Beijingul cunoaște foarte bine eficiența acestui tip de operațiuni. În școlile de formare ale Ministerului Securității de Stat (MSS), femeile ar fi instruite special pentru a se apropia de persoane influente, a le câștiga încrederea și a obține de la acestea informații sensibile. Cazurile de agente deconspirate arată până unde pot merge asemenea metode de manipulare sentimentală, relatează Blick.
Deși există puține informații despre pregătirea internă a acestor agente, serviciile de informații occidentale cunosc bine strategiile bazate pe seducție. Beijingul a început, de altfel, să avertizeze chiar el asupra acestor practici.
În septembrie 2024, Ministerul Securității de Stat le-a recomandat studenților să fie atenți la tentativele de seducție puse la cale de serviciile de informații străine, avertizând că agenții pot folosi farmecul personal pentru a se apropia de cercetători și pentru a obține informații.
Manipularea, mai importantă decât seducția
Aceste metode ar reprezenta o componentă a activității serviciilor de informații chineze. Ministerul Securității de Stat (MSS) ar recruta inclusiv din universități prestigioase tinere femei cultivate, care vorbesc mai multe limbi străine, înainte de a le pregăti în cadrul instituției.
Ulterior, agentele ar putea petrece ani întregi sub acoperire civilă, folosind identități și profesii credibile, precum cele de traducătoare, mediatoare culturale sau femei de afaceri. Apoi ar fi trimise în străinătate pentru a intra în contact cu persoane influente din politică, armată sau industria tehnologică.
Presupusul scandal de spionaj care ar zgudui gigantul Nvidia și care l-a afectat pe fondatorul său, Jensen Huang, ar reprezenta un exemplu recent. Fără să aibă vreo legătură de rudenie cu acesta, Alice Huang conducea compania singaporeză Megaspeed, care administra centre de date și prin intermediul căreia ar fi obținut informații strategice de la Nvidia.
În loc să mizeze pe o seducție evidentă, aceste metode s-ar baza în principal pe manipulare psihologică. Agentele ar învăța să exploateze vanitatea, singurătatea sau frustrările profesionale ale persoanelor vizate.
Atunci când informațiile nu sunt obținute voluntar, prin afecțiune sau complianță, presiunea poate lua și alte forme. Printre acestea se numără șantajul cu fotografii compromițătoare realizate pe ascuns sau folosirea unor plăți și transferuri de bani.
Există șase cazuri concrete care ilustrează modul în care China ar recurge la asemenea tehnici de manipulare sentimentală pentru a obține informații confidențiale.
1. Cântăreața care era, de fapt, bărbat (1964-1983)
Devenită celebră pentru că a inspirat piesa de teatru „M. Butterfly” — care nu trebuie confundată cu opera lui Puccini —, această poveste îl are în centru pe diplomatul francez Bernard Boursicot.
În 1964, la Beijing, acesta se îndrăgostește de Shi Pei Pu, prezentat drept cântăreață de operă.
Timp de aproape 20 de ani, din dragoste și pentru a proteja copilul despre care credea că îl aveau împreună, Bernard Boursicot a transmis serviciilor chineze peste 500 de documente secrete ale guvernului francez.
Ulterior, s-a descoperit că Shi Pei Pu era, în realitate, un bărbat care lucra pentru Beijing sub o identitate feminină. Cei doi au fost condamnați la câte șase ani de închisoare în 1986.
2. Agenta dublă care a infiltrat serviciile americane (anii 1980-2003)
Recrutată în 1982 de FBI, în Statele Unite, pentru a furniza informații, femeia de afaceri de origine chineză Katrina Leung lucra, în realitate, ca agentă dublă pentru Ministerul chinez al Securității de Stat (MSS).
Timp de mai mulți ani, aceasta a întreținut relații personale cu doi oficiali de rang înalt din contraspionajul american, printre care se număra chiar ofițerul său de legătură, James Smith.
Profitând de apropierea față de aceștia, ar fi copiat în secret documente ultraconfidențiale din servietele lor, pe care le-ar fi transmis ulterior Beijingului.
3. Furtul de informații din cabinetul premierului britanic (2008)
În timpul unei vizite oficiale în China a premierului britanic Gordon Brown, în 2008, un consilier important din cabinetul acestuia a cunoscut o femeie chinezoaică într-un bar de hotel.
După ce și-a petrecut noaptea cu ea, bărbatul a descoperit că telefonul său profesional BlackBerry și documente guvernamentale sensibile dispăruseră.
Cazul este adesea invocat ca exemplu de operațiune de spionaj bazată pe seducție, prin care pot fi accesate informații confidențiale.
4. Generalul taiwanez șantajat de o agentă chineză (2002-2011)
În perioada în care ocupa funcția de atașat militar în Thailanda, generalul-maior taiwanez Lo Hsien-che ar fi fost abordat și sedus de o tânără agentă chineză.
Ulterior, acesta a ajuns să ocupe o funcție importantă în domeniul securității sistemelor informatice militare.
Potrivit informațiilor din anchetă, generalul ar fi fost șantajat cu înregistrări realizate fără știrea sa și ar fi primit aproximativ un milion de dolari.
Timp de aproape șapte ani, acesta ar fi transmis Beijingului informații militare extrem de confidențiale despre Statele Unite și Taiwan.
Deconspirat în 2011, Lo Hsien-che a fost condamnat la închisoare pe viață pentru înaltă trădare.
5. Studenta care s-a apropiat de politicienii americani (2011-2015)
Studentă la o universitate din California, cetățeana chineză Christine Fang, cunoscută și sub porecla „Fang Fang”, a stabilit timp de mai mulți ani legături apropiate cu tineri politicieni americani aflați în ascensiune.
Printre aceștia s-a numărat și Eric Swalwell, care avea să devină ulterior membru al Congresului și al Comisiei pentru Informații.
Christine Fang ar fi participat la organizarea unor evenimente de strângere de fonduri pentru campanii electorale, ar fi contribuit la plasarea unor stagiari în birouri parlamentare și ar fi avut relații amoroase cu cel puțin doi primari.
Identificată de FBI în 2015, aceasta a părăsit în grabă Statele Unite și s-a întors în China.
6. „Mediatoarele culturale” din Bruxelles (2023-2024)
În cartierul european din Bruxelles, serviciile de securitate au avertizat în repetate rânduri cu privire la activitățile unor tinere colaboratoare chineze asociate cu grupuri de reflecție, organizații studențești sau camere de comerț.
La recepții și în barurile frecventate de oficialii europeni, unele dintre acestea ar fi încercat să stabilească relații personale cu asistenți parlamentari și diplomați.
Invitațiile, călătoriile și apropierea în plan privat le-ar fi permis ulterior să obțină informații sensibile despre posibile sancțiuni împotriva Chinei, taxe vamale sau pozițiile de negociere ale Uniunii Europene.
