Lipsa citostaticelor inseamna economii de zeci de milioane de lei pentru Ministerul Sanatatii
27 de citostatice lipsesc de pe piata din Romania, afirma Ministerul Sanatatii. Asociatiile pacientilor dubleaza cifra. Din februarie cand s-a facut estimarea, doar sase substante au fost aduse in tara.
Ministrul Sanatatii spune ca aceasta criza e intretinuta si de directorii unitatilor medicale. Niciunul dintre medicamentele aduse n-a fost ridicat de spitale.
Pe langa fondurile si asa prea mici alocate tratamentelor, in realitate bolanvii de cancer sunt ucisi de ignoranta celor care ar trebui sa-i salveze.
Lipsa citostaticelor se traduce in economii de zeci de milioane de lei pentru ministrul Sanatatii, dar si in pierderi de vieti omenesti.
De exemplu, pentru ciclofosfamida unde necesarul e de aproximativ 130.000 de flacoane, pacientii platesc peste un milion de euro.
Nimeni nu este tras la raspundere, iar solutii de criza se gasesc doar cand cei multi si bolnavi nu mai pot indura.
Cei din piata de medicamente afirma ca Unifarmul nu este pregatit sa faca importuri de citostatice.
Si Cezar Irimia spune ca a luat legatura de nenumarate ori cu Unifarmul, iar raspunsurile au fost halucinante.
Dovada ca din punct de vedere al logisticii nu sunt pregatiti sa importe medicamente care au nevoie de conditii speciale de depozitare o reprezinta un paragraf din prevederile bugetare pentru anul 2012 in care scrie clar ca Unifarm are nevoie frigidere noi.
Antibiotice Iasi n-a facut pana acum nici un import, desi are infrastructura necesara pentru ca ii lipseste un document ce trebuie eliberat chiar de la Ministerul Sanatatii.
Criza citostaticelor scoate la iveala un alt paradox: avem cele mai mici preturi din Europa, dar si cele mai putine medicamente in farmacii.
Atunci cand un medicament dispare de pe piata, pacientii sunt condamnati la moarte. Statul nu-l deconteaza daca e cumparat de ei din strainatate, dar nici nu-l aduce in farmacii.
Mihai are 40 de ani si a fost diagnosticat cu cancer testicular la inceputul anului. A fost operat si de o luna ar fi trebuit sa inceapa tratamentul cu Bleomicin.
Oncologii sunt nevoiti sa le explice pacientilor ca schema de tratament pentru tumorile maligne la gat si creier, dar si pentru cancerul testicular, nu se mai poate face.
In alte tari, in astfel de situatii, ministerul face importuri de urgenta. In Spania, de exemplu, odata diagnosticat cu cancer, spitalul face demersuri pentru a asigura tratamentul pacientului.
Desideria este unul dintre pacientii diagnosticati cu cancer de colon. A fost operata si se pregatea sa inceapa tratamentul cu citostatice.
Cand medicii spanioli raman fara un citostatic se adreseaza Agentiei Nationale de Medicamente din Spania, subordonata Ministerului Sanatatii care daca nu-l gaseste in tara face o solicitare si prin Serviciul Strain de Medicamente il aduce in tara.
La noi nimeni nu stie cat se consuma, cati pacienti intra in sistem intr-un an si care este necesarul de care avem nevoie.
De aceea nu se pot face estimari, ministerul nu are o vedere de ansamblu asupra nevoilor si nu poate sa prevada in buget sumele necesare. Totul se face dupa ureche si doar in momentul in care medicii sau pacientii isi striga disperarea.
Cazuri punctuale sunt majoritatea copiilor bolnavi de cancer.
Sunt 5000 in toata tara si doar jumatate supravietuiesc maladiei: pentru ca nu sunt diagnosticati la timp, pentru ca nu primesc tratamentul de care au nevoie in cel mai scurt timp.
Sunt prea mici ca sa intealga ignoranta celor ce-ar trebui sa le asigure tratamentul si-si duc boala cu demnitate, luptand mai ales ca sa sterga suferinta de pe chipul parintilor lor.
Roxana are puterea sa zambeasca dupa ce luni de zile a indurat un tratament extram de dur pentru cancerul ovarian de care sufera.
Totul a inceput intr-o zi cand fetita nu s-a mai putut ridica din pat pentru ca o durea burta.
