Școala în pandemie, PARTEA A DOUA. Școala online folosește metode la zi, care nu au nimic de a face cu stilul învechit de predare cu care erau obişnuiţi profesorii de la noi.

E nevoie de mai mult timp pentru pregătirea lecțiilor, care sunt mult mai interactive. Copiii se împart în grupe mici, iar informația trebuie oferită în reprize scurte, de cel mult 5 minute.

Acestea sunt recomandări ale experților în educație. Modul clasic de predare, cu fața la tablă şi spatele la copiii din clasa virtuală nu e deloc indicat, deși exact asta se întâmplă în multe din școlile noastre.

Într-un liceu de prestigiu din Târgovişte orele se ţin în sistem hibrid. Jumătate dintre elevi sunt în clasa cealaltă jumătate acasă.

Unitatea de învăţământ asigură în clase un sistem audio video performant, care le permite celor aflaţi la domiciliu să vadă tabla pe care se predă. Suntem la ora de matematică, la clasa a XII-a, elevii se pregătesc de bacalureat, iar profesorul face exerciţiile cu cei din bănci, pe care îi scoate la tablă. Poartă, din când în când, discuţii şi cu cei de acasă, ca să nu stea pe post de spectatori, chiar dacă, din răspunsurile lor, aşa poate părea.

Simona Zepiș, profesoară de matematică: ”Aici trebuie să fii atent şi la enunţul exerciţiului şi la cei din clasă şi la cei de acasă, în acelaşi timp am senzaţia că trebuie să te concentrezi 3,4 ori, în acelaşi timp, pe diverse lucruri. E clar că sunt timpi morţi, apar diverse sincope şi simpt uneori că întra-devăr se mai pierde şi din concentrarea mea, în plus, dacă ai şi ochelari, pune ochelarii, scoate ochelarii, deci e chiar complicat!”.

Modelul hibrid este cea mai dificilă şi cea mai epuizantă metodă de predare susţin profesorii din şcoli. Pentru că nu ştiu cum să se împartă între cei de la distanţă şi cei cu prezenţă fizică la ore. Iar păstrarea modelului pentru mult timp ar fi o catastrofă, declară dascălii.

Simona Zepiș, profesoară de matematică: “E clar că s-au creat foarte multe lipsuri şi atunci mă aştept ca predarea să fie din ce în ce mai dificilă, catastrofală, chiar periculos, să spun aşa”.

La alte 2 licee din Buzău, dascălii se gândesc cu groază la revenirea la sistemul hibrid, sau la menţinerea învăţământului online, derulat până în prezent.

Ana Maria Bogleș, profesoară: “Tehnologia nu este în măsură să acopere tot ce se face la şcoală, contactul vizual, la şcoală, între profesor şi ele, este cel mai important. Este ciudat, este dubios pentru că le-am spus şi colegilor mei, încă simt că sunt într-un vis, şi nu m-am trezit. Pentru că ne-am rupt deodată. Şi să te rupi deodată e o chestie ciudată. Dar e ciudată pentru că ne-am rupt doedata de o anumită situaţie pe care o făceam cronologic, nu ne-am putut detaşa de ea, o facem aşa cum este şi încercăm să o facem cât mai bine“.

Gabriela Tache, profesor: “Scriu pe tablă, prezint, şi putem să mai facem câţiva paşi înainte, dar pentru ei va fi foarte greu. Pentru că nu mai au abilităţile necesare, deci tu nu îi mai poţi controla ca atunci când eşti față în faţă“.

Ana Maria Bogleș, profesor: “Trebuie să îi arăţi copilului ce să facă, să-l duci pe un drum, să-şi experimenteze ce învaţă, pe ce să experimenteze, cui să arăţi? E ca în situaţia formelor fără fond. Se vor lucruri noi, dar pe un fond inexistent”.

