Oltenița, oraș port care nu există pe harta turismului. Cine vrea job face naveta la București


Ultimul update: Duminica 08 Martie 2020 18:45
Data publicarii: Duminica 08 Martie 2020 18:44
Categorie: Romania, te iubesc!

JUDEȚE LA STĂPÂN: CĂLĂRAȘI II. Firmele care au câștigat contracte în Călărași au prosperat mai ales în timpul programelor PNDL și au funcționat doar câțiva ani.

La un moment dat, au fost dezactivate și trecute pe numele unor cetățeni albanezi. Aproape toți din același oraș.

Un jurnalist de la Tirana i-a căutat, iar răspunsurile lor sunt incredibile: niciunul nu știe că e patron. Autoritățile din Consiliul Județean susțin că au trimis toate documentele la DNA.

Oltenița e al doilea oraș port. Ar fi putut fi perla Călărșiului, micul târg care să atragă turișți de week-end. Spunem ar fi putut, pentru că realitatea ne arată că n-a fost și nici nu va fi prea curând. În port e doar mizerie, iar turiștii sunt primiți pe un ponton abandonat cu deschidere largă spre un imens nimic.

“-Turiști austrieci și germani... acostează 240 de nave și autocare, îi iau Muzeul Țăranului... Credeți că cheltuiesc vreu euro aici? Pe ce? Când puteam să-i așteptăm cu cazane de ciorbă de pește...

-Da’ chiar, unde se mănâncă pește la Oltenița?

-Nu se mănâncă peste în Oltenița!”

Florin Petre a fost consilier în primăria Oltenița, iar pe vremuri a lucrat la Șantierul Naval. 17.000 de locuri de muncă existau în șantier, turnătorie, fabricile de zahăr și filatura din oraș.

Acum, cine vrea un loc de muncă face naveta la București. Șantierul Naval și turnatoria au fost cumpărate cu mai bine de 10 ani în urmă de niște investitori indieni. Pe vremea aceea, primar era Costinel Milescu. Indienii au cumpărat de la primărie fosta centrală termică ce avea 16 ha de pământ, cu promisiunea că vor construi un combinat printr-o investiție de 100 de milioane de euro. Primăria a pus însă o clauză suspensivă.

După ceva vreme, indienii au cerut ridicarea clauzei, motivând nu pot lua împrumut pentru investiție pentru că nu sunt proprietari. Consiliul Local le-a ridicat-o. Tot atunci, au cerut încă 8 hectare pentru pentru mărirea bazei, iar conducerea primăriei le-a vândut cu o nouă clauză. În 2011, cer și ridicarea acesteia, dar Milescu și consilierii locali refuză. Un an mai târziu pierdea alegerile.

Locul său a fost luat de Petre Țone, aflat la al doilea mandat. Ne dă din start impresia unui om care are totul sub control. La el au venit indienii la scurt timp după instalare să-i ceară ridicarea celei de-a doua clauze, motivând din nou că de aceea nu pot da drumul investiției.

Petre Țone:

„-O clauză suspensivă carea a fost ridicată de vechea conducere. A doua de mine, de Consiliul Local la propunerea mea. Ei au făcut o adresă prin care susțineau că numai devenind propietari puteau face investiția.

-Același argument l-au adus și vechii conduceri și v-au păcălit.

-Dacă așa considerați e problema dvs.

-Dvs. cum cosiderati?

-Eu așa consider, că nu m-au păcălit...

-Dar știați că prima dată nu s-au ținut de cuvânt...

-Alegeți una din variante: eu, dacă nu introduceam cererea lor făceam un abuz în serviciu, dacă l-am introdus, tot eu de vină... Nu cred că suntem vinovați că încercăm să aducem un investitor.”

Investitorul n-a mai ridicat combinatul, dar are în proprietate teren bun la Dunăre. După ce au preluat combinatul, i-au propus primarului Țone un schimb: terenul de fotbal pentru 17 ha lipite de ce aveau deja și o clădire de spectacole aflată în paragină pentru alte trei hectare. În total, 44 de hectare de teren fertil, la Dunăre pe care azi nu stă un combinat, ci largi culturi de lavandă și goji.

Am încercat să luăm legătura cu firma reprezentanților indieni, dar nu am primit nicio declarație despre intențiile de viitor privind combinatul.

În opt ani, primarul Țone se laudă cu doar trei proiecte europene, prin care a informatizat primăria și a renovat turnul de apă. Valoare totală 900 de mii de euro. Infim, față de alte municipii care se laudă cu zeci de milioane atrase.

Petre Țone:

„-Aveți birou de specialișți, câți oameni aveți în birou?

-Ei asta... nu suntem în stare să scriem proiecte.

-De ce ?

-Nu suntem, căutăm specialișți, găsim tot mai rar, pentru că consultanța și scrierea e foarte costisitoare.

-Ați făcut un parc industrial?

-Am încercat și am așteptat doi ani și n-a venit nimeni, nu ne-a solicitat nimeni nimic.”

Într-un oraș sărac, oamenii pot fi manipulați. O jurnalistă locală vorbește despre asta și spune că a suprins un moment în care primarul le oferă o masă asistatilor social și angajaților de la spații verzi. S-a dus să întrebe cu ce bani face asta și de ce.

Cele mai mari realizări ale primarului sunt: un parc, o statuie care a costat 250.000 de euro și o Casă de Cultură în care s-au investit cinci milioane de euro, pentru care i-a mulțumit personal lui Liviu Dragnea când a fost la Călărași.

Petre Țone: „Acum vreau să fiu și eu un pupător de condur... A fost dorința mea, nu aveam cumpărată acea clădire, deci practic Oltenița nu avea nici măcar o sală, nu mai zic pentru serbările de Miss Boboc, n-au oamenii unde să facă...”

Cât privește potențialul turistic, primarul e sceptic, deși predecesorul sau lăsase moștenire un proiect care obținuse și finanțare de construire a unui port turistic la Oltenița.

Petre Țone: „Eu afirm cu tărie că fostul primar a fost păcălit. Când îți spune un ministru gata se rezolvă, uite ți-am dat, în realitate era imosibil de făcut, au retras și banii, care erau decât scriptic...”

Discuția legislativă pe acest proiect ar fi putut fi reluată cu ajutorul deputatului Eugen Nicolicea. De acolo, din Parlament, aleșii locali n-au cum să știe ce se întâmplă de fapt în viețile călărășenilor.