Tuia - cum alegi, plantezi și îngrijești corect această plantă ornamentală. Cum arată și de unde provine
Tuia este una dintre cele mai populare plante ornamentale, apreciată pentru aspectul său elegant și ușurința cu care se integrează în grădini sau spații verzi. Originară din zonele temperate, aceasta se remarcă prin frunzișul său veșnic verde.
Tuia este una dintre cele mai populare plante ornamentale pentru grădini și curți.
Se folosește atât pentru garduri vii, cât și ca element decorativ, pentru că are un aspect elegant și este ușor de întreținut. În plus, se adaptează bine la climatul din România și rezistă atât la frig, cât și la căldură. Află cum o alegi, plantezi și îngrijești corect, și cum se deosebește de chiparos.
Cum arată tuia
Tuia este o plantă ornamentală din familia coniferelor, asemănătoare la prima vedere cu bradul sau chiparosul. Are o formă verticală și tulpini care cresc drepte, ceea ce o face să arate ordonat și elegant. Frunzele nu sunt late, ci subțiri și solzoase, lipite unele de altele, formând mici „scărițe” verzi care dau impresia unei coroane compacte.
În funcție de soi, tuia poate avea frunzele de un verde intens, verde deschis sau chiar verde-auriu. Unele rămân de un singur ton pe tot parcursul anului, iar altele își schimbă nuanța ușor iarna, când capătă reflexe maronii sau bronz. Acest aspect o face interesantă și în anotimpurile reci, când grădina rămâne fără alte culori, notează Gardenia.com.
Tuia poate ajunge la înălțimi foarte diferite, în funcție de specie și de modul în care este crescută. Unele soiuri se opresc la 1–2 metri și sunt potrivite pentru spații mici sau ghivece, altele trec de 10 metri și se folosesc pentru garduri vii sau pentru a marca un colț al grădinii. Creșterea este de obicei lentă, dar sigură, iar planta își păstrează aspectul compact chiar și fără tunderi dese.
Un detaliu important la tuia este textura frunzelor. Dacă te apropii și le atingi, vei observa că sunt fine și ușor elastice, spre deosebire de acele ascuțite de brad sau pin. Acest lucru o face prietenoasă în spațiile de joacă sau în grădinile frecventate de copii și animale. În plus, frunzele au un miros specific, rășinos, care devine mai puternic atunci când sunt frecate.
Tuia produce și conuri, dar acestea sunt mici, rotunde sau ușor alungite și nu deranjează din punct de vedere estetic. Conurile apar mai ales la plantele mature și nu sunt atât de vizibile ca la alte conifere. De regulă, oamenii aleg tuia pentru verdele ei constant, nu pentru aceste fructificații.
Tipuri de tuia pentru grădină
Tuia nu este o singură plantă, ci are mai multe soiuri care diferă prin mărime, culoare și modul în care cresc. Alegerea tipului potrivit depinde de spațiul disponibil și de scopul pentru care vrei să o plantezi. Unele sunt ideale pentru garduri vii, altele arată mai bine ca plante solitare sau în combinație cu flori și arbuști.
Unul dintre cele mai cunoscute soiuri este Thuja occidentalis Smaragd, numită pe scurt „tuia smarald”. Este preferată pentru forma ei conică și pentru frunzele de un verde intens, care rămân neschimbate tot anul. Crește până la 5–6 metri, dar destul de lent, și nu are nevoie de tunderi dese pentru a-și păstra forma compactă. De aceea este alegerea clasică pentru garduri vii elegante.
Un alt soi popular este Thuja occidentalis Brabant. Aceasta crește mai repede, ajungând la 6–8 metri, și este mai ieftină decât Smaragdul. Frunzișul ei este de un verde deschis și are o formă mai puțin compactă, motiv pentru care necesită tundere periodică dacă vrei să arate uniform. Este foarte folosită pentru garduri înalte, care oferă intimitate rapid.
Pentru grădinile mici sau pentru spații unde nu vrei plante prea înalte, există soiuri pitice. Un exemplu este Thuja occidentalis Danica, care rămâne rotundă și nu depășește un metru. Este perfectă pentru ronduri de flori, pentru borduri sau pentru ghivece mari. Aspectul ei globular o face atractivă mai ales în amenajările moderne, unde se caută linii clare și forme geometrice.
Există și tuia cu frunziș auriu, cum este Thuja occidentalis Golden Globe sau Rheingold. Acestea aduc un plus de culoare în grădină, pentru că nuanța lor galben-aurie contrastează frumos cu verdele altor plante. Sunt mai rare decât cele verzi, dar dau un aer special atunci când sunt combinate în garduri sau plantate individual.
Cum se plantează tuia
Plantarea tuiei nu este complicată, dar are câteva reguli care fac diferența între o plantă sănătoasă și una care se usucă repede. Primul pas este alegerea locului potrivit. Tuia are nevoie de soare sau cel puțin de jumătate de zi cu lumină directă. Dacă o pui într-un loc prea umbrit, frunzele se răresc și planta își pierde forma compactă.
Solul este și el important. Tuia preferă pământul bine drenat, nici prea nisipos, nici prea argilos. Dacă solul este prea greu și reține apa, rădăcinile pot putrezi. În acest caz, se recomandă să sapi o groapă mai mare și să adaugi pământ de grădină amestecat cu nisip sau turbă, pentru a-l face mai aerisit.
