"Romania, te iubesc!": O viata de peste 40 de ani, inecata in alcool. "M-am trezit pe masa la morga"
60 de beri si 2 litri de votca intr-o singura zi. Este performanta deloc de invidiat a unui clujean, Raul Giura. Patima bauturii i-a furat si distrus viata. A privit in ochi moartea ani de zile, incercand zadarnic sa renunte la bautura.
Click AICI pentru a urmari integral emisiunea "Romania, te iubesc!"
Cand nimeni nu-i mai dadea o sansa, s-a intimplat miracolul. S-a oprit din baut, a ajuns seful Alcoolicilor Anonimi din Romania si incearca acum sa-i convinga si pe altii sa nu mai bea.
"Pentru mine a fost un cosmar, parca as fi vazut un film sau as fi citit o carte. Nu mai este nimic aproape din mine ce am fost atunci", afirma Raul.
"Atunci", inseamna o viata de mai bine de 40 de ani, inecata in alcool. Asa isi incepe povestea Raul Giura. A baut de cand se stie, tone de alcool, iar acum se destainuie in gura mare, sa auda toata lumea iadul in care s-a aruncat singur si din care cu greu a reusit sa evadeze.
L-am intalnit pe Raul in Cluj, intr-un club al Alcoolicilor Anonimi, pe care il conduce. Toti au aceleasi fete, n-au dinti, au aceeasi privire pierduta si aceeasi patima: beau sau au baut pe rupte, iar acum incearca sa se abtina cu ajutorul lui Raul.
Regula e simpla. Fiecare isi spune povestea si nu este intrerupt. Iar la final, Raul le da sfaturi. Are experienta.
"Beam 4 kg de votca intr-o zi si aveam doi oameni angajati care ma ingrijeau ca pe un copil. Ma schimbau, eu nu puteam sa fac 2 metri. Nu puteam vorbi".
Cand avea numai 3 ani, i se dadea sa bea ceai combinat cu vin
Povestea lui Raul incepe in satul bunicilor, Taut, un loc ascuns, pe Valea Ampoiului din Apuseni.
Tatal lui Raul a condus mine de aur din Apuseni, era om mare. Si el avea patima bautului, iar acum, dupa ce a studiat problema, Raul e convins ca betia e boala, o mostenire genetica, transmisa din generatie in generatie.
El a fost ingrijit de o servitoare, care ii dadea sa bea ceai de tei combinat cu vin, "ca sa doarma linistit noaptea". Pe-atunci Raul avea numai 3 ani....
"In clasa I duceam cate o sticluta de vin cu mine si beam pe ascuns ca sa nu ma vada colegii...Ma duceam in WC si beam."
Pe Vale, asa era obiceiul. Copilului trebuie sa-i dai sa bea de mic. Ca sa se invete. La fel ii trata bunica si durerile: cu afinata sau coniac.
"Daca te durea burta luai afinata, daca aveai alte dureri luai un pic de coniac. Daca nu aveai pofta de mancare beai un pic de vin muscat sau feteasca. Apa foarte putin, ca era toxica."
In Taut, rudele ii stiu obicieurile si patima. Prima coma a fost la 14 ani. Se apuca de sport si ajunge in nationala de rugby, la juniori.
Se retrage in urma accident si intra in afaceri. Era in primii ani dupa revolutie. Facea contrabanda cu alcool. Intre timp bea din ce in ce mai mult.
Cateva luni din fiecare an le pierdea ascuns prin tara. In campanii de baut, o stare pe care psihologii o numesc reverie.
"M-am trezit la morga. Eram mort si mi-am revenit, pur si simplu"
Afacerile ii mergeau bine. Era casatorit si avea doua fete. Sotia divorteaza si pleaca impreuna cu fetele. Politia este pe urmele lui si plateste bani grei pentru a nu intra in puscarie. Renunta la afaceri. Doneaza sau pierde mai multe case. Toata averea.
"Am zis, domnule, nu mai are rost sa mai traiesc. Si am luat otrava, am cazut jos si salvarea a zis, domnule asta e mort. Nici n-o stiut ce am baut. Au incercat sa ma resusciteze si n-au reusit. Au chemat morga si cand m-au dus acolo, eram dezbracat si eu eram intins pe o masa de aia de inox. La morga m-am trezit. La morga...mi-am revenit pur si simplu..."
Intelege ca experienta prin care a trecut a fost un semn de la Dumnezeu. Dar nu se poate lasa de bautura.
