Fermele înființate cu bani europeni, șansa românilor de a face agricultură în țara lor


Ultimul update: Duminica 19 Mai 2019 18:55
Data publicarii: Duminica 19 Mai 2019 18:52
Categorie: Romania, te iubesc!

E.U. YES LA VOT III. Trebuie să fim conștienți unde eram în 2007 și în anii de preaderare, dar și unde ar trebui deja să fim. Trebuie să înțelegem cum să ne fie mai bine, în Uniunea Europeană.

De modul cum vor negocia și vota viitorii noștri europarlamentari va depinde cum va participa România la viitoarele politici, în agricultură, mediu, industrie. Și mai departe, de ei va depinde cum se vor face atât ghidurile de finanțare, după 2020, dar și ce măsuri noi va impune Uniunea.

Mai devreme sau mai târziu, tot ce se adoptă în Parlamentul Eurpean ne influențează direct viața, fie că trăim în România sau în alt stat european din Uniune.

Pentru viitoarele decizii, și pentru viitorul nostru, TREBUIE SĂ IEȘIM LA VOT duminica viitoare.

Așa arată cea mai mare seră de roșii din România - funcționează la marginea comunei Biled, din județul Timiș și se întinde pe 16 mii de metri pătrați. A costat 1,8 milioane de euro și a fost făcută parțial cu fonduri europene.

Silvia Răileanu, patron seră: "Fondurile au fost totul, fără ele nu puteam face ce vedeți…"

Proprietarii sunt doi soți plecați de mulți ani din Republica Moldova și stabiliți la Timișoara, unde dețin și un restaurant. Povestea proiectului este inedită - pe locul serei era un ștrand termal vechi, pe care patrona povestește că l-au cumpărat cu intenția de a face în zonă un centru spa modern, tot cu finanțare europeană. O excursie în familie, în Olanda, le-a schimbat complet planurile de dezvoltare, dar nu și ideea de a accesa banii europeni.

La sugestia olandezilor, au făcut o investiție modernă, care poate deveni în curând o seră bio, la mare căutare în Europa. Aici se cultivă roșii cu gust de roșii, așa cum îi place proprietarei să le promoveze, iar în spate e un secret. Un sfert din seră e încălzită eco, de la puțul geotermal, din subteran, în timp ce pentru restul, în loc de combustibil convențional, se arde porumb boabe. Iar pentru a filma în seră, a trebuit să ne echipăm la fel ca pentru acces într-o sală de operație sau o linie de produse farmaceutice.

În interior, toate plantele sunt crescute în substrat de coajă de cocos în loc de pământ, iar patroana ne explică de ce.

Silvia Răileanu, patron seră: "Se schimbă repede, dacă îți vine o boală, dai cu pesticide, dar pământul îți rămâne și anul viitor ai deja fructe contaminate cu pesticide. Așa substratul îl schimbăm odată pe an și avem unul nou."

Până la recolta din lădițe, au fost provocări în lanț, pentru investitori. Din totalul de 1,8 milioane de euro, cât a costat proiectul, valoarea eligibilă a fost de doar de un milion de euro, așa că doar 500 de mii au reprezantat sprijin european. Pentru restul de 1,3 milioane de euro, proprietara a trebuit să bată la ușa băncilor.

Sera a început să producă doar de anul trecut și aici lucrează 16 persoane, toți fermieri, din localitatea vecină, toți conștienți că au un loc de muncă stabil, de pe urmă unei finanțări europene.

Roșiile produse în seră ajung în două celebre rețele de hipermarketuri și o rețea de supermarketuri din orașele Lugoj, Timișoara și Arad. Doresc să se extindă, tot cu bani europeni. Ar vrea să mai acceseze încă un milion de euro, pentru încă 3 hectare de culturi, iar roșiile ei să fie livrate în toată țara.

