Milioane de euro din PNRR risipite. Castelele României se prăbușesc în timp ce banii europeni se întorc la Bruxelles
„Atenție, cade patrimoniul!”, partea I. România ascunde mici comori care, exploatate, ar putea aduce miliarde de euro la buget. Castele, conace, biserici fortificate sau de lemn ar fi putut fi azi o salbă de atracții pentru milioane de turiști.
Din cele șase castele cuprinse în PNRR, doar unul are șanse să fie gata renovat în termen. Pentru celelalte, dincolo de problemele apărute în implementare, există riscul să dăm banii înapoi.
România stă pe o comoară neexploatată: monumente istorice de o valoare inestimabilă, care se prăbușesc sub greutatea deciziilor neluate de cei ce ar trebui să le protejeze. Doar 20% dintre monumente se află într-o stare de conservare medie sau bună. Uniunea Europeană ne-a pus la dispoziție sute de milioane de euro pentru a le readuce pe harta turistică a României.
O sută de milioane de euro a pus la dispoziția țării noastre Uniunea Europeană prin PNRR pentru ceea ce autoritățile noastre au denumit „România atractivă”, 12 rute culturale care cuprind 275 de obiective, ar trebui să atragă anual milioane de turiști.
Bani europeni pentru restaurarea castelelor din România
Străbatem prima rută a României Atractive: cea a castelelor. Cu 21 de edificii cuprinse în listă, ruta ar trebui să ne deschidă poarta spre o lume fantastică din perioada medievală, când castelele erau centrul vieții politice și simbolul prestigiului nobilimii. Asta dacă cei responsabili să restaureze cele șase edificii impunătoare pentru care s-au alocat 26 de milioane de euro vor reuși să atragă banii europeni.
Previziunile nu sunt foarte optimiste, având în vedere că doar unul singur are un stadiu de implementare a lucrărilor de peste 50%.
Primul castel care rămâne fără cele patru milioane de euro alocate pentru reabilitare e cel de la Jibou din județul Sălaj. Castelul a fost ridicat în jurul anului 1903 de familia nobiliară Béldy pentru fiul lor, groful Kálmán, cu ocazia căsătoriei cu fiica nobililor Wesselényi.
În jurul castelului existau grădini, un hipodrom și teren de tenis. În 1948 a fost naționalizat și a fost pe rând spital, azil și centru pentru persoane cu neurodeficiențe. În 2009 a fost preluat de Consiliul Județean și de atunci s-au tot căutat soluții de finanțare pentru reabilitarea lui.
S-a făcut o nouă documentare în cadrul studiului de fezabilitate, cu ajutorul unui proiectant din Cluj. El a realizat doar prima parte a studiului, dar a făcut o cercetare istorică la Biblioteca din Budapesta, de unde a adus informații și fotografii valoroase despre castel.
Tavanul s-a prăbușit parțial, dar ulterior a fost acoperit. Deși nu mai există acces către terasă, în această zonă se aflau dormitoarele.
Proiectul de restaurare a castelului se ridică la aproape 35 de milioane de lei, adică șeful milioane de euro, din care Uniunea Europeană suportă 4 milioane. Restul ar fi trebuit să vină din partea Consiliului Județean, care și-a dat seama că nu poate suporta această sumă.
„Castelul a fost inclus în PNRR, tocmai cu speranța că vom reuși să actualizăm proiectul. Din păcate, acest lucru nu s-a mai putut realiza, iar în final am fost nevoiți să renunțăm. Riscul era nu doar să fim obligați să returnăm fondurile primite prin proiect, ci și să suportăm noi, din bugetul propriu, costurile. Așa că am decis să ne retragem, pentru a evita consecințele financiare.”
Dinu Iancu Sălăjanu, președintele CJ Sălaj: „Eu cred că nu au existat suficiente firme interesate din cauză că, la nivel național, au fost foarte multe lucrări în desfășurare, iar firmele de specialitate și specialiștii în domeniu sunt puțini.”
Reporter: „De ce sunt puțini?”
Dinu Iancu Sălăjanu: „Probabil pentru că, în trecut, acest domeniu nu a oferit prea multe oportunități de lucru. Cei care există acum sunt deja implicați în alte proiecte, mai avansate din punct de vedere al documentației. Eu am preluat această situație și nu îmi place să dau vina pe cei dinaintea mea. Ce a fost, a fost. Important este ce facem astăzi.”
Consiliul Județean Sălaj a alocat o sumă pentru achiziția unui alt castel, pentru care se luptă de patru ani – cel aflat în curtea Grădinii Botanice din Jibou, care a aparținut familiei Wesselényi.
După ce moștenitorii l-au vândut unei firme care, ulterior, l-a înstrăinat către o societate maghiară aparținând guvernului, autoritățile județene au cerut în instanță să le fie respectat dreptul de preemțiune și au câștigat procesul. Cu toate acestea, nu pot încă începe negocierile pentru cumpărarea imobilului.
