Manastirea tinerilor din locul preferat al lui Sadoveanu. Valea din munti unde "chiar si ateii il gasesc pe Dumnezeu"
OAMENII SUNT LUMINA, partea 1. La mijlocul anilor ’90 un grup de studenti care il cautau pe Dumnezeu s-a hotarat sa se calugareasca. Au ajuns la Oasa si au intemeiat acolo o comunitate aflata intre cer si pamant
In fiecare an, locul e luat cu asalt de mii de tineri care il gasesc acolo pe Dumnezeu si se descopera pe ei insisi cu ajutorul parintilor din manastire. Din locul acesta de pe Valea Frumoasei, in muntii Sureanu, privelistea iti taie respiratia. Cat cuprinzi cu privire se intinde "imparatia salbaticiunilor" asa cum numea Sadoveanu acesti munti care i-au imblanzit sufletul cu frumusetea lor si l-au facut sa declare ca este cel mai frumos loc pe care l-a vazut.
Calugarii cu facultate din inima muntilor
Jos in vale, printre varfurile brazilor, se zareste manastirea Oasa. Acum mai bine de 70 de ani, Mihail Sadoveanu si scriitorul Ioan Pop au ridicat pe fundul vaii o biserica de lemn. Cand comunistii au construit lacul de acumulare, biserica a fost muta pe mal, pe locul pe care s-a ridicat mai tarziu manastirea Oasa.
Povestea obstii de la Oasa incepe la mijlocul anilor 90. In manastire sunt acum peste 20 de vietuitori. Oameni care au renuntat la tot ce inseamna lumesc pentru Dumnezeu. Despre Oasa se spun multe. Ca aici toti calugarii au studii superioare, ca vorbesc altfel despre divinitate, ca multi oameni s-au regasit aici pe ei si l-au aflat pe Dumnezeu.
„Ma deranjau cei care plecau capul in Biserica”
Sufletul acestui loc este staretul Iustin. Povesteste ca in 1990, cand era student la Electronica, era ateu, dar a ajuns singur la constiinta ca exista Dumnezeu. Spune ca facut-o logic, rational. „Daca studiem o planta spre exemplu, daca vedem samanta ei cum se dezvolta, cum a aparut toata ordinea asta? Sa nu mai vorbim de univers. Sa zicem, prin absurd, ca a aparut. Dar cum se mentine?”
„Atunci am tras eu concluzia clar ca exista o fiinta care a creat totul. Si am tras concluzia rational ca exista Dumnezeu. Pana atunci ma deranjau cei care mergeau la biserica crunt, cand ii vedeam ca ies de la catedrala cu capele plecata. Si am ajuns ca si eu sa plec capul inaintea lui Dumnezeu. Era o sete care exista. Si a existat dintodeauna. Toti oamenii se nasc cu setea de absolut, de adevar, de Dumnezeu pana la urma.”
Si a inceput cautarea. Intr-o buna zi l-a intalnit pe parintele Teofil Paraianu de la Sambata de Sus si toate intrebarile pe care le avea si-au gasit raspuns. In acea vreme i-a venit gandul ca trebuie sa isi duca viata mai departe in manastire. „Ma gandeam, daca am avea noi o manastire a nostra, noi tinerii, cati nu ne-am intoarce?"
Secretul regasirii lui Dumnezeu
Am ajuns la Oasa in acelasi timp cu un autocar intesat cu tineri. Vin cu miile in fiecare an, atrasi de locul acesta ca de un magnet, desi multi dintre ei n-au implinit 18 ani. Aici, vara, curtea si malul lacului sunt transformate in amfiteatre. Primul care a vorbit in acest loc a fost parintele Teofil. Si an la rand numarul celor care soseau sa-l asculte a tot crescut. Intr-o poza, in fata parintelui Teofil apare si parintele Pantelimon, pe acea vreme student la Arte, pe care l-a convins sa se calugareasca
Grupul de azi vine de la Targu Mures. Sunt elevi de liceu. Parintele Pantelimon ii ia in primire. Printre ei, calugarul care implineste in curand 40 de ani si 16 de calugarie pare un pusti cu barba. Vorbeste bland, cu talc, si trebuie sa iti deschizi mintea si sufletul pentru a-l intelege dar mai ales pentru a te redescoperi pe tine. „E foarte important sa le vorbesti din interior, ei sa se oglindesca in tine”
Sute de tineri se aduna aici in tabarele de vara iar calugarii ii pun la treaba. Cot la cot muncesc alaturi de ei. Si totii muntii din zona sunt luati la picior. Parintii le sunt ghizi atat pe creste, cat si in explorarea celor mai adanci cotloane ale sufletului. Iar asta arunca asupra acestui loc un farmec aparte care creaza o atmosfera si o legatura intre tineri si calugari pe care numai cei care au trecut pe aici au trait-o.„Facem ceva sa le umplem ziua de dimineata pana seara si ei se linistesc si au alta liniste, alta dispozitie sufleteasca si capacitate de a discuta si a asimila”.
Omleta din 1500 de oua
Ana este in clasa a X-a. Atunci cand ajunge la Oasa, e om de baza in manastire. Spune ca se regaseste aici pe ea, dar il gaseste si pe Dumnezeu. „De fiecare data cand plec de aici incep sa am o stare de agitatie pentru ca asta presupune societatea din zilele noastre, agitatie, lipsa de timp liber si cand vin aici ziua e mult mai lunga. Nu simti oboseala aici. Mi-aduc aminte de o situatie din tabara de anul trecut. era o fata care ajuta la bucatarie si era entuziasmata de faptul ca o sa mearga acasa si o sa spuna la toti cum a facut ea omleta din 1500 de oua.”
I-am lasat pe tineri sa isi aleaga dintre sute de costume pe care le are manastirea cumparate sau primite de prin toata tara. Ana se ocupa de impartirea si evidenta lor. Maine, la slujba le vor purta pentru ca asa e obiceiul aici la Oasa. Cei care vin sunt intorsi cu fata spre traditiile si valorile acestui neam. Li se aminteste cine sunt.
Sursa: Pro TV
Etichete: biserica, manastire, comunitate, rugaciune, calugari, credinta, atei,
Dată publicare:
10-04-2015 11:01