El consideră că un prag de 11-12% rată de trimitere în judecată este obligatoriu pentru orice parchet. Florenţa a explicat că obiectivul DIICOT ar trebui să fie 20% rată de trimitere în judecată.
Alex Florenţa, propunerea ministrului Justiţiei pentru funcţia de procuror-şef adjunct la DIICOT, a fost întrebat, miercuri, la interviul susţinut în faţa Secţiei de Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, care este ponderea trimiterilor în judecată în 2025 la nivelul DIICOT şi unde vede să ajungă aceasta în 2027 şi 2028.
”La nivelul Ministerului Public este 9.4%. La DIICOT, în jur de 13. Este superior. Discuţia este că, aşa cum şi la nivelul parchetelor tradiţionale am spus-o repetat în ultimii doi ani, fiind stabilit ca obiectiv, de altfel, de unele parchete de pe lângă Curţi, de altele nu, un prag de 11-12% rată de trimitere în judecată este obligatoriu şi ar trebui să fie un deziderat pe care să îl urmărim. Faptul că unele parchete de pe lângă Curţile de Apel au putut atinge acest deziderat, ba chiar şi mai mare, iar altele nici măcar nu s-au apropiat de el, dovedesc un nivel diferit de implicare, lucru care trebuie analizat inclusiv din perspectiva capacităţilor şi aptitudinilor manageriale ale celor care conduc aceste parchete”, a spus Alex Florenţa.
El susţine că ponderea acestor soluţii de trimitere în judecată trebuie să fie superioară în privinţa structurilor specializate.
”În primul rând pentru că ai o anumită zonă de infracţionalitate mult mai nişată, ai o zonă de infracţionalitate pe care de cele mai multe ori ţi-o selectezi prin baza sesizărilor din oficiu, pentru că structurile specializate lucrează în general pe baza sesizărilor din oficiu, în marea majoritate a cazurilor. Prin urmare ai cazuri pe care le poţi selecta şi al căror pontenţial să îl simţi de la momentul iniţierii dosarului”, a transmis Alex Florenţa.
El a subliniat că ponderea trimiterilor în judecată este mai mare în cazurile în care urmărirea penală este realizată de procuror.
„Şi mai ales ponderea cea mai mare ar trebui să fie pentru ceea ce se cheamă urmărire penală proprie a procurorului. Dacă ne uităm şi la parchete tradiţionale, la cauzele în care urmărirea penală este a procurorului, ponderea trimiterilor în judecată este mai mare decât în cazurile de supraveghere. Ceea ce arată că procurorii,în cazurile pe care le instrumentează personal, se implică mult mai atent şi cu mai mult nivel de cunoaştere. DIICOT ar trebui să ajungă undeva, dar condiţionat şi de o recalibrare a competenţei, ar trebui să tindă către un 20%”, a mai declarat Alex Florenţa.
