Bolnavii de cancer trebuie sa lupte cu boala, dar mai ales cu sistemul

Un tanar de numai 20 de ani, diagnosticat cu limfom malign la inceputul anului, si-a inceput abia in urma cu cateva zile tratamentul, dupa ce a cautat medicamentele in toate tarile din Europa.

Povestea lui ilustreaza drama sutelor de mii de bolnavi de cancer, condamnati si de boala, si de autoritati.

Pentru bolnavii de cancer, ultimii ani au fost o nesfarsita sentinta, rostita zilnic de medici, pusi la randul lor sa se declare invinsi de un sistem care le cere sa salveze pacienti cu mainile goale.

Odata diagnosticati cu teribila maladie, pentru pacienti incepe o nesfasita lupta cu boala si mai ales cu sistemul. Pentru medici, lupta cu lipsurile materiale, iar pentru rude, cosmarul de a-i vedea murind, pentru ca sunt prea saraci.

Insa pentru autoritati, cei de dincolo de zidurile saloanelor, din birouri, ei, bolnavii de cancer nu sunt decat o nesfarsita povara bugetara. 

Spitalul e doar locul in care ei toti isi aduna neputintele si din care scapa doar cei ce-si permit luxul de a-si muta sperantele intr-o alta tara. Restul sunt condamnati la scheme curative improvizate, la amanarea tratamentului, la moarte.

Iar pentru asta, rand pe rand se fac vinovati toti cei care au condus sistemul sanitar si care de ani de zile inchid ochii in fata unei probleme care are solutii.

Problema nu e simpla, insa rezolvarea da. Si tine de el, de Ministrul Sanatatii sa aseze la masa toti actorii implicati si impreuna sa puna pe hartie proceduri care sa-I ajute pe pacienti sa-si primeasca tratamentul la timp.

Diagnosticul este numai inceputul: urmeaza lupta disperata pentru gasirea medicamentelor vitale

Ionut a fost diagnosticat cu limfom malign la inceputul acestui an. A aflat ca boala lui se trateaza in 80% din cazuri, insa doar daca se respecta o anumita schema de tratament, valabila in toate spitalele din Europa.

Din cura de citostatice lipseau cele mai importante: bleocin si vinblastin.

Avea un diagnostic, dar nu-si putea incepe tratamentul. N-avea nici bani si nici cunostinte in strainatate, asa ca destinul lui parea scris. Asta pana cand o matusa s-a incapatanat sa nu-l lase sa moara.

Pana la urma a cautat medicamenele pe Internet. Asa a ajuns pe site-ul unui grup de studenti din Europa, care vor sa ramana anonimi si care voluntar ajuta astfel de bolnavi. Le cauta medicamentele in farmaciile din straintate si le cumpara pentru ei.

Din noaptea de Inviere au mai trecut cateva saptamani pana cand farmacia din Viena le-a adus pe stoc. Tanarul le-a cumparat si, printr-o prietena, le-a trimis cu avionul la Bucuresti, de unde un alt om de bine le-a preluat, le-a pus in gheata si le-a predat unui sofer de microbuz, ca sa le duca la Iasi.

Iar greul abia acum incepe. Tratamentul va fi de durata si scump. Fara aceste medicamente, el ar fi fostul unul din cei multi sacrificati de sistem.

A fost nevoie de un om cu suflet mare, pentru ca un tanar de 20 de ani sa aiba sanse la viata. De altfel, a doua zi dupa ce a primit medicamentele, dupa sase luni de asteptare, baiatul a inceput tratamentul in cel mai nou institut oncologic din tara, la Iasi.

Tanarul e tratat acum in cel mai nou institut oncologic din tara, la Iasi. Au echipamente moderne, aparate, medici, dar n-au ce-i mai important: citostaticele care sa-I vindece.

Unul dintre medicii care se lupta pentru ei este Cristina Burcoveanu, care recent s-a mutat in noul spital. De ani de zile face memorii la minister, cerand medicamente pentru bolnavii ei. In zadar.

Am intalnit-o la Fundeni, in Bucuresti, unde venise sa se specializeze in transplantul medular. Nu si-a imaginat ca in Capitala va descoperi aceeasi criza a citostaticelor ca si la Iasi.

O tanara a facut transplantul si acum, intr-o boxa sterila, asteapta ca maduva sanatoasa sa invinga cancerul.

Fiecare cuvant pe care il spune ii sporeste suferinta. Si totusi, vrea sa vorbeasca despre disperarea, chinul si deseori umilinta de a-si face rost singura de tratament.

Desi existente in protocoalele medicale aprobate de Ministerul Sanatatii, care afirma ca accesul la sanatate e gratuit, la noi vindecarea se cumpara. Pe bani grei.

La cateva saloane distanta, o alta pacienta care sufera de limfom malign se pregateste pentru transplant. Medicii privesc neputinciosi spre cei pe care i-ar putea salva, dar pe
care ii condamna sistemul.

Cateva sute de euro costa citostaticele de care are nevoie. Nu stie de unde va face rost de bani si nici de unde le va cumpara. N-are puterea nici macar sa se mai revolte. A uitat si de boala, de spital si nu se gandeste decat la solutii.

Alaturi de ea in salon, alte doua paciente se gandesc cu groaza ca nu-si vor incepe tratamentul.

Articol recomandat de sport.ro

NEWS ALERT Lovitură pentru Cristi Chivu: Inter Milano vrea alt antrenor! ”L-au contactat deja”