Datele arată că, în multe cazuri, agresorii sunt persoane cunoscute sau membri ai familiei.
Cosmin Savu și Ioan Bucșă au adus din peninsulă povestea unor femicide cu victime românce. Atenție, urmează imagini și informații, care vă pot afecta emoțional!
Departe de casă, căutând o viață mai bună, multe românce ajung să trăiască o realitate dureroasă în Italia. Nu doar obstacolele sociale și culturale le pun la încercare, ci și violențele de gen, violențe împotriva femeii.
Silvia Dumitrache - Asociația Femeilor Românce din Italia: „Iar în Italia un procent semnificativ dintre străine, cele mai multe femei care au suferit abuzuri sunt românce. Româncele sunt cele mai numeroase în Italia. Asta s-ar putea să fie una din cauzele pentru care rezultă mai numeroase.”
Într-un mediu nou, vulnerabilitatea socială le face ținte ușoare pentru agresori, fie că vorbim de parteneri, colegi de muncă sau chiar necunoscuți.
Il Muro delle Bambole este un memorial dedicat victimelor violenței domestice. Pe zid sunt păpuși care simbolizează femeile ucise în astfel de situații.
Maria avea 57 de ani când a fost împușcată într-o localitate din zona Torino de partenerul ei mai în vârstă, un măcelar italian pensionar, care ulterior s-a sinucis. A lucrat ca îngrijitoare la acesta înainte să aibă o relație.
Bărbatul a refuzat să accepte faptul că ea dorea să îl părăsească, iar modul în care a reacționat a fost violent.
Silvia Dumitrache - Asociația Femeilor Românce din Italia: „Este vorba de o chestiune culturală, veche, patriarhală. Așa privesc bărbații femeile în Italia și astăzi. Pe de altă parte, este vorba despre un contract de muncă care nu întotdeauna prevede să primești plata în contul bancar. De cele mai multe ori, femeile, lucrătoarele domestice primesc în plic sau direct în mână banii. Asta îți acordă ție ca plătitor și mie ca primitor impresia că îmi aparții și trebuie să faci ce spun eu, pentru că te plătesc pentru asta și cel care primește salariu în acest mod i se pare că este obligat să suporte toate aceste chestiuni.”
Asociația "Insieme a Marianna" este o organizație din Roma dedicată prevenirii și combaterii violenței împotriva femeilor și minorilor.
Felicia D'Amico - Asociația "Insieme a Marianna": „Problema violenței împotriva femeilor în Italia este una serioasă, ba chiar gravă. Vara, care se apropie acum de sfârșit, a consemnat 12 cazuri de femicid și nenumărate acte de violență. Cazurile de abuz domestic rămân adesea neraportate din cauza fricii, a rușinii și a unei multitudini de alte emoții care le împiedică pe femei să vorbească despre situația lor.”
Eliza avea doar 30 de ani și a fost împușcată în localitatea Gualdo Tadino din Perugia de soțul ei, Daniele Bordicchia, care ulterior s-a sinucis. Acesta lucra ca agent de securitate și a folosit arma de serviciu, un pistol de 9 mm, pentru a comite crima din interiorul căminului conjugal.
Eliza lucra ca asistentă socială la un institut unde se ocupa de copii cu dizabilități.
Silvia Dumitrache - Asociația Femeilor Românce din Italia: „Abia în 1981 a fost abolit, delito d'onore se numea. Din punct de vedere legal, pedepsele erau mai blânde. Aplicate unui partener, soț. Care își bătea sau omorât partenera. De atunci până astăzi aș spune că Italia a recuperat foarte mult. Există codice rosso, codul roșu, care protejează o persoană care se află în situație de risc de violență domestică sau chiar de violența la locul de muncă.”
Felicia D'amico - Insiemme a Marianna: „În sistemul nostru, avem o măsură numită "Venitul pentru libertate", femeile victime ale violenței care apelează la centre de primire au dreptul să primească o sumă de bani din partea statului italian, timp de 12 luni, pentru a-și acoperi chiria.”
