cheme domnul prim-ministru cel mult".
Opt centre de reabilitare
În această vară, Parlamentul a hotărât prin lege înființarea a 8 centre pentru reabilitarea și recuperarea dependenților. Prima semnătură de pe document e a lui Nicolae Ciucă, fost premier și membru în coalitația de guvernare. Nu a fost însă interesat să vadă și dacă legea produce efecte.
Nicolae Ciucă, președintele Sentatului: "Domnul Alex, vă rog să-mi dați voie să mă documentez cu tot ceea ce înseamnă situația în momentul de față și vă promit că vom veni cu o soluție concretă".
Și din nou promisiuni. Promisiuni face și ministrul Sănătății. Că va construi 8 centre pentru reabilitare, dar doar pentru minori.
Reporter: „Asta 8 vreți să faceți doar pentru copii?”.
Alexandru Rafila, ministrul Sănătății: „Da, vreau să le fac doar pentru copii. Adică pentru minori până în 18 ani”.
Reporter: „Și majorul?”.
Alexandru Rafila, ministrul Sănătății: „Acolo este o altă discuție. Aș vrea să le pornim pe astea și să folosim experiența de la cele pentru copii și adolescenți ulterior să replicăm modelul”.
Deocamdată, în minister sunt discutii pe acest subiect. Din cauza neputinței autorităților, mama lui Victor, împreună cu alți părinți aflați în aceeași situație, au încercat să construiască un centru pentru recuperare. S-au lovit de indiferența autorităților.
Mioara Amihăesei, mama lui Victor Spirescu: "Ne-au refuzat categoric".
În Anglia, lui Victor părea că îi merge bine, își găsise de muncă, se integrase, dar încă se droga.
Mioara Amihăesei, mama lui Victor Spirescu: "Îmi spunea 'Mamă, cine s-a apucat de așa ceva, nu se mai poate lăsa. Zice, momentul ăla 0-3 să nu existe că după aia este extraordinar de greu. Orice voință, oricâtă voință ai avea, oricâtă dorință ai avea, nu poți”.
În primăvara lui 2018, Victor a murit într-un accident. Conducea cu viteza și presa din Regat a scris că era sub influența drogurilor. Mama încă luptă pentru a-i ajutat pe alți dependeți, îi consiliază, îi ajută pe părinți.
Mioara Amihăesei, mama lui Victor Spirescu: "Părinții, până la urmă, tot pe umerii lor este greul. Ei trebuie să fie foarte atenți. Părinții, știu că e greu că grija zilei de mâine ne ocupă tot timpul, dar toți dau un semnal de alarmă în momentul în care devin esiguri pe ei, nu știu încotro s-o apuce”.
În Romania, nu există o statistică oficială cu cei care au murit din cauza drogurilor. Încă o dovadă că funcționarii statului nu sunt interesați de acest subiect.
Centrul Capitalei, un focar de droguri
Sunt ani de când mama unui dependent se luptă cu dealerii care îi alimentează copilul cu droguri, chiar în centrul Capitalei.
În ruinele primei școli de meserii din România, înființată în 1899, este loc de întâlnire pentru dealeri și consumatori. Și astfel de locuri sunt multe în București, așa sunt cunoscute de autorități, dar nimeni nu ia nicio măsură.
Mama unui dependent: „Ei aici dorm, ei nici n-au casă și ies săracii. Sunt slabi, au o tipologie anume, uscați, cu privirile ratăcite”.
În anii 90, aceste clădiri au fost abandonate de stat și preluate ilegal de afaceriști dubioși atrași de valoarea terenului. Peste tot e plin de seringi folosite.
Dependent droguri: „Am stat 7 luni aici. Am fugit de acasă. Garda ne lasă în pace că decât să fim pe străzi pe colo, stăteam cuminți aici. Eram peste 30, erau și oameni cu situație, veneau și fumau”.
Fostul liceu e unul dintre locurile în care și un copil s-a drogat, nu are încă 17 ani.
Reporter: „Cum ai ajuns în povestea cu drogurile?”.
