Originare din regiunea Puglia, friselle sunt inele de pâine coapte de două ori, apreciate pentru durata remarcabilă de conservare și ușurința cu care pot fi transportate, relatează BBC.

Înainte de a fi consumate, friselle trebuie înmuiate în apă, printr-un ritual cunoscut local sub numele de „la sponzatura”, pentru ca pâinea să se înmoaie fără să își piardă textura crocantă.

Apoi se adaugă ingredientele preferate, precum roșii proaspete, ardei conservați în ulei de măsline, capere, oregano sălbatic și vinete marinate cu mentă și usturoi.

Fiecare familie din Puglia are propria modalitate de a prepara friselle. Acestea au constituit cândva un aliment de bază pentru locuitorii regiunii.

În contextul în care guvernele din mai multe țări, printre care Regatul Unit și Japonia, îndeamnă populația să își facă provizii de alimente neperisabile pentru situații de urgență, această pâine tradițională italiană oferă o lecție despre conservarea alimentelor.

Cum se prepară pâinea care poate rezista până la un an

În Puglia, oamenii păstrează friselle în cămară de generații întregi. Astăzi, le consumă atunci când este prea cald pentru a găti sau când își doresc o masă rapidă și ușor de pregătit. Durata lor remarcabilă de conservare se datorează modului în care sunt preparate.

Brutăria este o tradiție de familie pentru Gianfranco Parisi, al cărui bunic a deschis, la începutul secolului al XX-lea, o brutărie cu cuptor pe lemne în San Pietro Vernotico, în apropiere de Brindisi.

Era mai mult decât un loc în care se cocea pâinea. Oamenii își aduceau propriul aluat și deserturile pentru a fi coapte, iar iarna, bătrânii se adunau în jurul cuptorului pentru a se încălzi. Familia producea pâine pentru întregul oraș, inclusiv friselle în fiecare zi.

„Foloseam un aluat special, cu puțină maia, care le oferea mai multă aromă”, a explicat Parisi, acum pensionar.

„Întindeam o bucată de aluat, îi dădeam forma unui inel, le așezam unul peste celălalt și le coceam parțial timp de aproximativ 40 de minute. Apoi le scoteam și le tăiam în două cu ajutorul unei sârme răsucite.”

Sârma lăsa suprafețele tăiate rugoase, ajutându-le să absoarbă mai bine apa și aromele. După tăiere, friselle erau introduse din nou în cuptor pentru încă o oră și jumătate, astfel încât aproape toată umiditatea rămasă să fie eliminată.

Spre deosebire de pâinea obișnuită, care conține suficientă apă pentru dezvoltarea mucegaiului, friselle bine uscate au atât de puțină umiditate, încât mucegaiul se dezvoltă cu dificultate.

De asemenea, sunt extrem de tari, motiv pentru care înmuierea lor în apă este esențială pentru a evita deteriorarea dinților.

Rosaria Canoci, care coace friselle de două ori în brutăria sa cu cuptor pe lemne din satul de coastă Lendinuso, spune că acestea pot fi păstrate timp de un an dacă sunt depozitate într-un recipient etanș, într-un loc întunecos și uscat.

În mod tradițional, inelele de pâine erau înșirate pe sfori și suspendate, pentru a fi protejate de umezeală și insecte. În prezent, Canoci le sigilează cu grijă în pungi de plastic și le depozitează pe rafturi.

Regiunea Puglia, situată în sudul Italiei, a fost dintotdeauna un teritoriu al marinarilor și agricultorilor.

Cu Marea Adriatică la est, Marea Ionică la sud și terenuri agricole fertile în interior, locuitorii aveau nevoie de provizii care să reziste călătoriilor lungi și zilelor petrecute departe de casă. Friselle îndeplineau aceste condiții.