Prin intermediul Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale se alocă bani de la Programul Național de Dezvoltare Rurală- PNDR. Doritorii se pot înscrie la 29 de linii de finanțare nerambursabilă, în intervalul 2014-2020. Iar până în 2017, prin acest program au fost acordate fonduri de peste 3,3 miliarde de euro, la mii de solicitanți din țară.

Pe nea Ștefan, investiția nouă l-a convinsă să își lase munca similară, într-o seră din Germania. S-a repatriat și e bucuros că poate lucra civilizat și la el acasă.

Ștefan, muncitor: "Decât să iau 1.000 de euro în Germania mai bine iau 600 aici, e civilizat, îți dă 2.600 de lei și bonuri, e bine, e modern. Eu treceam și am văzut din mașină când plecam în Germania că se face și am întrebat și m-am angajat."

Oamenii se conving, treptat, că în sfârșit, în locurile natale, pot găși condiții de muncă la standarde europene. Că apartenența la Uniune începe să se vadă și în agricultura românească, prin investiții pentru care pot să ne invidieze și est-europenii.

Nea Ștefan a înțeles că Europa îți dă slujbe și la tine în țară, dar te obligă să te conformezi la standarde ce pot ridică o comunitate și îi pot aduce înapoi pe românii plecați în diaspora: "Cine vrea să muncească va reveni, sunt tineri care vor reveni."

Așa arată protofoliul unuia dintre cei mai mari legumicultori din Italia, cu sediul lângă orașul Ferrara, în provincia Emilia Romagna, unul dintre cele mai mari bazine agricole din Peninsula. Sere, plantații, depozite de sortare și ambalare, platforme pentru export. Peste tot, mână de lucru românească.

Cele mai multe femei lucrează sezonier, vin ori de câte ori sunt chemate. Părăsesc țara cu buletinul și fac contracte pe 3 până la 6 luni. Muncesc 8 ore pe zi și sunt cazate gratuit, în spații modeste din fermele companiei, oferite de angajator. Rămân lunar cu câte 1.000 de euro în mâna, dar nu se îmbogățesc, pentru că tot ce agonisesc în Italia merge în renovarea gospodăriilor de acasă și pentru a-și ține copiii la școală, liceu și facultate.

Toate fac un sacrificiu uriaș, pentru că sunt mame care își lasă copiii în grija bunicilor și a altor rude și îi văd doar câteva luni pe an. Unele reușesc să își aducă și familia în Italia.

Un sfert din populația României se află peste granițe și aproape că nu există familie care să nu aibă o rudă plecată. Dar e decizia lor, iar apartenența la Uniunea le-a permis accesul rapid, doar cu buletinul, în spațiul comunitar. Suntem liberi să circulăm și să muncim în alte state membre, fără să mai fie nevoie de permise speciale de muncă sau vize, cum se întâmplă înainte de 2007. Pot începe o viață nouă, peste hotare, fără restricții, cât timp găsesc un loc bun de muncă.

În scripte, un sfert din populația României a emigrat. În realitate s-ar putea să nu fim mai mult de 15 milioane prin țară, dacă îi punem și pe cei care muncesc temporar peste hotare.
De guvernanții noștri depinde dacă fac programe și politici prin care să îi țină pe români acasă. Exodul va continua și e firesc, cât timp oamenii sunt liberi să meargă unde sunt plătiți mai bine. Dar Uniunea ne dă fonduri generoase pentru firmele românești, sunt bani nerambursabili care generează dezvoltare și locuri de muncă mai bine plătite.

Și, odată ajunși în străinătate, românii angajați trudesc de două ori mai mult decât localnicii, cel puțin asta susține patronul grupului italian din regiunea Emilia Romagna. De aici și interesul sau pentru a angaja cât mai mulți din România. În lunile de cules poate avea și 800 de sezonieri în fermele sale și pe toți îi aduce din zonele Dolj și Bistrița.

