Cand basmele devin realitate. Pe urmele sasilor

-Cu ce-s diferiti sasii de romani?
- Voi nu va iubiti intre voi. Nu va ajutati. La voi se zice ca, la nevoie, iei de la vecin o lingura de zahar pentru o placita. La noi vecinul e deja la masa. A adus el placinta!
- Sunt oameni si oameni, in fiecare popor. Chiar toti sasii sunt asa? Ca si noi…
- Uite. Voi aveti sarbatori o mie si nu le stati impreuna. Noi am inventat sarbatori ca sa petrecem cu ai nostri!

Timp. Sa petreaca timp impreuna. Imi spune o sasoaica stabilita in Franta, nu in Germania, ca majoritatea pe care ii intalnesc aici. De ce Franta? S-a indragostit de un francez! Mi se pare normal, am vazut atatea cupluri de seniori doi cate doi, tinandu-se de mana. Ei chiar se aleg dupa inima, d-aia nici nu fura mireasa la nunta, va amintiti!

Asa uniti par sasii, chiar si dupa atatia ani, in care s-au dus care incotro. Sau poate e doar Saptamana asta de vina, ca doar s-au intors acasa. Azi e Crit, cu porc la protap, cu dansuri mii si mii sasesti, cu copii pictati si clatite cu urda.

In intarea sopronului sta cea mai frumoasa femeie din lumea asta. Cu ochi albastru-ametitor si riduri trecute prin viata. Povesti, nu riduri. E Sofia Folberth, “fantoma” Critului, cum o alinta cu drag satenii. Are 94 de ani, s-a stabilit din tinerete in Germania, are o fata si 5 nepoti. Dar vine in Romania, an de an, si sta din aprilie pana in octombrie.

- Sunteti cea mai frumoasa!
- Multumesc, costumul nu e al meu, l-am imprumutat. Al meu e-n biserica, am imbracat papusa in el
 

“Doamna Zofia (ca se pronunta cu Z in saseste) a fost o femeie extraordinar de frumoasa. Si sasii, si romanii i-au facut curte”, imi striga un domn. Este extraordinar de frumoasa, il corectez tare.

- E diferita Romania asta fata de Romania dumnevoastra?
- Foarte. Oamenii nu mai respecta nicio lege, nicio randuiala. Fac totul doar ca sa fie facut, nu cu drag. Inainte era curat totul, acum numai buruieni. Oamenii sunt mai rai.
- Si de ce tot va intoarceti aici? Aveti nepoti, am auzit…
- Pentru ca aici e ACASA, aici sunt satenii mei, aici e Critul meu, aici e locul meu.

E atat de lucida femeia aceasta! Atat de fresh si plina de viata! E eroina principala a unei carti proaspat iesite din tipar despre Crit. A participat cu poze, scrieri, traduceri, amintiri. Are 94 de ani. Nouazeci si patru de ani. Isi aminteste povestea ei preferata. Primul spital din zona a fost ridicat din intamplare. Erau prea multe semne in sat la poarta de “copil bolnav”. Asa ca femeile s-au gandit sa-i aduca pe toti intr-o casa parasita langa biserica si sa aiba cu randul grija de ei.

 

“Eram liberi!”, ii mai aud pe niste sasi cum povestesc pe bancuta bisericii. Cat de liberi, ii intreb?

- Aveam multe legi, dar nu ca sa ne ingradeasca, ci ca sa ne ajute. Am avut libertatea de-a pleca si din Romania, uite, atat de liberi eram!
- V-a parut rau vreo clipa?
- Nu, rau nu, doar dor. Afara am dus-o mult mai bine, in Germania erau conditii ce nu sunt nici acum in Romania. Avem nepoti care nu fac atata carte, cum se facea pe vremea noastra. Invata sa fie oameni, nu elevi. Ca elev esti doar in scoala!

Ii las pe sasii mei sa se bucure de Critul lor. Si pe turistii veniti din toate colturile. Doua mese sunt pline cu castigatorii unui concurs facut de Kaufland. Au venit sa traiasca fresh. Au venit unde trebuie! Se vede asa frumos satul sus din deal, v-am mai zis, fresh si verde, magia verde. Dar azi am mai invatat de-o magie. Una albastra. Din ochii doamnei Sofia citit cu Z.
Care iti da sentimentul ca, intr-adevar, esti ACASA, chiar daca nu ii cunosti pe oamenii acestia. E o magie care te plimba in timp, la fel ca si carutele astea-taxi, care te asteapta la iesire.

- Unde vreti sa mergem?
- Prin sat, ca suntem deja ACASA!

Va urma!

Greta Goran, [email protected]