"Mi-era groaza sa trec pe o strada pe unde era carciuma, treceam pe partea cealalata. De multe ori mi-era frica de pilotul automat...Imi faceam si traseul pe unde sa ma duc. Aveam intalniri importante, lucruri importante de facut si dintr-o data ma trezeam in carciuma, band pe pilot automat".
Alcoolismul este o boala. In Romania, sunt 3 milioane de alcoolici. In Cluj sunt 40.000. Doar cativa recunosc insa ca sufera de o boala si ca au nevoie de tratament.
Intre timp o cunoaste pe Carmen, actuala sotie.
"Eu cu mine n-as fi rezistat 3 zile. Pe cuvantul meu. Eu o alungam: du-te de langa mine! Stai aici sa vezi cum mor? Dar daca nu era ea, eu eram mort demult. Cu japca ma tinea in viata."
Se retrag impreuna, intre doua dealuri, la tara, departe de orice sursa de alcool. Orice ispita.
Ba, mai mult, Raul jura cu mana pe Biblie ca se lasa de baut un an. Si reuseste, dar dupa un an de abstinenta se testeaza.
"Am baut 60 de beri in ziua aia si vreo 2 kile de vodca si dupa aia mi-am facut aprovizionare. Parca era Sahara in burta mea, nu ma mai puteam satura si am inceput din nou."
Se apuca din nou de betie.
"Am ajuns sa nu mai pot vorbi, sa nu mai pot sa scriu doua vorbe. Aveam un fluier si fluieram ca sa-mi schimbe sticla de langa mine."
Sotia l-a ingrijit in aceasta perioada, il hranea fortate cu supe si mancare pasata, ii punea scutece, ca unui bebelus.
Era cu un picior in groapa, organismul incepea sa cedeze, nimeni nu credea ca o sa mai scape, ca mai poate fi salvat.
"Credeam in Dumnezeu dar nu credeam ca Dumnezeu ma mai poate salva vreodata. Eram atat de prins in adictia de alcool incat mi-am pierdut libertatea...eram sclavul alcoolului."
Minunea care i-a slavat viata
Dar se intampla o minune. Un preot il indreapta spre un grup de suport al Alcoolicilor Anonimi. Abia atunci a inteles, dupa 40 de ani de betie. Se opreste din baut si isi cauta refugiul in religie si in dorinta de a-i ajute pe altii.
De aproape 10 ani, de cand a renuntat la alcool, merge prin inchisori, pentru a-i ajuta pe detinutii alcoolici.
La Aiud, in inchisoare de maxima siguranta, a reusit sa salveze cativa detinuti din patima betiei. Toti sunt inchisi pentru crime deosebit de grave. Toate intamplate la betie.
Raul le spune povestea sa si inecarca sa-i intoarca spre Dumnezeu. Luni de zile s-a chnuit sa-i tina in frau. Erau adevarate fiare.
Acum locuieste in apartamentul sotiei, la marginea Clujului. El nu mai are avere. De doua ori pe saptamana, casa lor este plina de alcoolici. Ii pun la masa. Si dupa ce mananca se roaga si studiaza Biblia.
Iar seara se intalneste din nou cu grupul, intr-un sediu din centrul Clujului. Si aici ii atrage cu o masa. Toti au aceeasi poveste. Se lupta cu ei, cu patima, cu bautura. Si toti vorbesc de acelasi pilot automat. Nu mai sunt ei. Nevoia de alcool preia comanda.
Ei ne-au explicat aici ca iti trebuie nu vointa pentru te impotrivi alcoolui, ci bunavointa. E o diferenta mare. Doar buna vointa te poate salva.
Au nevoie unul de altul pentru a rezista. Singuri nu reusesc. Acesta este rotul grupului de suport. Isi spun povestile, se asculta, se incurajeaza.
Unii vin si recad. Nici pentru Raul, care de zece ani nu a mai pus in gura picatura de alcool, nu e usor.
Acum, casa dintre dealuri, in care Raul a trait cele mai cumplite experinte din viata si tot locul de aici va fi transformat intr-un centru pentru reabilitarea dependentilor alcool si droguri. Cu ajutorul unei biserici din America, centrul se va construi aici.
Raul priveste la valea in care ani de zile s-a chinuit si nu-i vine sa creada. Cat de mult s-a chinuit, ca a scapat de betie si ca aici visul sau se va impli.
Intre doua dealuri, intr-o buna zi, sute de oameni isi vor gasi salvarea. Salvare pe care el a gasit-o. Era aproape mort si a inviat. La o noua viata, in care are o misiune: sa isi spuna povestea si sa-i ajute pe cei de langa el sa nu mai sufere.