Dependent: „De la 10 ani. Din cauză că mă certam des cu tatăl meu și m-au atras anturajele în prostia asta cu drogurile și Cam așa am început. Am început să trag pe nas, după aia să fumez, după aia să Îi iau pastile și tot așa. Eram într-un anturaj cu copii mai mari ca mine, cu cei de 16 ani, 15 ani. Și ei se drogau deja”.
Reporter: „Și de unde îl iei?”.
Dependent: „De la prieteni. Am tovarăși care vând și îi sun”.
Reporter: „Și în cât timp îți vin cu el?”
Dependent: „Cam in 10 minute”.
Viața acestui puști e un coșmar din care nu poate ieși.
Dependent: „Am 12 prieteni morți din cauza drogului, copiii cu care am copilărit în cartier”.
Reporter: „Și cum s-a întâmplat?”.
Dependent: „2 dintre ei au murit fix lângă mine la petreceri. Și restul am auzit de la mama mea, care mai vorbea cu părinții lor. Unul la o petrecere și unul la altă petrecere. Dar au fost fix lângă mine pe canapea”.
Reporter: „Și cum s-a întâmplat? Cum?”.
Dependent: „Au început să facă spumele rău și a leșinat. Noi am chemat salvarea, dar până a venit salvarea a durat o oră și băiatul a murit. Și nu știu ce a pățit. Avea 15 ani”.
În fosta școală, peste tot sunt urme de staniol în care se cosuma drogul. Gabriel Gorun este medic la Institutul de Medicină Legală și este responsabil de monitorizarea deceselor asociate consumului de droguri. Pe piață sunt peste 1.300 de substanțe. O doza costă 5 lei.
Gabriel Gorun, medic: „Este o invenție a lumii moderne care ne sperie pe toți. Pentru că, din cauza costului foarte, foarte redus, este extrem de accesibil adolescenților. Substanțe de care suntem bombardați acum etnobotanicele sunt de fapt atât de noi și atât de creativ inventate de către chimișți încât surprind pe toată lumea Inclusiv pe toxicologi. Așadar ne aflăm în fața unor substanțe absolut noi, de care nu am știut că există care sunt abia create și inventate, pentru care nu există niciun fel de bibliografie, niciun fel de referințe toxicologice la care să te raportezi”.
Reporter: „12 prieteni morți și asta nu te sperie? Că ți se poate întâmpla și ție? Da sau nu?”.
Dependent: „Nu prea, nu prea. Sunt conștient de cât de rău îmi fac și cât belea mare poate să se întâmple la cât consum. Numai că, pur și simplu nu mă face să simt să mă opresc”.
Gabriel Gorun, medic: „Atât timp cât sunt intoxicați cu acele substanțe, ei nu vor înțelege”.
Mama dependentului a arătat și locurile de unde se procură droguri.
Dependent: „Din momentul în care am realizat ce se întâmplă și am văzut că lupta mea până acum este fără rezultat major, am înțeles că am intrat foarte repede pe culoarul morții. Eu mă simt un om care nu mai are putere. Sunt singur împotriva acestui flagel, acestei nenoroceri. Dacă ar fi să aleg între am da eu viața și o salva pe ea ca să înțeleagă toți părinții. Aș prefera să nu mai exist eu fizic, dar cumva din neființă să știu că ea și-a revenit. Dar mi se pare enorm de greu. Asta nu e o soluție pertinentă. Vreau să zic că aș fi în stare să-mi dau viața, să-mi dau sănătatea, tot”.
Politicienii au promis așa cum au făcut-o dintodeauna. Ministrul Sănătății susține că cel mai devreme în vara anului viitor un centru pentru minori ar putea să fie gata. Pentru adulți nu are un termen. Pare că acești oameni nu realizează cât de gravă este situația.
Așa cum nu realizează că stă în puterea lor să schimbe lucrurile, să îndeplinească rostul pentru care au fost numiți pe funcție. Inacțiunea lor ar trebui să fie un motiv în plus pentru cei care sunt tentați să se apuce de droguri, să n-o facă. Pentru că nu vor avea unde să se recupereze și odată pornit pe această cale întoarcerea la o viață normală e foarte grea dacă nu chiar imposibilă.