E un strigăt de neputinţă în vorbele a tot mai mulţi profesori, pe măsură ce văd că şcoala online continuă pe o durată mai mare de timp decât credeau ei. La această lecţie mai bine de jumătate dintre elevi stau cu camerele oprite, în timp ce profesoara încearcă un dialog. Nu-i mai sperie nici notele mici, nici supărarea profesorului.

Ana Maria Bogleș, profesor: După un an de lecţii online, cu camere închise şi predare de una singură la un laptop, profesorul Ana Maria Bogleș face o mărturisire: ”Niciun curs din lumea asta nu o să fie în măsură să facă educaţie în online, centrată pe elev! Niciodată! Şi nu o să privească nimeni acolo, mai sus, adevărata realitate, cu care se confruntă lumea în teren”.

Gabriela Tache, profesor: “Eu cred că în în câţiva ani, ceea ce s-a întâmplat în aceşti 2 ani se va resimţi cumplit!”.

La ora de matematică de la Târgovişte, profesoara Simona Zepiș e deja într-o altă sală de curs, unde o aşteaptă o clasă de a X-a. Sunt toţi acasă, şi profesorul se pregăteşte să intre online.

Câteva încercări nereuşite şi …e nevoie de ajutor.
Nu ştim dacă elevii care aşteaptă ora se bucură caâă profesoara lor nu poate intra la lecţia online, cert este că la aceeaşi oră, dar la vreo 140 de kilometri distanţă, într-o şcoală gimnazială din Râmnicu-Vâlcea, un alt profesor are o lecţie de fizică online, cu elevi de clasa a 6-a. Le-a pregătit nişte fișe, cu texte, pe care vrea să le arate copiilor.

Dascălul e perseverent, deşi în următorul minut pierde complet legătura cu clasă.

Profesorul Mihai Fârtat şi-a pregătit atent lecţia, are idei cu care să-i captiveze pe copii, vrea să le spună lucruri noi. Doar că în următoarele 5 minute pierde de alte 2 ori conexiunea cu cei de acasă şi ajunge în ipostaza de a vorbi de unul singur, fără să îl asculte cineva.

E frustrant de ambele părţi şi oricât de dedicat e dascălul, sunt timpi morţi, lecţia e întreruptă, elevii înţeleg ce pot. Teoretic, pot recupera ulterior materia. Practic, mai vedem. Cert este că profesorul s-a pregătit să predea fizică altfel decât la clasă, şi-ar dorit o oră interactivă, dar n-a fost să fie.

Mihai Fârtat, profesor de fizică: “Multă interacţiune evident, ceea ce înseamnă din punct de vedere psihologic, să îl pui pe copil în starea de a interacţiona, altfel spus, să îi capeţi încrederea. Şi apropo de şcoala altfel, făcută altfel, am întrecut din laborator în calculator, nu cu calculator, ci în calculator, şi aţi văzut câte probleme sunt, care nu au legătură cu fizica”.

În scenariul galben merg la şcoală preşcolarii, elevii din ciclul primar şi cei din ani terminali, respectiv clasele a 8-a şi a 12-a. Restul vin la şcoală, prin rotaţie. În scenariu roşu, în schimb, la începutul anului, toţi elevii se mutau în online, iar şcolile s-au închis, însă ulterior, ministerul a decis ca cei din ciclul primar şi din anii terminali să revină totuşi în bănci, o recunoaştere a faptului că lecţiile în online nu se pot face cum trebuie, deşi teoretic, profesorii şi şcolile s-au pus la punct cu tehnologia şi cu folosirea internetului. La predare şi formarea profesorilor ar fi problema, susţin specialiştii, la o adaptare la noile condiţii de şcolarizare.

