Romania, te iubesc:Dupa 4 ani ne-am intors la copiii din campania "Tu stii ce mai face copilul tau?"
Despre ei s-a vorbit mult pana acum, insa nimeni n-a facut ceva pentru a-i proteja. Sunt cifre in statistici, sunt exemple in studii si nimic altceva pentru autoritatile care asista impasibile la esecul lor.
Unii au renuntat la scoala, altii au devenit infractori sau dupa ani de suferinta au ajuns in cabinetele unor psihiatri. Ei sunt orfanii cu parintii. Plecati in lume sa le faca un rost, au uitat sa priveasca in sufletele copiilor lor. Dupa 4 ani ne-am intors la micutii din campania "Tu stii ce mai face copilul tau?".
Pe unii i-am gasit casatoriti, la varste la care ar fi trebuit inca sa se joace, pe altii muncind, dupa ce au abandonat scoala sau mai grav, facand terapie in cabinetele unor psihiatri. Povestile lor puse unele langa altele reflecta drama unei intregi generatii: cea a copiilor lasati singuri acasa.
Romania, te iubesc: Acum 4 ani, le cereau parintilor sa se intoarca in tara. Azi nu le mai cer nimic
In urma cu patru ani isi traiau singuratatea impreuna: Iulian, Ionut si Elena. Unul langa altul. Fara parintii lor plecati in lume sa le faca un rost.
Azi, pe ultia satului i-am regasit doar pe Elena si Iulian. Ionut nu mai locuieste acolo. parintii s-au intors si l-au luat Italia.
Ionut e un copil fericit acum. Este cel mai bun la invatatura din clasa lui si aproape ca a uitat anii in care, singur, isi cauta echilibrul alaturi de prietenii lui din sat.
Iulian a ramas insa in casa bunicilor. L-am gasit tacut, inert, absent ilustrand perfect drama orfanilor cu parinti. Povestea lui, presarata cu lungi drame legate de moarte tatalui, de plecarea mamei, de furii, excese, esecuri si depresii, ne descrie destinul unui copil pentru care daca nu se intervine acum poate fi pierdut.
In 2005, tata a plecat in Italia. A muncit, a adunat bani si a ridicat o casa, casa lor. In anul in care ar fi trebuit sa se intoarca si sa se mute acolo, a murit din cauza unui accident pe o sosea din Italia. La scurt timp de la inmormantare mama a decis si ea sa plece in italia.
Sunt patru ani de cand copilul aude aceeasi motivatie. Inca o mai crede. Sau poate refuza sa creada ca mama are alte motive pentru ca nu s-a intors.
Pana atunci insa mama s-a stabilit in Italia. Acolo, a cunoscut un roman cu care are acum o relatie. Iulian s-a trezit peste noapte cu un frate si cu gandul ca mama va ramane departe. cel putin o vreme
Insa nimeni nu-I va putea inlocui tatal. Puternic marcat de disparitia lui, copilul a suferit trauma dupa trauma si s-a transformat putin cate putin, devenind ceea ce specialistii numesc astazi tineri cu personalitate destructurata. Iulian a bifat aproape toate simptomele: esec scolar, depresie, instrainare fata de familie si prieteni.
N-a vrut sa vorbeasca despre sentimentele lui si singurele reactii au fost cele de revolta. Anul trecut, cand mama a venit de Craciun acasa, Iulian a avut o reactie care a socat pe toata lumea. A scos tabloul tatalui, pe care a refuzat ani de zile sa-l priveasca, si si-a amenintat mama ca se omoara.
Nu vrea sa vorbeasca despre el, despre fricile sau dorintele pe care le are. Refuza sa comunice si s-a inchis in lumea lui. Speriata, bunica l-a dus la psihiatru si la psiholig.
Baiatul a luat tratament pentru depresie timp de o luna si jumatate si a facut cateva sedinte de psihoterapie. Daniela Mihalcea, psihologul baiatului vorbeste despre starile lui si descrie un nou simptom indentificat de specialisti la copiii care cresc fara parinti.
Romania, te iubesc: Copiii resemnati ca vor ramane toata viata parintii fratilor mai mici
Criza economica n-a intros prea multi romani acasa. Se tem ca odata ajunsi in satele lor vor piede si suta de euro pe care reusesc sa o puna deoparte intr-o luna ca sa le trimita copiilor bani.
Oficial, din datele parintilor care au declarat autoritatilor ca pleaca la munca, 25 de mii de copii din Romania au ambii parinti plecati la munca in strainatate, neoficial insa numarul este mult mai mare. Un studiu UNICEF arata acum trei ani ca 126.000 de copii cresc fara ambii parinti si jumatate dintre ei erau mai mici de 10 ani.
Iulian pare un copil pierdut. Nimic nu-l bucura si nimeni nu-I poate sterge suferinta. Inca iubeste fotbalul si inca mai viseaza sa devina un mare sportiv asa cum isi dorea tatal lui. In rest, isi traieste copilaria cu speranta ca intr-o zi mama lui va fi langa el.
Iulian stie ca exista copii care au ajuns in centre de plasament dupa ce rudele n-au putut sa aiba grija de ei. Sunt aproape 4.000 care isi astepta parintii in case de copii. Ne despartim de Iulian nu inainte de a ne cere sa-l ajutam sa caute pe internet strada pe care a murit tatal lui. Nu stie de ce sau poate nu vrea sa ne spuna. Ramas in lumea lui, Iulian isi astepta salvarea care nu poate veni decat de la mama lui. Pe care inca o asteapta sa se intoarca si sa ramana. Asa cum i-a promis.
Peste drum de casa lui o gasim pe Elena. Acum patru ani ne povestea trista ca mama a lasat-o in fara casei, spunandu-i ca se duce la primarie.
Ani de zile a astept un semn de la ea. Anul asta l-a primit. Mama a cautat-o si s-au intalnit.
Dupa cateva zile petrecute impreuna, mama s-a reintors in Italia. N-a dat nici o explicatie pentru absenta ei, iar Elena n-a simtit sa i le ceara. S-a multumit sa se bucure pentru scurt timp de senzatia ca n-a uitat-o de tot. Ca inca mai are mama, ca poate sa le rada in nas celor ce radeau de ea.
Venirea mamei i-a schimbat doar imaginea in fata celorlalti copii, in sufletul ei insa nu s-a schimbat nimic.
De cand a plecat mama a mai doar un telefon. In schimb, tatal o cauta mereu. Acum e in Italia, inceara sa faca rost de bani sa-i trimita, ca s-o tina la liceu. Si fratele ei e e tot acolo. Elena isi aminteste ca dupa ce a aparut in campania "Tu stii ce mai face copilul tau?", tata a venit acasa. A luat-o in Italia si a incercat asa cum a putut el sa o tina aproape.
Un an a stat in Italia. Ar fi vrut sa ramana, dar a inteles ca nu se poate. Elena e un copil care nu cere nimic, dar care in sufletul ei ascunde traumele ce i se citesc pe chip. O fetita mare, la care in urma cu patru ani i-am remarcat zambetul, ca o grimasa, acelasi zambet care astazi ascunde o mare suferinta.
Elena stie ca putin ii lipseste sa fie pe deplin fericita. Ar fi suficient ca tata sa fie langa. Sa nu mai adoarma cu gandul ca va ramane singura dupa ce bunica, batrana si bolnava, nu va mai fi.
Etichete: Paula Herlo, Romania te iubesc, tu stii ce mai face copilul tau,