Patron italian: "Trebuie să ne folosim mintea mai mult și italienii trebuie să muncească mai mult. Spun: "Românii vin aici și ne iau locurile de muncă", "Bine, atunci veniți de mâine dimineață să munciți ce fac românii!"Păi m-ar durea spatele", "A te doare spatele… Dar nu prea mai sunt italieni care să vină să lucreze în agricultură. Sunt tot mai puțini."

La fermă ajung periodic reprezentanți ai marilor retaileri din toată Europa. Astăzi au venit în vizită directorii de vânzări ai unui lanț francez, care vor să importe fructe, pe următorii 2 ani. Acesta e marele avantaj al pieței unice - furnizorul italian încheie contracte cu lanțurile mari de hipermarketuri, pentru mai multe țări. Exporturi mari, care se bazează pe munca românilor.

Director de vânzări: "Estimăm că în următorul an vom avea undeva la o mie de angajați. Și din fericire există această oportunitate de a aduce lucrătoare din România, pentru a ne extinde activitatea, altfel am avea probleme. Sunt binevenite, sperăm să continuăm să angajăm!"

Avem în schimb în România, programe cu fonduri europene, special create pentru a-i aduce acasă.

Arad, luni dimineaţa. Florin părăseşte locuinţa sa imediat după ora opt şi urcă la volanul unei maşini cu pretenţii. La 47 de ani, e om de afaceri, dar şi model. Alură de hipster şi atitudinea degajată l-au făcut să fie imaginea unui brand local care vinde haine bărbăteşti. Astăzi, însă, nu merge la vreun casting, ci ia drumul zonelor rurale ale judeţului.

„Duc copiii la şcoală şi apoi direct la birou."

Are biroul în comuna Șofronea. Firma să activează în domeniul agricol: distribuie seminţe şi îngrăşăminte chimice pentru culturi. Însă cea mai importantă investiţie din portofoliu este acest siloz de cereale, pentru care a primit un milion de euro, finanţare europeană nerambursabilă.

Silozul are o capacitate de 10.000 de tone. A costat două milioane de euro, dintre care jumătate fonduri europene. Florin a pus un sfert din investiţie, iar restul de bani au provenit dintr-un credit bancar.

Finanţarea europeană a fost aprobată în 2009 şi derulată prin Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.

Proprietarul afacerii îşi aminteşte că i-a fost relativ uşor să acceseze milionul de euro, deşi toţi apropiaţii îi spuneau că îi va fi imposibil.

Florin Deznan, om de afaceri: „Au fost multe acte, multe aprobări, dar a mers bine, cei de la ADR mi-au spus că a fost printre primele sau chiar primul proiect eligibil.”

Banii europeni au fost colacul de salvare pentru el. I-a primit în acelaşi an în care în România începeau să se simtă efectele criza economice globale. Atunci şi-a tatuat şi pe braţ să nu renunţe niciodată. Mai ales că provenea dintr-o familie cu venituri modeste.

Florin Deznan: „Tot ce am făcut am făcut prin muncă, ai mei nu mi-au lăsat nimic. Tata era muncitor, mama ospătăriţă, eu am zis că nu voi renunţa.”

La momentul finanţării europene, firma lui Florin avea o cifră de afaceri anuală de 7 milioane de euro. Businessul a crescut treptat, ajungând astăzi la 20 de milioane de euro pe an. De altfel, la sfârşitul lui 2018 i-a fost aprobată o finanţare şi mai mare, menită să dubleze capacitatea de depozitare şi să dea o față nouă sediului societăţii.

Florin Deznan: „Vom face încă 6 bazine cu 2.000 de tone, încă 12.000 de tone, schimbăm tot pe aici asfalt, automatizăm şi facem şi staţie de sortare seminţe soia. Finanțarea europeană sunt bani care generează alți bani.”

Omul de afaceri vrea să spună că, atunci când banii europeni i-au fost aprobaţi, în 2009, imediat s-a asociat şi o bancă să îi dea parte din finanţare. Iar asta a constituit un avantaj pentru fondurile primite în 2018.