Daniela Vasile este profesor de matematică al Universității din București, a emigrat şi timp de 11 ani a lucrat la o școală privată din Hong-Kong. Acolo a văzut şi aplicat ambele sisteme de predare, online şi hibrid. A revenit în România, unde, pe baza experienţei didactice, a fost angajată la sfârşitul anului trecut de o şcoală privată din capitală, unde deţine o funcţie de conducere pe teme de predare şi abordare a lecţiilor adaptat la condiţiile actuale. Este şi expert evaluator la nivel internaţional, şi spune că predarea online nu ar trebui să semene deloc cu cea convenţională, când sunt toţi elevii în clasă.

Daniela Vasile, profesor: ”Într-o clasă tradiţională, cu toţi elevii, în faţă, profesorul e obişnuit, că aşa a fost pregătit, să se uite şi să vadă, care elevi au rămas în urmă, pe care trebuie să îl ajute, merge printre elevi se uită în caiet. Toate acestea nu pot avea loc online. Este o diferenţă fundamentală în ceea ce priveşte pregatirera orei, ca să îţi pregăteşti lecţia online îţi trebuuie mult mai mult timp decât o lecţie în clasa fizică, profesorii sunt pregătiţi de ani de zile să îşi pregătească lecţia într-un anumit moment şi trebuie să iasă din modul lor, normal, şi doi, pentru că orice moment de învăţare, trebuie planificat cu grijă. Organizăm în zoom breakout rooms unde punnem elevii în grupe mai mici să colaboreze între ei. Există studii care arată că în mediul online, în grupe nu merg mai mult de 4-5 elevi, pui mai mulţi, într-o sală virtuală, ei nu vor fi deschişi să vorbească şi să colaboreze între ei Pui 20-30? Nu, deci acela e un alt tip de învăţare. Să îi ajutăm pe elevi să se conecteze cu profesorul şi să se conecteze între ei. Astfel încât elevii să se simtă parte a unei clase”.

Învătământ sincron și asincron

 

Daniela Vasile consideră că simpla predare, cu spatele la copiii şi cu ochii la tablă, urmată de întrebarea elevilor dacă au înţeles ce li se spune, nu funcţionează bine nici la orele cu prezenţă fizică, dar e dezastruoasă, în şcoala online.


Daniela Vasile profesor:
“Asta e una din neînţelegerile sistemului online, deci există învățământ online sincron şi asincron, profesorii noştri au făcut învăţământ sincron. Adică stau cu copiii pe calculator toată ora. Toate studiile arată că dacă un copil stă 6 ore pe calculator, nu mai poate să înveţe. Deci o lecţie ar trebui făcută cu o parte dintre elevi sincron, în care profesorul şi-a pregătit foarte bine ceea ce vrea să spună elevului, instrucţiuni, concepte noi, într-un timp scurt, nu putem vorbi mai mult de 5 minute, pentru că nu o să fie atenţi. După care elevii trebuie să aibă alegere, vor să rămână sincron, şi să lucreze în grupe vor asincron, şi să lucreze”.

Tot despre grupe de 4-5 elevi se vorbeşte şi la sistemul hibrid, unde există tendința firească a profesorilor de a se adresa în primul rând copiilor din faţa lor. Sunt sisteme care funcţionează cu brio în şcolile private, în care soluţia hibridă poate fi folosită şi atunci când unii elevii, din diferite motive, nu se pot prezenta fizic la şcoală, dar pot accesa online orele de educaţie.

Daniela Vasile, profesor: “Punem copiii de acasă în grupă cu cei din clasă, şi prin cei din clasă eu controlez ce fac cei de acasă şi nu mă duc mereu să văd ce fac cei de acasă. Deci modelul acela tradiţional, în care mă duc în faţa clasei şi vorbesc şi vorbesc nu merge. Nu mergea nici înainte la prezenţa fizică, dar nu era atât de evident. E o diferenţă între broadcasting, a se uita ca la televizor şi a fi implicaţi activ. De aceea modelul hibrid dacă îl înţelegem şi să-l facem corect, oferă o flexibilitate enormă. Acum ,vedeţi şcolile internaţionale şi private s-au regrupat foarte repede, pentru că nefiind parte dintr-un sistem mare, au putut să îşi definească ele paşii următori”.