Răzvan Horațiu Radu – fost agent guvernamental la CEDO și CJUE: „Nu doar în Italia și în Spania. Avem probleme de violență domestică. Dar Italia are o condamnare veche la CEDO, celebra cauză Talpis, unde avem situația unei foste soții care a fost ucisă de fostul soț, iar copilul a fost înjunghiat. În urma condamnării respective, Italia a luat o serie de măsuri, dar Italia nu poate fi dat ca un foarte bun exemplu din perspectiva asta, pentru că Italia e unul din statele vechi ale Consiliului Europei, care încă are probleme.”
Daniela fost descoperită fără suflare în interiorul unui apartament. Avea 48 de ani. Corpul ei a fost găsit chiar în locuința fostului partener, Peter Pancaldi, identificat rapid de către anchetatorii italieni drept ucigașul româncei, pe care a sufocat-o. Femicidul a avut loc în localitatea Prato di Correggio, iar motivul ar fi fost tot despărțirea.
Felicia D'amico: „Există în continuare o carență majoră în ceea ce privește intervențiile serioase la nivel de educație și prevenție. Dacă nu educăm tinerii și tinerele – băieții și fetele – aceste incidente vor continua să aibă loc. Astfel de acte de violență nu vor înceta pur și simplu de la sine.”
În 2025, anul în care a intrat în vigoare și legea de prevenție a femicidului în Italia au fost înregistrate 286 de cazuri din flagelul care aduce în familii alte sute de alte vieți sfărâmate.
Jo Squillo este artista care a venit cu ideea acestei instalații-muzeu.
Jo Squillo - artistă: „Știrile abundau în cazuri nenumărate de violență și crimă – acte care încă nu erau etichetate drept femicid. Așa că am decis să-mi folosesc arta – și viziunea mea, oarecum neconvențională pentru a spune: "Ajunge cu această violență împotriva femeilor".
A adunat de la mari creatori de modă din Italia păpuși care și-au câștigat celebritatea.
Jo Squillo - artistă: „Pentru a spune că noi nu suntem păpuși; nu suntem din plastic — nu suntem făcute din plastic. Nu suntem perfecte, nu suntem artificiale. Și păpușile sunt opere de artă la fel ca femeile sunt opere de artă și trebuie respectate și iubite.”
Jo Squillo - artistă: „Bărbații încă nu au înțeles că avem nevoie de ei pentru a opri această tragedie.”
Una dintre cele mai dramatice povești este a Mariei Denisa care nu a fost singura victimă a aceluiași criminal. Și fotografia ei este pe Zidul Păpușilor.
Corespondent ProTV: „De aici a fost șocată anul trecut de moartea a două femei. Uciderea a două românce care practicau prostituția, erau escorte, dar întrebarea care se pune nu este de ce făceau ceea ce făceau, poate din motive economice, sociale, poate din singurătate, sau poate chiar au fost obligate, întrebarea care se pune este cât valorează viața unei femei? Cum poate să considere un bărbat că poate să ia viața a două femei?”
Printre victimele femicidului se numără femeile care oferă servicii sexuale, expuse unui risc extrem - atât proxeneților, cât și unor clienți violenți. Denisa avea 30 de ani când a dispărut. Jurnalistul Pasquale Petrella a urmărit cazul de la început.
Pasquale Petrella - jurnalist: „Acesta este intrarea. Aici, la etajul al doilea, se află Residence Ferrucci. Aici! Unde Denise Păun închiriase o cameră. Aici primea clienți în mod frecvent. Locul era folosit pentru întâlniri.”
Dispariția a fost semnalată de mama care o contacta zilnic. Poliția a venit la apartament pentru a verifica dacă se întâmplase ceva grav.
Pasquale Petrella - jurnalist: „Au intrat în cameră, iar aceasta era în ordine. Nu mai era nimic care să aparțină lui Denise, în afară de o pereche de pantofi, uitați de criminal, pe un dulap. Acest lucru părea foarte ciudat.”
Mama Denisei Păun: „Camera era pusă la punct, dar cum ai face tu…? Dintr-un motiv aranjată, cum că ar fi plecat singură. Dacă o deranja cu ceva, “vei lua la bătaie”. Așa era înainte. Pentru că când faci meseria asta, ca să te aperi, nu? Până când vine și ridică mâna la tine sau chiar că suntem mai violentă, așa?
Pasquale Petrella - jurnalist: „La un moment dat, telefonul lui Denise Păun s-a aprins, fiind localizat în zona Montecatini, la aproximativ 30 km distanță.
