Cu peste 150 de mii de hectare pe care cultivă soia, România este printre principalii producători din UE
Întreaga planetă își pune tot mai mult speranțele în plantele cu un conținut mare de proteine, cum ar fi soia, lintea și mazărea.
Ar putea înlocui în bună măsură carnea care este produsă cu prețul emisiilor de gaze cu efect de seră. Și totuși, deși țara noastră este un important cultivator de soia, românii se feresc să o mănânce, sătui de încercările din perioada comunistă.
Cu peste 150 de mii de hectare pe care cultivă soia, România este printre principalii producători din Uniunea Europeană. Exporturile s-au apropiat în ultimii ani și de o sută de milioane de euro.
Teodor Ichim vinde aproape toată producția în străinătate, pentru că românii în puterea vârstei nu mai vor salam cu soia, iar preparatele precum tofu nu i-au cucerit pe mulți.
Teodor Ichim, producător de soia: „Din ulei se produc diverse produse alimentare. Brânză tofu și alte produse făcute din soia se consumă și ca atare boabe și în stare verde. Edamamele sunt păstăile fierte și puțin trase în ulei. În stadiul verde se culeg păstăile și alea se consumă de către oameni ca atare, puțin fierte.”
În Uniunea Europeană, cel mai mare producător de soia este Italia. România se luptă pentru poziția a doua cu Franța și vrea să umple golul lăsat de Ucraina, care a anunțat deja o producție cu 20 la sută mai mică.
Fermierii care cultivă soia primesc de la Ministerul Agriculturii peste 200 de euro pe hectar.
Și la mazăre încercăm să ne creștem exportul. În fiecare an producem peste o sută de mii de tone. Cu 200 de dolari se vinde tona, iar cultivarea acestei plante vine și cu alte beneficii.
Costel Trif, fermier: „Faptul că lasă o cantitate așa de mare de azot în sol înseamnă pentru cultura următoare un spor de producție de până la 25 la sută.”
Uniunea Europeană consumă mai multă soia și mazăre decât produce. Sunt plante care ar putea înlocui carnea. O fabrică din Alba încearcă să îi convingă și pe români să încerce cârnații, chiftelele și salamul din proteină de mazăre.
Eberhart Răducanu, producător: „În special generaţia tânără sunt interesaţi, cei care se gândesc la protecţia animalelor, protecţia planetei.”
În Uniunea Europeană, cererea este în creștere și pentru linte, năut și quinoa. Plantele sunt importate din Turcia, Rusia, America de Sud și Statele Unite. Fermierii români sunt încă reținuți în a le cultiva cultive.
Ionel Arion, asociația Pro Agro: „Sunt culturi de nișă, nu au o atracție pentru fermierii români. Nu există o piață o tradiție pentru consum și fermierii aleg să nu cultive aceste plante.”
Năutul și quinoua nu au nevoie de multă apă și reprezintă o soluție pentru zonele afectate deja de secetă. De la începutul anului agricol, în România a plouat de două ori mai puțin decât era nevoie, iar unele culturi sunt compromise. În Moldova și Bărăgan avem deja secetă extremă.
