"Cocosat de rate, omul nu mai vede cat de frumos e cerul". Cine sunt romanii care l-au gasit pe Dumnezeu printre straini

In cautarea acestor suflete, Alex Dima a batut tara si Europa de la un capat la altul. Si a intalnit romani care fac bine, ajuta semeni, sunt veseli, oameni care au redescoperit bucuria de a trai in comunitate. Mergem pentru inceput in Belgia.

Aeroportul Bruxelles. La sosiri o maicuta ne iese in cale. O chema Gilda, dar dupa ce s-a calugarit se numeste Paisia. E insa la fel de vesela si plina de viata ca inainte. Manastirea in care Paisia a intrat in monahism este aseazata in Vedrin-Namur, la 50 si ceva de kilometri de capitala europeana. Intr-o zona verde, in care casele au flori la geamuri, au aceeasi arhitectura, desprinse parca dintr-o carte postala. O asezare de poveste.

Stareta acestui loc este maica Mariami. Pe vremuri toti prietenii o stiau de "Sam", o tanara avocata, care iesea in cluburi, petrecea, isi traia tinerete. Intr-o buna zi a socat pe toata lumea anuntand ca se calugareste. Atunci cand o buna prietena i-a ramas mutilata pe viata intr-un accident, s-a revoltat impotriva lui Dumnezeu dar in acelasi timp a inceput sa caute raspunsuri la intrebarea: care e rostul omului pe lume?

„Mi-am dat seama ca tot ce facusem eu nu era scopul primordial care sa ma duca in vesnicie. Si atunci am inceput sa merg la biserica, am inceput sa ma rog. La inceput ma rugam ca sa ma rog, dar nu aveam o convingere temeinica”, povestestea ea.

A ajuns in acest loc la sfarsitul lui 2011. Manastirea Acoperamantul Maicii Domnului a fost cumparata de romanii din Belgia de la greco-catolici in 2010. Parintele Ciprian este cel care a descoperit acest loc si s-a zbatut pentru cumpararea si transformarea lui in manastire ortodoxa. Parintele e un fost ateu care a tot cautat cai pentru a afla rostul nostru pe pamant. O intalnire cu un ucenic de al lui Petre Tutea i-a schimbat viata. ”Am inceput sa vorbesc cu Dumnezeu. Doamne, nu cred ca existi dar daca existi da un sens vietii mele. Si incet incet a inceput sa se inchege Dumnezeu in inima mea. Dar asta cred si acuma ca e singura cale. Aseaza-te in fata icoanei si vorbeste. Incepe cu asta.”

„Multi, multi, de cand am facut parohie aici multi si-au schimbat mentalitatea si marturisesc si ei cu bucurie lucrul asta. Ca de 15 ani merg la biserica. Au citit sute de mii de paraclise si acatiste. Nu sunt impotriva. Dar relatia lor s-a schimbat de cand au inceput sa vorbeasca cu Dumnezeu perosnal ca de aia a luat Hristos fiul lui Dumnezeu trupm ca sa ne putem permite luxul asta. Sa nu mai vorbim in abstract. Sa ne uitam in ochii lui si sa vorbim.”

A fost inginer si ofiter in armata. A studiat teologia. La un moment dat si-a demisia din armata si-a luat sotia si a plecat in Belgia. Pentru ca se considera nevrednic de preotie s-a angajat inginer la o firma de cablu. Si asta face si acum. L-am gasit cocotat pe un stalp unde mesterea ceva la un panou.

„Lautrul nostru e un soi de puzzle cu piese risipite. Cea mai importanta piesa care lipseste, pe care o cauta copiii la sfarsit ca sa faca ansamblul, e Dumnezeu. Numai ca in cautarile noastre, la varsta tineretii de regula credem ca e masina, ca e casa, cariera, un doctorat. Si tot punem piese, puzzle-ul se lateste, dar cheia de bolta ce leaga nu e. Sansa aici in occident e ca dinamica cautarii si a gasirii e mult mai rapida. In Romania, din pacate, dinamica asta e mai lenta. Ajunge omul la 60 de ani si inca lupta sa plateasca rate, cocosat pe pamant si nu mai poate sa vada cat de frumos e cerul.”

In 2008, mitropolitul Cccidentului l-a facut preot. Cu viziunea sa despre ce inseamna adevarata credinta si cum sa-l gasesti pe Dumnezeu a reusit sa-i adune pe romani in jurul sau. Impreuna cu parintele Ciprian au gandit un program prin care in randul comunitatii rugaciunea nu inceteaza. Se numeste candela. Noaptea, pe rand se roaga fiecare cate o ora. Daca vreti sa vedeti cum primeste comunitatea de credinciosi din Bruxelles lumina credintei, intrati insa in materialul video.

Articol recomandat de sport.ro

Jutta Leerdam a luat o decizie radicală: ”Îmi urmez instinctele”