A fost suspectat Vasile Frumuzache, tot un român, tată a doi copii, mutat de câțiva ani din Sicilia. Locuia la 30 de kilometri de Prato, într-un oraș stațiune, Montecatini, o zonă pitorească din Toscana. Procurorul Republicii din Prato Luca Tescaroli, un reputat magistrat italian, s-a ocupat de caz.
Luca Tescaroli - Procurorul Republicii în Prato: „Am emis un mandat de arestare pe numele suspectului și am efectuat, de asemenea, o percheziție la domiciliul acestuia. Și, cu acea ocazie, am dat peste o mașină. Plăcuțele de înmatriculare fuseseră schimbate și revopsite, iar vehiculul s-a dovedit a fi în posesia unei persoane care...care fusese subiectul unei sesizări de dispariție în anul precedent.”
Pasquale Petrella - jurnalist: „Când au sosit carabinierii să verifice dacă el era responsabil pentru uciderea Denisei, au găsit mașina și din documente au descoperit că aparținea acelei alte femei care dispăruse în 2024, și deci de acolo au înțeles că o ucisese și pe ea.”
Luca Tescaroli - Procurorul Republicii în Prato: „După ce a fost reținut, în timpul primei audieri, și-a recunoscut fapta. Confruntat cu probele în timpul unei a doua audieri, înainte de a fi trimis la închisoare, presupusul autor a recunoscut că este responsabil și pentru această crimă suplimentară.”
Ana-Maria, o tânără de 27 de ani dispăruse în 2024, cu un an înainte. În timpul procesului criminalul a spus că a ucis-o pentru că refuza să se culce cu el. Din dispreț. Iar pe Denisa a ucis-o pentru că îi cerea bani.
Procuror: „Ceea ce... ceea ce m-a frapat a fost răceala glacială cu care și-a făcut mărturisirile.”
Rămășițele fetelor au fost găsite într-o zonă muntoasă, într-o livadă de măslini mai greu accesibilă, foarte aproape una de cealaltă. Vasile Frumuzache a fost condamnat, în prima instanță, la închisoare pe viață.
Pasquale Petrella - jurnalist: „Procuratura și anchetatorii au bănuit că ar putea fi un criminal în serie… pe statul de plată al unei rețele de exploatatori. Și acesta este aspectul anchetei care este încă în desfășurare. Deoarece procuratura nu este sigură că a acționat complet singur și nici nu are certitudinea că a ucis doar aceste două femei; s-ar putea să fi ucis și altele. De fapt, au efectuat investigații amănunțite chiar în Sicilia.”
Luca Tescaroli - Procurorul Republicii în Prato: „Ancheta procurorului este închisă. Nu mă pot pronunța în această privință. Nu am voie să furnizez informații.”
Brutalitatea lui Frumuzache a fost pe deplin recunoscută în timpul procesului. După cum am menționat, el a încercat să invoce capacitatea mentală diminuată ca o cale de scăpare. Nu a funcționat. Totuși, ceea ce șochează cu adevărat este faptul că... ei bine, nimeni nu a observat nimic.
Acasă, la București, Anca, o fată traficată și expusă la violență sexuală, rememorează o parte din coșmarul prin care a trecut în străinătate. A început prin a cunoaște un băiat.
Anca - victimă a traficului de persoane: „Printr-o colegă. Acel număr de telefon a dat de mine. Și de acolo am început să vorbim. Ne-am văzut. Am ieșit la restaurante.”
A ajuns pe mâinile unui Loverboy.
Anca - victimă a traficului de persoane: „Am fost de acord. Nemaifiind într-o țară străină plecată vreodată. După aceea am ajuns în țara respectivă. Și de acolo a început. A trecut o perioadă, după care a început să-mi propună. Să merg într-un club. Să practic prostituția. I-am zis că nu sunt de acord. A început să mă lovească, să mă bată. La câteva zile, am acceptat de frică. Neavând pe nimeni, nici limbă străină, nu știam. Mi-a fost frică să cer ajutorul oarecum că nu știam cum să-mi expun să mă ajute.”
Monica Boseff a salvat sute de fete traficate pe care a încercat să le faca să înțeleagă că există viață normală după prostituție.
