Culmea globalizarii: roman blocat la Hong Kong de un vulcan islandez

“Am plecat in Asia cu afaceri. Am mers de la Onesti la Bucuresti, am zburat la Hong Kong si apoi am demarat calatoria de afaceri in China, prin Shenzen, Guangzhou si Foshan. Am mai facut traseul asta si nu credeam ca o sa am probleme, pana acum totul a decurs de minune, de fiecare data”, spune Ioan Ciobanu, tanarul roman care nu se astepta ca un vulcan islandez sa blocheze cerul Asiei.

Fosta colonie britanica nu este asa cum te-ai astepta. Desi au fost zeci de ani sub stapanire britanica, desi se crede ca sunt cel mai civilizat colt de Asie, localnicii nu vorbesc limba engleza. “Te-ai astepta sa rupa macar cateva boabe de engleza. Da' de unde, nu vorbesc decat chineza, cantoneza sau alte dialecte de ale lor. Mai bine m-am inteles cu vecinii lor de la Nord, comunistii chinezi. Acolo am gasit oameni care sa vorbeasca o engleza aproximativa, dar au un accent ciudat, trebuie sa stai foarte concentrat sa intelegi ce vor sa spuna”, povesteste romanul blocat de cateva zile in Asia.

La chinezi, totul e mare si mult. Ionut a avut de vizitat cateva malluri si cateva magazine specializate in mobila, amenajari interioare si electronice. L-au naucit. “Am fost intr-un magazin enorm. Se numeste Louvre. Nu exagerez, dar magazinul asta era mare decat orasul meu natal, iar Onestiul are 65.000 de doameni. Kilometri patrati dupa kilometri patrati, spatiu ocupat cu marfa de tot soiul. Te pierzi in magazin si te gandesti la supermarketurile noastre ca la niste furnici pe gatul elefantului. Iar la calitatea produselor, chinezii sunt smecheri. Te intreaba pe ce piata vrei sa vinzi marfa si daca aud ca mergi in Europa de Est, deja vor sa iti dea produse false, copiate, cu 30% din calitatea originalului. Negociezi cu ei si poti creste calitatea produselor, pentru ca au si asa ceva. Vrei televizor cu numele tau? Le spui si iti fac o serie intreaga, copiata de la firme de renume din Germania, Japonia, orice vrei, numai ca pe tv sau pe aragaz o sa scrie numele tau”, spune romanul.

In Shenzen este superb. E considerat orasel in Asia, nu se compara cu Beijingul...dar are metrou. Totul este extrem de curat, cu un metrou aranjat cu gust, plin de oameni la orice ora. Un roman blond, cu ochelari, inalt de 1,90 metri iese in evidenta orice ar face sa se ascunda. “Spre deosebire de Europa, unde suntem vazuti ca daunatori, in Asia lumea ne apreciaza. A venit un chinez la mine, m-a salutat si m-a intrebat de unde sunt. Auzise destule despre Romania. Stia mai multe despre Mutu si Chivu decat stiam eu. Ma intreba de suspendarea lui Mutu si eu credeam ca vorbeste despre aia de la Chelsea. Stia chinezul totul despre sibutramina, dar nu avea habar de Dracula. In schimb stia ca Bucurestiul e capitala Romaniei”, povesteste Ioan.

In orasele chineze viata e mult mai ieftina decat in Hong Kong. Gasesti cazare cu 20 de euro pe noapte la hoteluri de 4 stele, dar la capitolul bucatarie lucrurile se complica. Cand chinezii incearca sa gateasca in stil occidental, nu le ies bine decat fripturile si cartofii prajiti. La capitolul bucatarie traditionala chineza, lucrurile se schimba. “Nu stiam ce sa comand, pentru ca nu stiu chineza, iar meniul nu avea si o sectiune in engleza. Abia dupa masa, m-a ajutat un client care stia engleza sa aflu ce avusesem in farfurie. Incepusem cu o supa de ovare de broasca testoasa, continuasem cu caracatita fiarta si o alta supa, de crocodil. Sincer... nu mi-a placut gustul, dar poate nu mi-au gatit cum trebuie. O masa de 4 persoane costa de la 30 la 50 de euro, dar te saturi si ai si pentru acasa. Unde am gasit fast food am mancat hamburgeri, sa nu mai am vreo surpriza neplacuta”, rememoreaza romanul aventurile culinare.

