Violenta pe internet: un flagel iremediabil?
YouTube, MySpace, Hi5. Site-uri de socializare online, unde oricine posteaza orice, fara a lua in calcul eventualele consecinte.
Pentru oamenii “normali”, acestea reprezinta baze de date rapide si usor accesibile. Aflam de pilda ca in scoala X, din localitatea Z, doi copii s-au luat la bataie in fata profesoarei care nu a facut absolut nimic ca sa-i opreasca, ba mai mult a si fugit speriata in cancelarie. Filmul evenimentelor apare pe YouTube, utilizatorii il vad si reactioneaza.
Dar cine poate garanta ca aceste materiale nu sunt vizionate de copii necopti la minte sau de persoane cu probleme psihice care, in loc sa aiba o atitudine critica, pun in aplicare scenele violente? Parintii sunt avertizati continuu sa nu-si lase copiii nesupravegheati in fata calculatorului sau a televizorului. Sursele de inspiratie pentru tot soiul de nenorociri sunt aproape infinite. Iar imitatia sta cumva in firea omului.
Teribilismul varstei ii impinge pe unii la fapte greu de exprimat in cuvinte. Nu demult, opt adolescenti din Statele Unite au batut cu bestialitate o fata de 16 ani, cu scopul expres de a posta filmul pe MySpace. Exemplele negative se lipesc ca scaiul, asa ca nici tinerii nostri nu au fost feriti de incercarile de a copia asemenea comportamente.
Daca la inceput oamenii si-au publicat pe acest gen de site-uri muzica preferata, clipurile cu animalutele de casa jucandu-se prin iarba verde, norisori roz si altele de felul acesta, curand libertatea oferita utilizatorilor s-a dovedit a fi o arma cu doua taisuri: de la ororile comise de soldatii americani in Irak si pana la declararea intentiei de a ucide pe cineva, nimic nu este interzis, decat la cerere si poate dupa ce filmul a fost vizionat deja de cateva mii de oameni.
Sa fie de vina oare educatia si lipsa supravegherii adulte? Sau pur si simplu o "defectiune" a erei internetului, in care totul este posibil si permis?