Monica Boseff - Fundația Ușa Deschisă: „Este un întreg proces pentru că omul în primul rând are nevoie de un loc de siguranță, un loc unde să poată să își tragă sufletul, un loc în care să știe că nimeni nu mă umilește. Nimeni nu îi vrea răul un loc în care să în care învață la rândul ei, că răutatea nu își are locul și nu este normal să fiu rău.”
Anca: „După anumite bătăi de frică, am acceptat. După care am primit ultima bătaie care a fost spitalizare și adusă în România de urgență la spital.”
Monica Boseff - Fundația Ușa Deschisă: „Ele sunt expuse violenței fizice. Și, din păcate, chiar și femicidului. Păi în primul rând din partea clienților. Apoi din partea rețelelor de proxenetism și trafic.”
În fiecare duminică, într-o mică biserică din Cassano D'Adda, oraș din Lombardia, se aude cuvântul românesc. Comunitatea se adună să asculte slujba părintelui Traian.
Marta Radu este din 2004 în Italia.
Marta Radu: „Și în Italia este foarte prezent, feminicid. Din păcate, obsesia bărbatului. Bărbații în general nu acceptă, nu acceptă, dar ne despărțim. Da, din păcate, ea moare.”
Diana de Marchi este Președinta Comisiei pentru Egalitate de Șanse și Drepturi Civile din consiliul municipal Milano.
Diana de Marchi - consilier orașul Milano: „Mama româncă. Știi, eu vorbesc foarte prost, dar spune total, o comunitate foarte mare de români, care sunt expuse violenței la Milano. Sunt expuse violenței și tocmai de aceea se numește "femicide" – o crimă comisă de persoane pe care le iubești sau pe care le-ai iubit. Este o situație foarte diferită în care se află femeile; există – sau a existat – o relație la mijloc, iar acest lucru înseamnă adesea că ele nu realizează că sunt victimele unui agresor, tocmai pentru că sunt implicate sentimente. De aceea este necesară legea: este un tip diferit de omucidere – una care necesită o intervenție fermă și proactivă pentru a preveni producerea ei încă de la început. Există multe semne de avertizare care ne-ar putea ajuta să identificăm din timp situațiile periculoase. La Milano, am investit masiv; avem o rețea chiar aici, în clădirea de alături. Este o rețea de combatere a violenței. Și că, dacă apare o nevoie, ele pot ajuta o femeie care spune: "Iată care este situația mea"? Ea știe că poate suna la centrul anti-violență, nu-i așa? Centrul răspunde non-stop. Ei explică faptul că vor realiza un interviu pentru a înțelege situația. Dacă este necesară o intervenție imediată, sunt disponibile forțele de ordine, alături de persoane care pot oferi asistență. Dacă, pe de altă parte, este vorba despre a clarifica... În ce fel de situație te afli? De ce anume ai cea mai mare nevoie.”
Ana Maria s-a stabilit și ea de mulți ani în Italia.
Ana Maria: Din păcate, aici am ajuns. Dar nu zic că nu este și vina femeilor. De ce femeile? Cum se comportă cum trebuie? Adică și femeile umblă dezbrăcate, umblă. Nu mai este respectul la care au fost cândva. Față de Dumnezeu.”
Dar acasă violența a fost provocată din alte motive. Soțul, român, avea un comportament de neacceptat…
Ana Maria: `Și atâta timp cât copiii mei vedeau doar violență în casă, s-a întâmplat asta. Chiar copilul meu mi-a spus Mama ieri, închide ușa.”
Corespondent ProTV: „Și lucrul ăsta ați reușit să vă desprindeți?”
Ana Maria: „Cu toate că am. Toate felurile, cu toate că am trecut prin stări care nu ar fi trebuit să trec niciodată și n-ar trebui să treacă niciodată nici o femeie. Eram însărcinată juca la aparate. Și toți banii erau acolo și uitat că are familie acasă. Era violent, verbal și verbal și fizic și fizică, dar în dumneavoastră. Și nu a sunat la urgență. Are de ajuns.”
Ana-Maria și-a refăcut viața alături de un alt soț, român. Au un copil mic și alături de ceilalți doi copii se bucură de lipsa abuzului din cuplu și poate vedea că există viață după violență. În Italia sau acasă, în România, poveștile româncelor arată același lucru: e nevoie de mai multă grijă, mai multă educație, mai mult curaj. Pentru fiecare femeie care spune "mi-e frică", trebuie să existe cineva care răspunde.
