România nu a mai avut oră de vară timp de 38 de ani, fiind reintrodusă în 1979. Cine a inventat acest sistem
În noaptea de sâmbătă spre duminică, 29 spre 30 martie, ultima duminică a acestei luni calendaristice, ora 03.00 devine ora 04.00 (ora oficială a României trece de la GMT+2 la GMT+3).
Orarul de vară se aplică până în ultima duminică a lunii octombrie (26).
În România, ora de vară este corelată cu orarul de vară practicat în statele Uniunii Europene (UE). Ora oficială de vară, ora Europei Orientale la care trece ţara noastră în noaptea de sâmbătă spre duminică, a fost introdusă în România pentru prima dată în 1932. Până în 1939, a funcţionat în fiecare an, între prima duminică din aprilie, ora 00.00, şi prima duminică din octombrie, ora 01.00 (ore locale). Între anii 1941 şi 1979 nu s-a mai folosit ora de vară, potrivit www.astro-urseanu.ro.
În 1979, România a semnat Convenţia fusurilor orare, iar în 1997, prin Ordonanţa nr. 20 privind stabilirea orarului de vară şi a orei oficiale de vară pe teritoriul României, la art. (1) se precizează: "În cadrul orarului de vară se stabileşte ora oficială de vară, decalată cu o oră în avans faţă de ora Europei Orientale, aplicabilă din ultima duminică a lunii martie, ora 3.00, care devine ora 4.00, până la ultima duminică a lunii octombrie, ora 4.00, care devine ora 3.00".
Cine a inventat ora de vară?
Unii spun că Benjamin Franklin a inițiat această practică în 1784. El a scris un eseu satiric pentru Journal de Paris, propunând reguli pentru a-i determina pe oameni să se trezească mai devreme.
Totuși, Franklin Institute din Philadelphia contestă această afirmație și îl consideră pe entomologul neozeelandez George Hudson adevăratul inițiator. În 1895, acesta a propus o întârziere de două ore a ceasurilor, fiind inspirat de pasiunea sa pentru colecționarea insectelor – își dorea mai multă lumină după muncă pentru a putea aduna exemplare.
Alții îl creditează pe constructorul britanic William Willet, care a scris un pamflet în 1907 în care încuraja mutarea ceasurilor înainte primăvara, astfel încât oamenii să se trezească mai devreme. Zilele mai lungi și mai luminoase ar fi trebuit să economisească energie, să reducă numărul accidentelor rutiere și să ajute oamenii să fie mai activi.
Țările care au adoptat pentru prima oară ora de vară
Schimbarea orei a fost aplicată, pentru prima dată, în timpul Primului Război Mondial, în 1916, de câteva ţări din Europa. Primii care au introdus ora de vară au fost germanii, începând cu 1916 (între 30 aprilie - 1 octombrie), potrivit sursei menţionate. Au urmat britanicii, care au introdus ora de vară tot în 1916 (între 21 mai - 16 octombrie), apoi Belgia, Danemarca, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia.
La 31 martie 1918, ora de vară a fost introdusă şi în Statele Unite. Pentru o perioadă mai îndelungată, a fost aplicată în SUA, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, între 3 februarie 1942 şi 30 septembrie 1945.
La 13 aprilie 1966, Congresul american a impus respectarea orei de vară la nivel naţional ("Daylight saving time" - DST sau "summer time"), din ultima duminică a lui aprilie, până în ultima duminică din luna octombrie. Douăzeci de ani mai târziu, preşedintele Ronald Reagan a semnat un act federal pe probleme de mediu, ce conţinea şi o prevedere care solicita conservarea energiei şi respectarea orei de vară. De atunci, ora de vară a rămas stabilită pe o perioadă cuprinsă între echinocţiul de primăvară şi cel de toamnă.
Ţările ecuatoriale şi cele tropicale nu aplică această modificare de oră, deoarece durata zilei este egală de-a lungul anului. În general, nu se aplică în America de Sud, Africa, Asia şi Australia, potrivit www.timeanddate.com.
Etichete: ora de vara,
Dată publicare:
