:) Inca functionam
Ne-am obisnuit sa trecem cu vederea lucrurile normale, sa le luam de bune.
Si ne-am obisnuit sa vedem si sa le evidentiem numai pe cele rele, pe cele nelalocul lor, pe alea nasoale.
De-aia vedem numai gropi prin oras (nu ca n-ar fi, dar nu sunt numai si numai gropi), vedem numai nebuni in trafic (nu ca n-am fi, dar nu toti), vedem numai oameni politici urati (aaa… nu era un exemplu bun asta, trecem mai departe).
Ideea este ca am ajuns sa vedem numai uratul, si asta este valabila si-atunci cand vorbim despre oameni si comportamentele lor.
Si totusi, daca avem ochi exista momente destule cand ne-am putea incarca bateriile din chestii – poate – mici dar puternice.
Un exemplu: povestea Andreei Tomescu, fata care cauta baiatul cu ochii verzi de la concertul Linkin Park. Aaaaa… da, e o prostie, e un nimic, este… cum vreti voi sa spuneti ca este. Din punctul meu de vedere este o poveste clasica de indragosteala adaptata la mijloacele sociale ale lui 2012: including Facebook.
Etichete: facebook,
