Casa groazei din Braila. Uitati de autoritati, 9 tineri si 3 batrani cu boli grave traiesc in conditii de neimaginat
Romania, te iubesc! Au trecut 24 de ani de la deschiderea lagarelor comuniste de exterminare a copiilor cu handicap, dar lucrurile nu s-au schimbat aproape deloc. O dovedeste acest exemplu din Braila.
In comuna braileana Viziru, ascunsi de ochii lumii, traiesc intr-o adevarata casa a groazei, 12 oameni pe care autoritatile i-au uitat intr-o mizeri de nedescris. Vecinii spun ca apartin de Directia pentru Protectia Copilului si ca ii are in grija un barbat care vine, le face de mancare si pleaca.
Casa este fosta sectie de pediatrie a Spitalului Orasenesc. Afara, o tanara care nu poate decat sa isi ridice ochii spre echipa „Romania, te iubesc!”. Inauntu, in doua camere mizere sunt 12 paturi care gazduiesc trei batrani si noua tineri. N-au apa curenta, n-au caldura, n-au de nici unele. Toamna si iarna ploua si ninge in casa. In scripte, acesti nu exista in lista cu institutiile care adapostesc copii si tineri cu nevoi speciale.
Cum au ajuns acolo nici ei nu mai stiu. S-a intamplat in urma cu 12 ani, cand fosta sefa a inspectoratului de stat pentru handicapati, Anca Vlavian, concesiona de la primarie cladirea si o transforma in locuinta protejata. Adica aici ar fi trebuit sa fie adusi tineri cu handicap usor, care cu ajutorul unor specialist sa invete sa se gospodareasca singuri. In practica, lucrurile s-au facut romaneste, recunoaste chiar Anca Vlavian, care spune ca ea l-a convins pe Petrica Meiros, un localnic din Viziru, si pe concubina lui, sa devina asistenti personali pentru doi dintre ei in schimbul unui salariu de 683 de lei fiecare.
Cum au ajuns acolo nici ei nu mai stiu. S-a intamplat in urma cu 12 ani, cand fosta sefa a inspectoratului de stat pentru handicapati, Anca Vlavian, concesiona de la primarie cladirea si o transforma in locuinta protejata despre care legea spune ca "sigura persoanelor adulte cu dizabilitati gazduire de tip familial in sistem protejat, precum si asistenta si suport pentru asigurarea unei vieti autonome si active". In traducere, asta ar fi insemnat ca aici sa fie adusi tineri cu handicap usor, care cu ajutorul unor specialist sa invete sa gateasca, sa-si faca singuri cumparaturile, sa munceasca, se gospodareasca singuri.
In practica, lucrurile s-au facut romaneste. O recunoaste chiar Anca Vlavian: „In anul 2002 sau 2003 am infiintat acel camin in sensul ca am amenajat o cladire si acolo au fost cazati tinerii care erau adusi de la protectia copilului, ca nu mai puteau sta in internate nu erau angajati nu aveau parinti, nu aveau pe nimeni.” Tot ea l-a convins pe Petrica Meiros, un localnic din Viziru, si pe concubina lui, sa devina asistenti personali pentru doi dintre ei in schimbul unui salariu de 683 de lei fiecare.
In urma cu doi ani in casa au mai fost adusi de catre primar inca trei batrani. Unul dintre ei sufera de cancer si nu se poate misca din pat. Se uita toata ziua pe geam fiindca are picioarele amputate si desi sta intr-un scaun cu rotile nu l-a mai scos nimeni afara pentru ca are rotile dezmflate.
Petrica Meiros a devenit curator prin hotararea unei instante de la Insuratei. Asta ii da dreptul sa le ridice indemnizatiile de handicap. In acte scrie ca si-au dat acordul in fata judecatorului, desi trei dintre ei au handicap mintal grav si nu stiu sa vorbeasca.
