Acest comportament stă la baza majorității incidentelor raportate pe traseele montane. Specialiștii subliniază că viperele nu atacă din proprie inițiativă și că mușcăturile apar aproape exclusiv atunci când reptilele se simt provocate sau sunt călcate accidental.
Unde trăiesc viperele în România
România găzduiește trei specii de vipere veninoase, fiecare cu o distribuție diferită. Vipera comună este cea mai răspândită și poate fi întâlnită mai ales în Carpați, Subcarpați, Dealurile Moldovei și Podișul Transilvaniei. Vipera cu corn, considerată cea mai veninoasă specie din fauna țării, preferă zonele stâncoase și însorite din sud-vestul României. Vipera de stepă este cea mai rară dintre cele trei, cu o răspândire limitată la anumite pajiști din Moldova, Dobrogea și Delta Dunării.
Printre zonele frecvent menționate ca având populații active de vipere se numără Munții Carpați și Subcarpații, Munții Apuseni, Munții Banatului și zona Băile Herculane, Cheile Nerei și Defileul Dunării, dar și masive precum Piatra Craiului, Bucegi, Făgăraș, Retezat sau Parcul Național Domogled – Valea Cernei. În județul Hunedoara, reprezentanții Salvamont semnalează prezența viperelor în Masivul Retezat, pe Dealul Cetății Deva și în Valea Jiului, spre Băile Herculane.
Specialiștii atrag atenția că reptilele preferă golurile alpine însorite, poienile stâncoase și versanții expuși la soare, unde se încălzesc dimineața, și că sunt mult mai rar întâlnite pe potecile umbroase, aflate sub coronamentul pădurii.
De ce mușcă viperele turiștii, de fapt
Un aspect neobișnuit semnalat de șeful Serviciului Public Județean Salvamont Hunedoara, Ovidiu Bodean, este că toate mușcăturile raportate la turiști pe traseele din Retezat au fost la mâini, nu la picioare, așa cum ar fi de așteptat în mod normal. Explicația, potrivit specialistului, ține de comportamentul turiștilor: aceștia încearcă adesea să prindă vipera sau să se apropie foarte mult pentru a face fotografii, iar reptila reacționează defensiv, ca orice animal sălbatic amenințat.
Recomandările specialiștilor pentru turiști
Autoritățile și organizațiile de mediu recomandă câteva măsuri simple pentru a reduce riscul de mușcătură pe timpul drumețiilor:
- să nu te apropii de o viperă pentru a face fotografii și să nu încerci să o prinzi sau să o atingi;
- să ocolești șarpele la câțiva metri distanță, fără a-i bloca direcția de retragere;
- să porți bocanci înalți, care să acopere și glezna, și pantaloni lungi sau jambiere;
- să eviți vegetația deasă, iar atunci când mergi prin zone stâncoase, să te uiți unde calci;
- să nu introduci mâinile în crăpături de stâncă, sub bușteni sau în tufișuri fără să verifici mai întâi;
- să supraveghezi copiii și animalele de companie pe tot parcursul traseului.
Viperele sunt protejate prin lege, iar uciderea lor este interzisă. Speciile joacă un rol ecologic important, contribuind la controlul populațiilor de rozătoare.
Ce faci dacă ești mușcat de o viperă
Mușcătura de viperă este considerată o urgență medicală. Specialiștii de la Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița recomandă, în primul rând, păstrarea calmului: agitația accelerează circulația sângelui și poate grăbi răspândirea veninului în organism. Persoana mușcată trebuie să își limiteze mișcările, să țină membrul afectat într-o poziție relaxată și să sune imediat la 112. Apelul poate fi realizat prin orice rețea disponibilă în zonă, chiar dacă semnalul operatorului propriu lipsește.
Printre simptomele care pot apărea se numără durerea intensă la locul mușcăturii, umflarea și înroșirea rapidă a zonei, echimozele, greața, amețelile și transpirațiile, iar în cazurile severe, dificultăți de respirație și scăderea tensiunii arteriale.
Specialiștii avertizează că nu trebuie aplicat garou, rana nu trebuie tăiată, iar aspirarea veninului este ineficientă și poate agrava leziunea. Administrarea serului antiviperin se face exclusiv la recomandarea medicilor, în funcție de gravitatea cazului. În unele arii protejate, precum Cheile Nerei, personalul are în dotare kituri antișarpe, care nu înlocuiesc tratamentul medical, dar pot oferi un ajutor imediat, fizic și psihologic, până la sosirea echipajului medical.