Florin Deznan: „A fost o ipotecă, sunt bunuri puse care au valoare mai mare.”

Afacerea lui Florin Deznan e dovada clară că banul european face casă bună cu agricultură românească. Este domeniul cu cea mai mare rată de absorbţie de la noi: din 2007 încoace, peste 20 de miliarde de euro. Şi, totodată, segmentul în care Uniunea Europeană a investit tot mai multă încredere.

În momentul aderării noastre, în 2007, în România funcţionau trei scheme de sprijin în agricultură. Astăzi sunt peste o sută. De altfel, şi Florin a văzut că mai toţi fermierii cu care colaborează de 10 ani beneficiază de mici finanţări tot de la bugetul Uniunii.

Florin: „Au utilaje, au primit diverşi bani, pentru tot ce au cerut.”

În toată povestea, investitorul arădean are şi un of: că zonele rurale nu atrag suficient de multe fonduri, când vine vorba de autorităţi locale. Din satele şi comunele de la noi lipsesc drumurile şi, în general facilităţile, chiar şi în vestul ţării.

Florin ne dă exemplu chiar drumul pe care îl parcurge zilnic către afacerea sa - sunt 800 de metri cu gropi, fără asfalt, deşi există posibilitatea amenajării cu bani europeni.

Florin: „Am zis că fac eu, dar au spus că e drum local şi nu pot investi, eu nu înţeleg cum să nu iei aceşti bani.”

Programul Naţional de Dezvoltare Rurală are în România o rată de absorbţie efectivă de peste 91%. Sunt peste 10 miliarde de euro, la nivel naţional. Cu aceşti bani au fost şi sunt finanţate investiţiile autorităţilor locale în infrastructura pentru mediul rural. Dar şi investiţiile fermierilor şi ale antreprenorilor de la ţară.

Tot la capitolul agricultră intră şi subvenţiile, adică plăţile directe la hectar, pentru terenuri agricole şi păşuni, unde nu e nevoie de proiecte. Aici, gradul de absorbţie este de 98%, adică alte aproape 10 miliarde de euro.

La acest subcapitol am avut în ţară şi cele mai multe fraude. Subvenţiile de 140 de euro la hectar de pământ lucrat, precum şi 400 de euro la hectar de păşune au ajuns de multe ori ilegal pe mâinile unor aleşi locali. Care s-au ales cu condamnări, pentru că au minţit în acte, sprijiniţi de oficiali din instituţiile care gestionează fondurile.

Banii europeni ajută şi afacerile din piscicultură, prin programul Operaţional Pescuit, unde am absorbit însă doar 58 de procente din fonduri, adică vreo 200 milioane de euro.

Reporter: „Cum vezi viitorul tău? E aici, sau în altă ţară?”

Florin Deznan: „Mereu a fost România, nu am vrut să plec niciodată…Dacă tinerii vor să ia bani, să se axeze pe domeniul pe care îl cunosc cel mai bine şi să vrea, să facă proiect şi vor primii aceşti bani."

La Șofronea, în Arad, Florin Deznan ne arată că se poate aduce Europa şi la ţară, în România. Că el sunt sute de alţi antreprenori care transformă mediul rural într-o sursă de profit reală. Europa ne ajută şi ne primeşte cu braţele deschise.

E 6 dimineață și în acest depozit de gros din localitatea clujeană Apahida e agitație mare. Aici se întâlnesc producătorii de legume și fructe din județ cu intermediarii, iar marele centru ce aparține de Consiliul Județean a fost ridicat cu fonduri europene.

La unul din spațiile închiriate tocmai au fost aduse ceapă și ridichi proaspete, culese cu o seară înainte. Cei care le ambalează sunt mici fermieri din zona. S-au asociat în cadrul unei cooperative agricole, condusă de un director de vânzări - Anca Marcu.