Cu alte cuvinte, nu este suficient ca în clasă să apară o cameră video și un microfon, iar profesorul să predea la tablă, ca și cum toată lumea ar fi de față. Doar că lucrul pe grupe presupune timp. Un timp în care dascălul să nu se streseze că nu poate acoperi materia, stres accentuat de problemele de conexiune şi de interacţionare la distanţă, cu elevii.

Daniela Vasile, profesor: “A fost un şoc în sistem, programa şcolară e foarte încărcată, foarte încărcată şi nu permite profesorului timp să meargă pe adâncirea conceptelor şi pe transfer, ce spuneam mai devreme. Cred că s-a pornit cu mentalitatea că hai să fac ce trebuie ca să ies cât mai repede din asta şi să mă întorc la ce făceam înainte“.

O mentalitate care nu funcţionează dacă evoluţia negativă a pandemiei va menţine sistemul online, iar acesta va scoate elevi mai slab pregătiţi.

Mircea Miclea fost ministru: ”Cu cunoaşterea e problema, dacă nu ştii să o foloseşti”.

Daniela Vasile, profesor: “Am observat că profesorii, datoria lor e să predea unui copil materia. În loc să ne focusam cum să predăm unui copil materia, ce-ar fi să ne focusam la cum învaţă copilul. Nu numai materia noastră. Pentru că un copil să înveţe trebuie să existe o relaţie bună între profesor şi copil”.

Ce a adâncit și mai mult lipsurile copiilor

 

Iată ce spune un alt profesor de matematică, de la un liceu mare din oraşul Dej. Într-un moment de sinceritate, Sorin Borodi vorbeşte de o matematică mult prea abstractă, predată celor mici, peste care a venit școala online, care a ar fi adâncit şi mai mult lipsurile copiilor. O combinaţie şi i-ar îndepărta de noţiunile predate. Îşi face mea culpa, afirmând că se simte vinovat că şi el şi mulţi alţi profesori fac doar un galop continuu prin materie, predând noţiuni abstracte şi complexe la gimnaziu, ceea ce este nociv pentru elevi.

Sorin Borodi, profesor de matematică: “La noi e problemă! Cei mai mulţi profesori nu fac la activitatea lor de la clasă să se inspire din nişte modele, profesorii lor... e un dezastru. Pagini după pagini de exerciţii cu conţinut abstract, fără nicio ancorare în real. Matematica şcolară la noi e total lipsită de realitate“.

Sorin Borodi vorbeşte despre o predare după şabloane vechi şi un cerc vicios în care se complac profesorii. Aduc în faţa copiilor o materie stufoasă, cu o predare abstractă, mai complicat de înţeles prin lecţiile online, dar în acelaşi timp înfloreşte sistemul de meditaţii, din afara şcolii. Iar meditaţiile de după orele de şcoală nu mai permit unor lecţii altfel, care să stimuleze curiozitatea copiilor.

Sorin Borodi, profesor de matematică: “Explicarea aceasta altfel necesită timp, e o resursă de timp alocată mulţi profesori sunt obligaţi să alerge prin programă, duce la un dezastru, constat că e unul …matematica la noi e total lipsită de realitate”.

Un sistem acceptat tacit de toată lumea, în care ștacheta e tot mai jos, şi va fi şi mai coborâtă. Un învăţământ în care părinţii s-au obişnuit să plătească ore de pregătire în afara şcolii, conştienţi fiind că ce se face în clasă nu e nici măcar minimul necesar.

