Cum ajunge un obiect de patrimoniu, o fosilă umană sau animală, ori obiect de cult, să fie vândut în legalitate
Partea a II-a. Pentru orice șantier care urmează să înceapă e nevoie de descărcare arheologică, adică un studiu prealabil al terenului. Constructorii fac parteneriate cu muzeele sau cu alte firme, pentru cercetare.
Noile culoare pentru autostrăzi și căi ferate se suprapun pe culoare străvechi, de migrație. Iar ritmul săpăturilor depășește cu mult capacitatea de depozitare a muzeelor.
Multe descoperiri rămân pe poziție, in situri, și astfel ajung să fie traficate internațional, pe site-uri de specialitate.
Dacă ar exista granturi generoase de finanțare, s-ar putea stabili mai bine interacțiunea dintre neanderthalieni și homo sapiens. Un capitol aparte de cercetare e modul în care prin împerecherea celor două grupuri a fost influențat AND-ul omului din prezent.
Mihaela Simion este doctor în arheologie la Muezul Național de Istorie a României. Am găsit-o pe teren, la descoperiri arheologice din zona Timișoara-Arad. Ne-a explicat tertipul prin care un obiect de patrimoniu, fie că este o fosilă umană sau animală, ori obiect de cult, ajunge să fie vândut în legalitate - „Stau la dospit, apoi li se creează o poveste. Ca vin dintr-o colecție privat, că au fost luate de la nu știu cine.”
Chestorul Cristian Gheorghe conduce Direcția de Investigații Criminale a Poliției Române, structură în subordinea căreia sunt polițiștii care se ocupă și de infracționalitatea de patrimoniu.
Pentru tronsonul de cale ferată de mare viteză de la Timisoara la Arad, arheologii spun că inițial se așteptau să găsească 7 situri, asta a rezultat din studiile preliminare. Când au început săpăturile și lucrările la terasament, au apărut numai puțin de 21 de situri, de 3 ori mai multe.
Iar situl cu numărul 10 este considerat cel mai mare sit arheologic descoperit în România, pe fondul lucrărilor de infrastructură, cu întinderea de 3 kilometri. Întreg lotul 4, dintre Arad și Timișoara este cercetat de Muzeul National de Istorie a României, ale cărui echipe au adus la suprafață, printre altele, un cimitir sarmatic, un mormânt uriaș de animale, dar și case vechi de aproape 3.500 de ani.
Vestigiile săpate trebuie păzite, mai ales că rămân zile întregi pe poziție, acoperite pentru a fi ferite de intemperii, nu și de hoți.
La multe situri din țară, arheologii întârzie colectarea relicvelor și a obiectelor de patrimoniu, pentru că nici nu mai au unde să le depoziteze. Spațiile de la muzee sunt arhipline și nu sunt fonduri nici măcar pentru cutii.
Aceste lucrări se numesc SĂPĂTURĂ ARHEOLOGICĂ PREVENTIVĂ. Adică sunt lucrări impuse prin lege, atunci când se construiesc diverse obiective edilitare, cum ar fi autostrăzile, căile ferate sau proiecte imobiliare, în zonele cu potențial arheologic. Legislația prevede că trebuie să existe o descărcare arheologică la fața locului, adică specialiștii în domeniu dau undă verde că se poate construi, după ce zona a fost cercetată în prealabil.
Iar constructorul plătește pentru descărcarea arheologică. După ce contractează lucrarea, este obligat să încheie un contract subsecvent, în care se asociază cu un muzeu sau o firmă, care să facă săpăturile și studiul, pentru zona de lucru.
Dar, conform legii românești, constructorul se poate asocia cu ce muzeu dorește, la nivel national, și de obicei alege oferta cea mai avantajoasă financiar. Așa se face că în prezent, muzeul de la Craiova lucrează în zona Moldovei, cei din Alba au lucrări în Oltenia, iar cei de la București sunt pe șantier la Arad, pentru al treilea an consecutiv.
Tot constructorul poate pune la dispoziția arheologilor și echipe proprii de muncitori sau de la alte firme subcontractoare, care să aibă utilaje de săpat.
În România descărcarea arheologică se face concomitent cu începerea lucrărilor la noua infrastructură, fapt de poate duce la întârzieri mari. Se sapă atent, se scot vestigiile și apoi se acoperă din nou cu pământ, pentru a face loc proiectului. Dacă se găsesc vestigii importante, de mare amplare, legea spune că nu trebuie mutate, ci se conservă la fața locului. Implicit, proiectul trebuie modificat, din mers. Arheologii spun că multe alte țări europene își respectă trecutul, iar descărcarea arheologică se face de către stat, cu mult înainte de începerea șantierului.