Anca Marcu, manager cooperativă: "Ei știu din toamnă cam ce se va cere. Da, facem planificarea anuală undeva în toamnă, depinde de retailer, de lanțul cu care discutăm, unii mai târziu, alții mai devreme, dar toată lumea ne spune că vor din ce putem noi oferi.”

Așa că munca lor se desfășoară sub forma unei afaceri bazate pe previziuni și culturi programate în funcție de comenzi. Uniți în cooperativă au putut încheia contracte cu toate marile hipermarketuri din Cluj.

Anca Marcu, manager cooperativă: "Asta e marele avantaj: tot ceea ce produci se vinde."

Livrează marfă de trei ori pe săptămână și tot datorită asocierii au reușit să obțină fonduri europene în fermele lor. Anca povestește că aproape toți cei din asociație, inclusiv ea, au fost plecați anterior să muncească prin străinătate, în diverse domenii, dar s-au întors să trăiască din agricultura românească.

Anca a lucrat în învățământ, a fost învățătoare înainte să emigreze, iar unul dintre fermierii ei, Radu Telecan, a lucrat în domeniul tâmplăriei PVC, apoi a plecat în Italia, să lucreze în construcții. Criza de acum câțiva ani l-a făcut să revină în țară, unde a înțeles că poate deveni fermier de succes după modelul european.

A accesat 40 de mii euro pentru solarii și pentru un tractor nou. A simțit că această cooperativă acționează ca o familie, dar și că un business cu mai multe ramuri de activitate - unii cu sapă, alții cu marketingul.

Agricultură modernă se face cu producții programate săptămânal, în funcție de cererea de pe piață. Numai anul trecut au fost 680 de tineri fermieri care au accesat 28 de milioane de euro, prin programul european destinat lor. Iar între 2014 și 2020, prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, sunt alocați României 9,3 miliarde de euro, care să ajungă la mici și mari producători.

Anca Marcu, manager cooperativă: "Eu nu îmi imaginez altceva decât Uniunea Europeană! Trebuie să vedem că se poate și noi acolo vedem că se poate, ne uităm la fermierii francezi și cu admirație la ce au reușit să facă. Și la asta să ajungem și noi, să fim mândri că lucrăm în agricultură și să ne simțim puternici."

Avem în România peste 3 milioane și jumătate de ferme mici, care reprezintă 90% din ceea ce reprezintă exploatațiile agricole. Dimensiunea medie a unei exploataţii agricole româneşti este de 3 hectare și jumătate pentru fiecare fermă, de peste 4 ori mai mică decât cea europeană, care depășește 14 hectare. De aici și slaba dezvoltare a sectorului.

Și totuși, micii producători nu vor să se asocieze, ponderea cooperativelor nu depășește 10%, în timp ce la nivel european media depășește 60%.

Uniunea Europeană te lasă să îți protejezi brandurile locale, să obții certificare pentru anumite produse și rețete, care pot deveni chiar mai valoroase pe piața comunitară.

Radu Telecan, legumicultor: "Trebuie să ne întoarcem la soiurile noastre tradiționale și să învățăm cumpărătorul român să ia și produse românești. Dacă mergem în alte țări sunt atât de naționaliști că nu iau alte produse, iau din țara lor. Acum începem, dar foarte timid! Avem branduri, țin minte o discuție la piață a unui german care zicea unde e roșia aia românească pe care o muști și curge așa pe față. A zis că i-e dor, a venit în România și nu o mai găsește în România! Trebuie să ne impunem și noi mai mult, da!"

Viitorii europarlamentari pe care îi trimitem la Bruxelles vor negocia în numele românilor politica agricolă comună, stabilită după 2020. De ei va depinde dacă și cum vom reuși să facem și în România agricultură modernă, la nivelul secolului 21. O îndeletnicire profitabilă, nu una de subzistență. O agricultură care să dea micilor fermieri încrederea că pot avea succes și acasă la ei, nu doar trudind peste hotare, prin ținuturi străine.