Conceptul de comfort food câștigă teren în România. Cu ce se diferențiază de mâncarea obișnuită
După doi ani de pandemie, restaurantele din întreaga lume s-au adaptat nevoilor clienților care caută mâncare gustoasă, dar nu foarte scumpă, și rapid de mâncat.
Acest concept se numește „comfort food” și câștigă teren preparatelor pretențioase, numite „fine dining”. Astfel, în meniuri, acum tronează tocănițele, coastele, plăcinte sau macaroane care conțin mai mult carbohidrați, dar și grăsime care crește nivelul de serotonină și ne dă o stare de liniște, în aceste vremuri tulburi.
Putem adăuga în meniu și o mămăligă gătita cu unt, cu multă brânză și smântână. Adică grăsime, carbohidrați și nostalgie, acesta este „comfort food”-ul.
Mihaela Metaxa, food blogger, director de creație: „Din momentul în care stomacul a primit grăsimi, și mai mult decât atât, în combinație cu zahăr, acesta comunică cu creierul și spune că e timpul să se relaxeze, să intre într-o stare mai bună, mai pozitivă, scade nivelul de cortizon și crește nivelul de serotonină.”
Timpul petrecut acasă, înconjurați de mirosurile și de gusturile mâncărurilor gătite, dar și îmbracați comod vreme de doi ani, ne fac să poftim la ceva comod și gustos, dar și prețurile care, în ultima vreme, au crescut.
Așa că inclusiv restaurantele care ofereau preparate mai sofisticate din cateoria fine dining s-au repoziționat. Unele se concentrează în jurul mâncării gătite și a preparatelor de bază ca: burger, pizza, paste, altele încearcă să nu renunțe la inovația din rețetele clasice, dar prioritate are și eficientizarea proceselor din bucătărie. Așa că meniurile stufoase se restrâng cu accent pe ingrediente accesibile.
Alexandru Popescu, antreprenor: „Avem produse care sunt autentice, dar asta nu înseamnă că ne ducem la baza etnică, ne ducem la autenticitatea produslui, la autenticiteta rețetei, încercăm să o implementăm aici și am reușit să nu avem niciun preparat congelat.”
În acest fel, restaurantele se pot adapta la disponibilitatea produselor, dar și la fluctuațiile de preț din domeniile din care provine materia primă.
Andrei Toader: „E o nișă destul de clară, se cere asta, comfort food, am încercat să avem un comfort food echilibrat. Să avem cumva și grăsime și aciditatea, să se unească și sărat și dulce, cumva e un mix de ingrediente pe care am vrut să îl echilibrăm. Cred că psihologic a comanda, în capul oamenilor, era fast food, nu zona gourmet pizza-burger. Pandemia a accentuat asta.”
Așa că Alexandra și Andrei încearcă să pună la masă, în restaurantul lor, zona de mâncare confortabilă, dar și cea gourmet, bazată, însă, pe sezonalitatea ingredientelor. Cum e telemeaua proaspătă pe grătar cu sos de smântână, într-un toast artizanal sau un steak de curcan cu frunze verzi ecologice, telemea și ardei copt.
Alexandra Bujeniță: „În primul rând, este vorba de asocierea dintre ingrediente, să fie un preparat mai gras și unul mai puțin gras, să fie în mare parte prăjit sau, dacă nu, să fie asociat cu un sos și cu mai multe tipuri de ingrediente. De exemplu, avem aici porc gătit lent la cuptor, maturat cu cașcaval, maturat cu sos de ceapă și castraveți murați.”
Și mai e o parte frumoasă în conceptul de comfort food. Putem mânca direct cu mâna, fără să încălcăm Codul Bunelor Maniere, chiar și într-un cadru formal, cum e un restaurant. În primul rând, simțim textura mâncării, degetele iau temperatura preparatelor pe care le mâncăm și nu riscăm să ne ardem, iar terminațiile nervoase de pe degete trimit semnale către creier și astfel pregătim tractul digestiv pentru alimentele pe care le va primi. Pâinea o rupem bucățică cu bucățică, o putem trece printr-un sos, dar nu mușcăm direct dintr-o bucată mare. Restul e plăcere.
