Un depozit urias de deseuri radioactive, langa unul dintre marile orase ale Romaniei. "E o bomba pentru locuitori"
CADOU OTRAVIT DE LA NICULAE, partea I. Romania a iesit din anii comunismului cu o industrie care se dezvoltase in jurul centrelor urbane. Mediul a fost insa neglijat. Acest dezinteres continua sa ne otraveasca si 25 de ani mai tarziu.
Arii intinse din Romania sunt otravite, pline de deseuri, poluate. Modelul industrial comunist nu punea mare pret pe mediu, ci pe dezvoltarea cat mai multor capacitati de productie, iar impactul asupra solului, apei si aerului era de multe ori trecut cu vederea. 210 situri contaminate si alte cateva sute cu potential nociv se gasesc acum pe suprafata tarii, de multe ori in apropierea oraselor, acolo unde ramurile diferitelor forme de productie dadeau sute de mii de locuri de munca. Dupa ‘89, industria a intrat pe o panta descendenta, colosii industriali au disparut si in locul lor au ramas ruine, cladiri si comunitati distruse si multa, foarta multa poluare.
In urma distrugerii industriei chimice romanesti au ramas in urma mii de astfel de tone de deseuri toxice sau chiar radioactive. Cei care au preluat prin diverse forme de privatizare industria romaneasca nu au pus pret pe investitii, desi apropierea noastra de comunitatea europeana obliga la o mult mai mare atentie fata de mediul inconjurator.
In sudul-estul municipiului Bacau, in mijlocul anilor 70 s-a construit una dintre cele mai importante fabrici de ingrasaminte chimice din Romania. Peste 3000 de oameni lucrau pe platforma Combinatului de ingrasaminte Chimice, CIC, asa cum il stiu bacauanii. In imediata apropiere, intinsa pe cateva mii de metri patrati se afla o halda de fosfo-gips, deseuri provenite din exploatarea a mii de tone de materii prime si care a devenit in ultimii ani obiectul unei fraude de proportii.
Florin Dragomir este lichidator judiciar si s-a ocupat de doua falimente pe platforma combinatului. “Un sef de judet cum se numea atunci prim secretar, care a vrut sa-si arate bunavointa fata de partid si de stat si a facut un combinat in Bacau. Orice specialist de mediu va spune ca se alege dupa directia in care bate vantul si la distanta mare de oras, mai ales ca intr-o perioada, multa din istoria lui, combinatul a produs si acid sulfuric. Va dati seama ce a insemnat pentru orasul Bacau? O bomba. Acidul sulfuric combinat cu vaporii de amoniac. Orice medic oftalmolog, ORL-ist va spune ca majoritatea racelilor sunt pe fond alergic in orasul Bacau, datorita fapentruului ca copiii au crescut in acest mediu. Si acelasi lucru e valabil si in Piatra-Neamt. In statisticile lor numarul de alergii creste in orase datorita faptului ca-s substante iritante, iar respirand zilnic duce in timp la fenomene alergice.”
Gheorghe David a condus sindicatul muncitorilor in ultima perioada a activitatii in combinat. ”In 77 stiu ca s-a dat in functiune prima sectie acidul fosforic si sectia 2, acidul sulfuric , care imediat dupa privatizare a fost abandonata ca nu mai era rentabila. Tiu minte ca halda atunci s-a format cand mergea sectia 2 ca este o fosforita care rezulta in urma rezultatelor chimice pentru obtinerea fosforicului. Se aducea fosforita de prin Maroc, de prin Africa, noi extrageam fosforul din ea. Deseul era trimis pe acea halda minunata unde multi au muncit si si-au pierdut dintii datorita radioactivitatii.”
In 1997, Combinatul de Ingrasaminte Chimice Bacau, CIC, este privatizat si mare parte din actiuni sunt preluate de la FPS prin contractul de privatizare 1485 de grupul Interagro, controlat de catre omul de afaceri Ioan Niculae. Acesta este un fost ofiter de Securitate, dupa propria marturisire, care a lucrat in anii 80 in comertul exterior, in sectorul export ingrasaminte chimice. Bine conectat in sistemul de relatii, dar si cunoscator al realitatilor industriei, Ioan Niculae a reusit in ultimii ani sa-si construiasca un imperiu economic cu afaceri in petrochimie, ingrasaminte sau agricultura.