Medicii din orasul ei au bajbait intre mai multe diagnostice pana cand, la Timisoara, mamei i s-a spus cumplitul diagnostic. Au trecut prin momente cumplite.
Nu stiau incotro s-o apuce sau cui sa ceara ajutor. Auzisera ca nu se gasesc citostaticele si ca vor fi nevoiti sa le cumpere.
Sansa ei a fost sa ajunga in Clinica de Oncopediatrie a spitalului Louis Turcanu. Ca sa-i salveze pe copii si mai ales sa-i fereasca pe parinti de chinul de a-si face rost de tratament medicii cer in permanenta ajutor. De la sponsori sau de la alti medici din strainatate.
Calin a fost diagnosticat in octombrie cu limfom malign. Avea dureri mari de umar si era foarte balonat. Cateva saptamani copilul a fost plimbat intre spitale unde ori i s-a spus ca nu are nimic, ori a fost diagnosticat cu apendicita sau ocluzie intestinala pentru care a si fost operat.
Chirurgii i-au extirpat o tumara de un kilogram si a incept tratamentul. A facut deja sapte cure cu citostaticele, mare parte donate de straini. Nu se stie insa ce se va intampla pe viitor, daca oamenii cu suflet mare vor mai ajuta acesti copii sau parintii vor fi nevoiti sa le cumpere.
Smaranda Arghirescu este membru al societatii de oncohematologie si la ultima intalnire a decis cu medicii sa faca front comun pentru a-i salva pe acesti copii.
"Situatia cu citostatice nu e noua, ea dateaza de ani si pe masura ce trece timpul se acutizeaza. Am facut o adresa catre MS pe care o vom depune, in care solicitam aprovizionarea cu aceste medicamente", spune doctorul Smaranda Arghirescu, seful sectiei de Oncohematologie.
Adresa circula acum pe la toti medicii oncologi care o vor semna si impreuna vor trage un nou semnal de alarma catre Ministerul Sanatatii intr-o ultima incercare de a atrage atentia ca ii condamna pe bolnavii cu zile.
Actualul ministru, Vasile Cepoi, promite ca va rezolva situatia impunand o serie de proceduri: la inceputul fiecarui an medicii fac necesarul de medicamente pe baza mediei din ultimii cinci ani. Unifarm primeste fonduri ca sa le cumpere, iar spitalele le pot comanda direct de la ei.
Stefan Panaitescu a dat in judecata casa de asigurari. Voia sa i se dea toti banii cheltuiti de el pe doctorii. Omul s-a tratat in Germania, spun cei de la Casa de Asigurari de Sanatate, si ca atare statul roman nu ar avea nicio obligatie sa-l ajute financiar. Asa ca functionarii nu au dat curs deciziei instantei.
In acest timp, starea de sanatate a barbatul in varsta de 62 de ani s-a agravat. Chiar si asa nu s-a lasat si s-a plans la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. A vrut sa afle si magistratii straini ca el primeste doar vitamine si saruri, desi are cancer. N-a mai apucat finalul procesului. Dar iata ca acum CEDO le-a dat castig de cauza urmasilor lui care vor primi 20.000 de euro.
Ca el ar trebui sa procedeze zecile de mii de pacienti romani, pot cere instantelor sa oblige ministerul sa le deconteze medicamente cumparate cu bani grei din stainatate. Satui sa mai indure aceste lipsuri, medicii parasesc unul cate unul sistemul.
Catalin Iacob este ultimul medic radiolog ramas in sectia de oncologie a Spitalului Judetean din Brasov. Satul sa le mai spuna oamenilor ca n-are cu ce sa-i trateze, a decis sa plece intr-un spital privat in care i se pun la dipozitiile toate conditiile pentru a-si face meseria.
Eterna criza a medicamentelor i-a ingenunchiat pe oamenii care privesc totul ca pe o fatalitate.
Unifarm n-are fonduri alocate ca nu mai ceara plata pe loc spitalelor pentru medicamentele aduse, in minister nu exista proceduri clare dupa care spitalele sa functioneze si in felul acesta cei care gresesc sa fie trasi la raspundere.
Medicii nu solicita medicamente, iar cei care o fac nu se aleg cu nimic, pentru ca cererile lor raman blocate in minister.
E nevoie de organizare, comunicare si reguli clare, dar mai ales e nevoie ca toti cei in mainile carora stau vietile bolnavilor sa aiba constiinta si sa inteleaga ca deciziile lor proaste se traduc in pierderi vieti omenesti.