Dinu Iancu Sălăjanu: „Pentru acest caz, s-a depus o acțiune la Înalta Curte de Casație și Justiție din București. Așteptăm acum hotărârea și motivarea Curții, pentru a putea reveni la situația legală corectă — cea în care proprietarul de drept va fi repus în posesia castelului. Abia după acest pas vom putea folosi dreptul de preemțiune și vom intra în negocieri pentru cumpărarea castelului. Avem deja bugetul pregătit pentru achiziție. În fiecare an, în bugetul Consiliului Județean Sălaj a fost prevăzută suma necesară pentru cumpărarea castelului. Nu este vorba despre o ambiție personală, ci despre un drept legitim al Consiliului Județean, având în vedere că monumentul se află pe teritoriul administrativ al județului Sălaj.”
Investițiile în clădirile de patrimoniu ar putea salva turismul din zonă
Cele două castele aparținând familiilor de nobili maghiari ar putea redesena harta turistică din zonă. Pentru asta e nevoie de viziune și firme care să știe să facă acest gen de lucrări. Altfel, rămân ruine, deși bani ar fi, trebuie doar să-i luăm. Conform datelor de la Ministerul Fondurilor Europene, stadiul mediu de implementare a proiectelor de renovare a celor șase castele este de 31%. Cel mai scăzut este cel pentru Castelul Huniade din Timișoara.
Construit în secolul XIV, din ordinul regelui Carol Robert d'Anjou, impunătoarea clădire a fost la început reședință regală. Între 1441-1456, Iancu de Hunedoara, comite de Timiș, a locuit aici cu familia sa, de unde provine numele de Huniade.
În anul 1443, castelul a fost grav avariat în urma unui cutremur și a fost reconstruit. În 1849, clădirea a fost afectată de asediul trupelor ungare, dar a fost refăcută după șapte ani, în forma actuală. Până în 2007 a fost Muzeul Banatului, acela e și anul în care se închide pentru renovare și începutul unui lung șir de încercări nereușite de a fi reabilitat. În urma săpăturilor, în 2009 arheologii au descoperit baza unui turn cu o suprafață de 121 metri pătrați.
Zsuzsana Kopeczny, arheolog: „Am descoperit un turn medieval, un turn locuință construit din cărămidă, care are o latură de aproximativ 11 metri lungime. Turnul este construit din cărămidă și mortar, cu sistem de tirant de lemn în miezul zidului.”
Dan Ciubotaru, director Muzeul Banatului: „Cu siguranță, de 300 de ani nu se mai știa de el. Istoria lui mai veche nu este încă lămurită, pentru că noi acum doar descoperim, colegii noștri vor săpa în zilele ce urmează, în detaliu. Bănuiam că vom găsi fragmente de ziduri, însă ne așteptam mai mult la o curte mare, goală, și iată că am găsit un castel de care nu se mai știa nimic.”
Șapte ani mai târziu, castelul este afectat de ploi abundente, în vreme ce autoritățile vremii înregistrau un nou eșec în a implementa proiecte cu fonduri europene. Obiecte importante din patrimoniul muzeului au fost afectate de igrasie, mucegai și, mai ales, de indiferența celor care ar fi trebuit să aibă grijă de ele.
Alfred Simonis, președintele CJ Timiș: „Trebuie să știți că, în ultimii 19 ani, au fost obținute cel puțin 12 finanțări pentru acest castel. Cu toate acestea, licitația nu a fost niciodată pornită. Faptul că aplici pentru un proiect și obții finanțare — așa cum s-a întâmplat în perioada de început a PNRR, când aproape orice idee putea primi sprijin — nu reprezintă o garanție că lucrările vor continua efectiv. De aceea spun că, atunci când am preluat situația, am găsit totul complet blocat.”
Lucrarea se scoate la licitație în februarie 2025, iar lucrările încep în septembrie. Termenul de finalizare e iunie 2026. Opt luni până la inaugurare.
Alfred Simonis, președintele CJ Timiș: „Când am preluat proiectul, era complet blocat. Exista un conflict între proiectant și Consiliul Județean Timiș, iar sursele de finanțare pentru finalizarea lucrărilor lipseau. Din valoarea totală de 125 de milioane de lei, aproape 50 de milioane provin din bugetul județului Timiș. A fost nevoie de mai multe etape de aplicare — prin programele România-Ungaria, prin proiectul pentru reducerea riscului seismic și apoi prin PNDL. Chiar și după aceste trei finanțări nerambursabile, tot mai lipseau aproximativ 45-50 de milioane de lei, pe care le-am identificat ulterior și le-am inclus în bugetul acestui an și al anilor următori, pentru a ne asigura că investiția poate fi dusă la capăt.”
Alfred Simonis conduce acum județul Timiș, însă, timp de două mandate, a fost deputat și a condus timp de un an și două luni Camera Deputaților — forul legislativ care avea puterea să facă modificările pe care le sugerează acum.