La intoarcearea in Hong Kong, surpriza neplacuta. Niciun avion nu mai pleca spre Europa. Aglomeratie, balamuc, imbranceala, oameni care dormeau pe banchetele de la aeroport sau direct pe bagaje. Localnici care se imbulzeau sa te ajute, functionari de la liniile aeriene care dadeau din maini si se chinuiau sa se dezvinovateasca. Nimeni nu putea intelege de ce un amarat de vulcan din Islanda poate sa blocheze atata amar de lume in Asia. “Nu eram destul de nervos ca nu aveam avion, mai urc in taxi si ii spun soferului sa ma duca la hotel. Asta a cascat la mine niste ochi de melc, era clar ca nu pricepe boaba de engleza. Franceza, nici atata. HO – TEL! MAR-CO PO-LO, am incercat sa ii bag in cap. Nimic. Abia la al saselea taxi am gasit un sofer sa rupa ceva engleza si am ajuns la hotel. Aici, alta grozavie. La parter manaci, ai restaurante, magazine, iar la etajele 4 si 5 e clubul. De la 10 seara, parca se da stingerea in armata. Nu mai e nimeni pe strada, sunt toti la club. Iar luxul de aici e greu de imaginat. Cel mai tare club din Romania pare o coliba de stuf pe langa ce gasesti aici. Iar liftierul de la hotel e un soi de smecher local. Al meu, Li, vorbeste engleza, se ofera sa iti duca bagajul in camera, iti spune tot ce vrei sa stii si ce nu vrei sa stii de acolo. L-am dezamagit ca nu am vrut sa ma duc la fetite, direct in hotel. Deasupra clubului, doua etaje sunt ocupate de damele de companie. Mi-a spus ca la ei e ceva normal sa stai de la 10 la baut in club, sa te imbeti serios, iar de la 12 sa mergi la dame. Cica au si europence, dar acestea ar fi mai scumpe decat localnicele, femeile albe sunt exotice acolo”, povesteste Ioan. Pretul unei camere de hotel poate pleca de la 100 de euro pana la 160, depinde de cate stele are amplasamentul si mai ales de pozitia pe care o are in oras.

Hotelul Marco Polo este situat pe un bulevard plin de magazine cu haine si incaltari de firma. Toate brandurile de renume se gasesc aici. "Preturile sunt ca in Romania, dar cand e vorba de calitate... trebuie sa te gandesti ca in apropiere se afla tara celor mai multe falsuri, China. Asa ca e destul de riscant sa faci shopping aici. Dar nu poti sa nu stai seara pe balcon sau la o terasa. Daca e senin cerul, ai niste privelisti superbe. Si orice s-ar spune despre urbanizare, zgarie norii sunt un spectacol seara”, spune Ioan.

Cel mai urat moment a fost la sediul liniei aeriene. Romanul s-a trezit fara avion pana pe data de 5 mai. Atunci ar mai fi plecat o aeronava a companiei cu care a zburat. Nu a avut incotro si s-a interesat la fiecare linie aerana, ca sa faca un drum din bucati pana acasa. Pleaca pe 24 aprilie. Primul zbor va fi de la Hong Kong la Delhi, cu o companie aeriana din India. Dupa 6,5 ore de asteptare, urca intr-un avion al unor linii aeriene arabe, pentru un zbor care il lasa la Abu Dhabi. Alte 2,5 ore de asteptare, un nou zbor pana in Cipru, in Larnaca. Inca o pauza de o ora si ultima parte de zbor va fi cu o linie aeriana low cost din Romania, pana la Bucuresti. Un total de 30 de ore de zboruri si asteptari, toate la un pret de 1450 de euro.