De-a lungul timpului omul de afaceri a reusit sa preia majoritatea combinatelor de ingrasaminte chimice din Romania, iar averea lui rivaliza cu a oricarui oligarh din Estul Europei.
In 25 decembrie, prima zi de Craciun a anului 1997, grupul Interagro controlat de omul de afaceri Ioan Niculae preia CIC pentru o suma derizorie, de la FPS. Atunci in art.7.7 al contractului de privatizare se preciza ca trebuiesc investite 256 de miliarde de lei vechi investitii si obligatii in mediu desfasurate pe 5 ani. Cea mai importanta investitie era in ecologizarea haldei de steril aflate in proximitatea combinatului.
Programul de investitii din contractul de privatizare prevedea retehnologizarea combinatului care atunci mai avea in jur de 2000 de angajati, dar si proiecte in mediu, investitii care n-au fost niciodata realizate.
Victor Anchidin si Cezar Gosman au lucrat pe platforma Combinatului de ingrasaminte chimice Bacau timp de 32 de ani. Fostul operator chimist si fostul electrician de pe platforma isi amintesc locurile unde au muncit mare parte din viata. Isi amintesc ca privatizarea din 1997 i-a bucurat pe angajati. “Au fost oferte si de la firma Fertiberia, spaniola si de la firma Transamonia cu care noi am mai conlucrat cu ea, au luat marfa de la noi, care nu s-au concretizat, nu stim noi din ce cauza, - si a venit grupul Interagro, cel mai tare grup.
CIC s-a transformat in Sofert, noua companie continuand sa produca ingrasaminte chimice la foc automat, dar neglijand obligatiile asumate la privatizare. Ioan Niculae a profitat din plin de lacunele legislative, ignoranta si corupentruia angajatilor din FPS, devenit ulterior AVAS, dar si a celor de la Mediu.
Florin Dragomir: “Pe vremea aia legislatia era mult mai relaxata in domeniul mediului erau obligatii generale de realizare a sarcinilor de mediu, pe de-o parte, si eventuale sau multe obligatii de investitii post privatizare. Era o perioada de urmarire in care statul roman verificarea indeplinirea acestor sarcini, dupa aceea, FPS elibera cumparatorul de obligatii post contractuale.”
Actualul director al Agentiei de Mediu Bacau recunoaste ineficienta predecesorilor sai. Constantin Scripat a fost viceprimar al municipiului Bacau, subprefect si prefect al judetului. Spune ca “obligatiile de mediu erau cam la toate intreprinderile vechi, care s-au vandut, isi luau niste angajamente, au fost vandute cum au fost vandute, preluate mai exact, nu stiu cu ce bani, nu stiu daca cu un cost real. Daca un Proletarul, un Partizanul, intreprinderi de traditie ale Bacaului s-au lichidat, s-au daramat s-au construit mall sau altceva, eh, aici e o problema. A ramas halda de fosfogips careia trebuia sa i se acorde o atentie maxima. S-au facut tot felul de planuri cu substantele astea, ba sa fie valorificate in constructii, bas a fie incarcate si duse si aruncate pe Siret, din pacate, fosfogipsul asta, care, pare asa ca o stanca, se pietrifica, este incadrat in categoria deseurilor periculoase si toxice. Si asta, datorita substantelor dinauntru. Astea sunt radioactive”
Fosfogipsul se caracterizeaza ca fiind un deseu cu un continut de izotopi radioactivi naturali din seriile Uraniului si Thoriului. Dupa oprirea in 2004 a activitatii de depozitare s-a conturat idea unui risc de poluare. Solutia avansata de autoritatile de mediu a fost acoperirea haldei cu un strat de pamant cu grosimea de cel putin un metru, care ar reduce radiatia cu 6 ordine de marime. Au existat studii si masuratori facute de Institutul National pentru Fizica Nucleara "Horia Hulubei", dar recomandarile facute au ramas fara rezultat.
Elena Alistar-seful sectiei de medicina interna Spitalul judetean Bacau: "In ultima perioada au crescut cancerele"
Intre 1997 si 2005, Sofertul a functionat cu tehnologia mostenita la foc continuu. In 2005, din cauza fluctuatiilor pretului la gaz, dar si in urma unor scheme economice la care Ioan Niculae era priceput, Sofert intra in insolventa.