Atunci când plantezi mai multe tui pentru gard viu, distanța dintre ele contează. În general, se lasă între 60 și 100 de centimetri, în funcție de soi. Dacă sunt prea apropiate, nu vor avea spațiu să se dezvolte și se pot sufoca unele pe altele. Dacă sunt prea rare, gardul nu va deveni compact decât după mulți ani, conform Plants.ces.edu.
Plantarea propriu-zisă începe prin săparea gropii. Aceasta trebuie să fie de două ori mai lată decât ghiveciul în care a fost crescută planta și cam la aceeași adâncime. Este important să nu îngropi tulpina mai mult decât nivelul solului din ghiveci, pentru că asta poate dăuna rădăcinilor.
După ce ai așezat tuia în groapă, acoperă cu pământ și tasează ușor în jur, ca să elimini golurile de aer. Udați imediat cu o cantitate generoasă de apă. Udarea de la început ajută pământul să se așeze și să se lipească de rădăcini. În primele săptămâni, este important să menții solul umed, pentru ca planta să se prindă bine.
Un ultim detaliu care ajută mult este mulcirea. Poți pune un strat de scoarță decorativă, paie sau rumeguș în jurul plantei. Acest strat menține umezeala, reduce apariția buruienilor și protejează rădăcinile de temperaturi extreme. Astfel, tuia are un start mai bun și va crește sănătoasă în grădină.
Cum se îngrijește tuia pe tot parcursul anului
Îngrijirea tuiei nu este dificilă, dar are câteva reguli care, respectate constant, mențin planta sănătoasă și frumoasă. Primul lucru de care trebuie să ții cont este udarea. În primii doi ani după plantare, tuia are nevoie de apă regulat, mai ales vara, când temperaturile sunt ridicate. Se udă la rădăcină, cu o cantitate suficientă de apă, astfel încât solul să rămână umed, dar nu îmbibat.
Fertilizarea este la fel de importantă. Primăvara, se pot aplica îngrășăminte speciale pentru conifere, care conțin substanțe nutritive necesare creșterii. Acest lucru ajută frunzele să rămână de un verde intens și stimulează dezvoltarea rădăcinilor. Fertilizarea se face de obicei de două ori pe an, primăvara și la începutul verii.
Tunderea este o altă etapă de întreținere. Deși tuia își păstrează forma și fără tăieri dese, gardurile vii arată mai bine dacă sunt tunse o dată sau de două ori pe an. Tăierile se fac de obicei la sfârșitul primăverii și apoi la sfârșitul verii. Se taie doar vârfurile, pentru a stimula îndesirea, nu porțiuni mari, pentru că planta se regenerează greu.
Pe timpul iernii, tuia are nevoie de puțină protecție, mai ales dacă este tânără. Vântul și zăpada grea pot rupe ramurile. De aceea, unele persoane leagă ușor plantele cu o sfoară, ca să stea mai compacte. De asemenea, un strat de mulci în jurul rădăcinilor protejează planta de îngheț și menține umezeala.
Un aspect la care trebuie să fii atent este îngălbenirea frunzelor. Acest fenomen poate fi cauzat de lipsa apei, de solul nepotrivit sau de dăunători. Dacă observi frunze uscate sau galbene, verifică nivelul de umezeală al solului și aplică tratamente specifice dacă apar insecte. Prevenția este cheia: o plantă bine îngrijită are șanse mici să fie afectată.
Pe tot parcursul anului, cel mai important lucru este să observi planta. Dacă o vezi că își schimbă aspectul sau nu mai crește, e un semn că are nevoie de mai multă apă, lumină sau nutrienți. O tuia sănătoasă se dezvoltă constant, își păstrează verdele viu și se adaptează bine la schimbările de sezon, cu îngrijirea potrivită.
Diferența dintre tuia și chiparos
La prima vedere, tuia și chiparosul seamănă destul de mult, motiv pentru care sunt adesea confundate. Ambele sunt conifere, au frunze solzoase și forme elegante, ceea ce le face populare ca plante ornamentale. Totuși, există câteva diferențe importante care te ajută să le deosebești și să alegi corect pentru grădina ta.
Prima diferență este legată de frunze. Tuia are frunze mai plate și mai fine, așezate ca niște solzi care se suprapun și formează ramuri compacte. Chiparosul, în schimb, are frunze mai mici și mai aspre la atingere. Dacă pui mâna pe ele, vei simți imediat textura diferită: tuia este mai moale, chiparosul mai rigid.
Un alt aspect vizibil este culoarea. Tuia are de obicei un verde intens, constant pe tot parcursul anului, iar unele soiuri pot avea reflexe aurii sau bronz. Chiparosul, însă, are adesea nuanțe mai închise, uneori chiar cu tente albăstrui. În grădină, diferența se observă mai ales iarna, când tuia își păstrează verdele viu, iar chiparosul poate părea mai tern.
Forma coroanei este și ea un criteriu bun de diferențiere. Tuia crește compact și ordonat, cu o formă conică sau coloană, care se păstrează ușor fără tăieri dese. Chiparosul are o formă mai neregulată, cu ramuri care tind să se lungească și să se deschidă, ceea ce îi dă un aspect mai „sălbatic”. De aceea, tuia este preferată pentru garduri vii uniforme, iar chiparosul pentru colțuri decorative.
Originea celor două plante este diferită. Tuia provine în special din America de Nord și este foarte răspândită în Europa datorită rezistenței la frig. Chiparosul are origini mediteraneene și preferă zonele cu climă mai blândă. Din acest motiv, chiparosul poate fi mai sensibil la iernile grele din România, în timp ce tuia rezistă fără probleme.
