"Romania, te iubesc!":A murit de multe ori si a renascut o singura data.Povestea unui fost traficant
Fost traficant si consumator de droguri, un tanar a gasit puterea de a renaste din propria cenusa. Dupa sase ani de puscarie, libertatea i-a adus credinta ca o poate lua de la capat intr-o lume care lor nu le da nicio sansa.
Click AICI pentru a urmari integral emisiunea "Romania, te iubesc!"
S-a intors la scoala, a devenit voluntar intr-un spital si deseori se intoarce la penitenciar pentru a le vorbi detinutilor despre riscul consumului de droguri si mai ales despre libertate.
Are 32 de ani si cam atat. A ajuns pana aici fara sa faca ceva cu viata lui, fara sa construiasca, sa daruiasca sau sa aiba un rost.
Isi spune povestea cu lux de amanunte, desi stie ca asta nu-l ajuta neaparat sa o ia de la capat. Insa de un lucru e sigur: cei ce o vor asculta vor invata ceva.
Dragos Manole s-a nascut intr-o familie de oameni respectabili. A crescut in cartierul Berceni din Bucuresti, iar pana in clasa a VII-a a fost premiant.
Viata lui avea sa se schimbe insa in primii ani de liceu, cand a intrat intr-un anturaj in care ei isi imaginau ca libertatea inseamna droguri si alcool.
"Prima doza am luat-o la 16 ani fara sa ma gandesc ca o sa devin dependent, nici prin cap nu-mi trecea", povesteste Dragos.
De la consum pana la trafic de droguri n-a fost decat un pas.
Avea nevoie de bani ca sa-si hraneasca dependenta. Devenise cunoscut in cartier si era baiatul rau care putea sa rezolve orice.
In ultimul an de liceu chiar si-a facut debutul pe micile ecrane, dupa ce alaturi de cativa prieteni a participat la lupte de strada in statiunea Neptun.
Desi rebel, el a stiut ca trebuie sa termine liceul. Mai mult, constient ca are nevoie de o meserie a facut Scoala Postliceala de Asistenti Medical si trei ani a lucrat pe ambulanta.
N-a renuntat la droguri, insa in afara de apropiati nu stia nimeni. La 22 de ani era arestat si condamnat pentru consum si trafic de droguri. A facut sase luni de inchisoare, restul de patru ani i-a primit cu suspendare.
Ajuns intr-o lume in care supravietuiesc doar cei puternici, Dragos a invatat primele reguli la varsta la care altii isi fac primele planuri de viata.
Dupa sase luni de puscarie avea sa se intoarca la vechiul anturaj, la droguri, in strada. Prietenii, familia, toti au inteles atunci ca e pierdut.
"Nu aveam nici o placere, nu stiam decat sa ma trezesc dimineata si sa iau droguri", spune Dragos.
Asa a trait pana a fost arestat din nou. Se intampla in 2006, intr-o zi de iunie.
Acela a fost primul moment in care Dragos a inteles ca viata lui s-a terminat.
A primit 12 ani de inchisoare pentru consum si trafic de droguri. A facut recurs, iar pedeapsa i s-a redus la 9 ani. S-a intors la Jilava, constient ca-si va petrece tineretea dupa gratii. In puscarie era deja cunoscut.
Familia si prietenii nu-I mai dadeau nicio sansa. Pana si el se gandea ca anii de puscarie nu sunt decat o prelungire a agoniei si ca el, viata lui, viitorul erau compromise.
Inchis intr-o camera cu 25 de detinuti, a inceput procesul de dezintoxicare fortat. A trecut prin momente crunte in care nu-si dorea decat sa moara.
Cat timp a stat dupa gratii a avut grija sa-si faca un renume printre detinuti.
La vremea aceea era deja membrul unei comunitati terapeutice care se adresa fostilor consumatori de droguri din puscarie. Facuta cu finantare norvegiana prin Mecanismul Financiar al Spatiului Economic European, comunitatea l-a ajutat pe el sa se redescopere si sa priveasca viata altfel. De fapt aceea a fost sansa lui.
Comunitatea e formata din 25 de detinuti, izolati complet de restul intemnitatilor. Fostele camere de detentie au fost transformate in dormitoare, bucatarie si ateliere de lucru.
Dragos a fost primul membru si tot el a condus grupul pana in ziua in care s-a eliberat. La ei se intoarce din cand in cand si ii ajuta in grupul de terapie.
N-a pastrat legatura cu nici unul dintre prietenii cu care se droga. Unii au fost arestati, iar altii au murit din cauza unor supradoze.
Dragos e, in opinia specialistilor din comunitatea terapeutica, un caz de succes.
De atlfel, in cererea de eliberare conditionata faptul ca a facut parte din comunitate a cantarit mult. Iar recomandarile specialistilor l-au scos din inchisoare cu trei ani mai devreme.
Cand s-a vazut liber, Dragos a inceput sa-si puna ordine in viata. S-a intors la scoala ca sa-si echivaleze studiile si cu ajutorul familiei s-a apucat sa renoveze casa in care a fost arestat.
Munceste cot la cot cu prietenii lui sa termine casa pe care o va inchiria.
Are putini prieteni, unii dintre cei vechi l-au vizitat acolo, dupa gratii. Teo e cel care i-a facut ultima vizita inainte de liberare.
Au crescut impreuna, doar ca au luat-o pe drumuri diferite. Teo s-a casatorit, s-a angajat la banca, iar acum se pregateste sa emigreze in Canada.
A ales viata si se bucura de ea. Stie ca marturisile lui vor inchide multe usi, dar spera totusi ca vor fi cativa care i le vor deschide.
Oameni care au trecut prin experiente asemanatoare sau pur si simplu sunt dispusi sa le dea celor ca el o sansa. Una a primit deja de unde se astepta mai putin: conducerea unui spital din Bucuresti.
Practica a facut-o in Spitalul Sfantu Luca in sectia de oncologie. Dupa ce a terminat perioada de evaluare a cerut directorului sa-i permita sa ajute in continuare bolnavii de cancer.
Nu e un sfant, dar nici golan nu mai e. Ar vrea sa fie privit asa cum se vede el in oglinda: un tanar ce vrea o sansa.
Stie ce stigmat poarta si de aceea poate nici nu aduna prea multe argumente in favoarea lui. Dupa 6 ani de detentie si 15 ani de la prima doza de heroina, Dragos trage linie si vrea sa o ia de la capat.
Ajutat inca de familie, Dragos isi cauta drumul. Are visuri, sperantate, dar mai ales certitudinea ca e pe drumul cel bun.
A murit de multe ori si a renascut o sigura data, in ziua in care dupa sase ani de detentie iesea liber intr-o lume in care el e pregatit sa o ia de la capat.
Stie ca poarta in spate povara celui care a dezamagit de prea multe ori, dar mai stie ca asta e ultima lui sansa de a demonstra celor din jur si mai ales lui ca persoanele care au vazut moartea cu ochii, vad viata ca pe un mare dar de care se bucura in fiecare zi.