Sorin Borodi, profesor de matematică: ”Sunt şi părinţi şi elevi şi profesori, care spun că e mai bine aşa. Dar nu pot să îmi scot din cap acel studiu, cei 90% dintre elevi care spun că studiul matematicii nu duce la nimic. Elevii încă din clasa a 5-a devin blazaţi, dar să ştiţi că cei care au rezultate nu din cauza profesorului au, ei sunt rezultatul meditaţiilor, şi din familie”.
Mircea Miclea, fost ministru al educaţiei: “Rezultatele la evaluările naţionale, 35 % nu iau notă de trecere. Şi la bacalaureat”.

Cadrele didactice de la stat vorbesc de un eşec în educaţie, cele din privat vorbesc de metode relaxate, prin care copiii trebuie apropiaţi mai întâi de profesor şi abia mai apoi de materie.

Daniela Vasile profesor, evaluator internaţional: “Copilul e învăţat…tocmai datorită acestei încărcări a programei“.

Rector UBB Cluj: Nu mai stau în faţa clasei stau un faţa computerului. Nu aşa se predă online-ul

 

Daniel David, rector UBB Cluj: “Nu mai stau în faţa clasei stau în faţa computerului. Asta e o mare greşeală, nu aşa se predă online-ul!”.

Rectorul Universităţii din Cluj, profesorul de ştiinţe cognitive Daniel David afirma că modelul Domnului Trandafir, cel la care fii satului vin pentru a primi cunoaştere, trebuie să dispară din pedagogia românească, mai ales în era digitală. Orele online impun practic dascălului să se aşeze pe acelaşi palier cu elevii săi, iar lecţia devine o muncă de cercetare, în echipă. O perspectivă de neconceput, în multe cazuri, susţine rectorul de la Cluj.

Daniel David, rector UBB Cluj: “Avem nevoie de a reantrenare, profesorii să predea altfel. Se schimbă filosofia pe care ei nu o înţeleg : se democratizeza cunoaşterea. Adică profesorii aveau autoritate prin faptul că erau un fel de biblioteci ambulante, ştiau lucruri pe care alţii nu le ştiau şi atunci trebuia să stai jos, să iei notiţe. Ei, în lumea de astăzi, asta nu mai merge. Pentru că ei au acces la cunoaşterea pe care o ai şi tu. Şi atunci trebuie să faci alte lucruri, să le arăţi cum să înveţe, cum să separe cunoaşterea de pseudo cunoaştere. Şi să îşi caute alte mijloace pentru autoritate. Şi mulţi nu şi le-au găsit. Şi folosim cuvântul de dascăl, a prins pentru anumite vremuri. Astăzi, acel model nu mai funcţionează, altfel, dacă îl aduci acum pe DomnulTrandafir în prezent devine o piesă de muzeu, e caraghios şi să nu spun că îi faci lui un rău”.

Doar 59% dintre elevii din România au atins nivelul minim la citire

Cu 2 ani înainte de problemele pe care şi le pun abia acum profesorii, raportul european întocmit per baza testelor PISA din 2018 arată că 59% dintre elevii din România au atins nivelul minim la citire, în timp ce media europeană este de 77%. Elevii români de la acest nivel pot cel puţin să identifice o idee principală dintr-un text citit, şi pot găsi informaţia din respectivul text. Tot la citire avem însă o pondere de 41% dintre elevi, care nu pot ajunge la nivelul 2, din maximul de 6. Astfel intră la nivelul de analfabetism funcțional la citire. Iar analfabetismul funcțional se defineşte prin faptul că deşi poate citi textul, elevul nu poate explica şi nuînțelege despre ce este vorba în respectivul enunţ. Însă un astfel de analfabet funcţional, devenit adult, va deveni problematic pentru societate, susţine Ciprian Fratusnic, cercetător în educaţie.

Ciprian Fratusnic, cercetător în educaţie: “Au un handicap imens, în raport cu colegii lor, mai ales pe piaţa muncii…n-ar trebui să îi ignorăm şi să îi lăsăm în urmă. Dacă luăm un elev şi nu îi permitem prin activităţile de învăţare pe care le facem la clasă, să fie mobilă, automat nu va mai accepta să fie mobilă şi în societate. Dacă dimpotrivă, profesorul stă cu spatele la clasă şi scrie pe tablă, atunci lui nu i se va părea nimic anormal ca atunci când ajunge să fie cetăţean, şi statul va lua nişte decizii, să nu reacţioneze. Când la locul de muncă conducerea ia nişte decizii el se va supune că aşa e de sus în jos, toate lucrurile astea se antrenează. Sau lucruri care sunt în noi, ajung să se tocească, cum e curiozitatea, tocmai pentru că nu avem la clasă nişte practici productive, din punct de vedere al învăţării, din punct de vedere didactic”.

În momentul de faţă, un număr impresionant de copii nu reuşesc să dovedească că pot cu adevărat să transfere ce au făcut ei din experienţa lor de până atunci de la şcoală şi din afara şcolii.

Cristian Hatu: “Ce se întâmplă cu curiozitatea aceasta când tu ca profesor te apuci să le dictezi, sau îi pui să conspecteze din carte. Mintea elevului era ca un recipient în care, tu profesor turnai cunoaştere. Ori acum profesorul face un pas în spate şi îl lasa pe elev în contact cu realitatea. Şi elevul exersează sub supravegherea profesorului încercarea de a găsi explicaţia fenomenelor pe care le vede. Tu, ca profesor, construieşti cunoaşterea împreună cu elevul”.

La matematică situaţia testelor PISA e şi mai gravă: 47% dintre elevii testaţi nu se descurcă nici măcar cu operații aritmetice de bază şi nu ating nivelul 2. Cinci din 10 copii de clasa a 8-a nu s-au descurcat să compare distanţe între rute alternative, sau ce fişiere să şteargă de pe un hard, în funcţie de dimensiunea lor, pentru a face spaţiu pentru alte documente. Profesorii afirmă că elevii sunt greşit catalogaţi ca fiind analfabeţi funcţional, pentru că ei ştiu să rezolve ecuaţii, doar că nu sunt obişnuiţi cu forma pe care o îmbrăca enunţurile matematice.

Andra Popescu, profesor de matematică: “Ele vizează în mod deosebit evaluarea aplicării cunoştinţelor pe care aceştia le dobândesc din şcoală, mai degrabă decât dobândirea de conţinuturi ale programei, ceea ce evaluează obiectiv evaluările naţionale şi bacalaureatul”.

Adică picăm la PISA, pentru că de fapt ne pregătim să reuşim la examenele naţionale. Dar fix asta spune că trebuie schimbat în predare, cercetătorul Ciprian Fratusnic, cel care a lucrat la o nouă organigramă pentru învăţământul românesc.

O nouă organigramă pentru învăţământul românesc

 


Ciprian Fratusnic, cercetător în educaţie: “Un copil niciodată nu va fi interesat de un fenomen, dacă el nu se loveşte cu adevărat de problema aia, e un mod mai sofisticat de a răspunde la intrebare. Dacă eu nu mi-am pus întrebarea aia de ce aş fi interesat? Facem multe lucruri care sunt total abstracte pentru mintea lui, în ideea că îi facem un bine. Nu îi facem un bine, ci dimpotrivă”.

Până la o regândire masivă a practicilor din şcoli, realitatea de la clasă are copii şi profesori blazaţi, un învăţământ în care performanța copiilor e evaluată incorect, în sensul că e supraevaluată, în timp ce rezultatele la exemene sunt tot mai mici. Elevii de acum sunt adulţii de mâine, cei care vor susţine economic statul român. Iar pe plan internaţional, se ştie că rezultatele testelor PISA sunt un bun indicator de evoluţie a dezvoltării economice a fiecărei țări. Practic, performanța şcolii e o frână la dezvoltarea României, în următorii ani. O şcoală în care profesorii sunt trimişi în online, să se descurce cum pot, iar elevii să înţeleagă ce pot.