Legea permite separarea celor două drepturi. O persoană poate avea în proprietate construcția, în timp ce terenul rămâne al altei persoane, al unei firme sau chiar al unei autorități publice.
Această situație este posibilă prin dreptul de superficie, un drept real imobiliar reglementat de Codul civil. Acesta îi permite unei persoane să aibă sau să construiască o clădire pe terenul altcuiva și să folosească suprafața de teren necesară pentru aceasta. Dreptul are însă limite și o durată stabilită de lege, iar la expirarea lui pot apărea consecințe importante pentru proprietarul casei.
Ce înseamnă dreptul de superficie și ce prevede legea
Dreptul de superficie este reglementat de articolul 693 din Codul civil și permite unei persoane, numită superficiar, să dețină o construcție ridicată pe terenul altei persoane. În același timp, îi conferă dreptul de a folosi terenul pe care se află clădirea, precum și suprafața necesară exploatării acesteia.
Practic, proprietatea asupra terenului și cea asupra construcției pot aparține unor persoane diferite. Proprietarul terenului își păstrează dreptul asupra parcelei, în timp ce superficiarul poate deține casa și poate folosi terenul în limitele stabilite prin actul de constituire și de lege.
Superficia poate fi constituită gratuit sau contra cost. Dacă proprietarul terenului solicită o plată pentru dreptul de folosință, suma și modalitatea de achitare se stabilesc prin acordul părților. În lipsa unei înțelegeri privind modul de plată, Codul civil prevede calcularea unei prestații lunare raportate la chiria de pe piața liberă, ținând cont de caracteristicile terenului, destinația construcției și zona în care se află. Dacă apare un litigiu privind suma datorată, aceasta poate fi stabilită de instanță.
Dreptul de superficie nu trebuie confundat cu un contract de închiriere. Chiriașul primește dreptul de a folosi un imobil pentru o perioadă stabilită, în timp ce superficiarul are un drept real asupra construcției și asupra folosinței terenului, în condițiile prevăzute de lege.
Cum poți deține o casă construită pe terenul altei persoane
Există mai multe situații în care o persoană poate ajunge să dețină o construcție ridicată pe un teren care nu îi aparține.
Un exemplu este cel în care proprietarul unei parcele îi permite altei persoane să construiască o casă acolo și îi recunoaște dreptul de superficie. În acest caz, cel care ridică locuința poate deveni proprietarul construcției, în timp ce terenul rămâne în proprietatea inițială.
O altă situație apare atunci când terenul și construcția ajung să aparțină unor persoane diferite, iar proprietarul terenului renunță la dreptul de a invoca accesiunea în favoarea celui care a construit. Accesiunea este mecanismul juridic prin care proprietarul unui teren poate dobândi, în anumite condiții, și proprietatea asupra construcțiilor realizate pe acesta.
Este important de reținut că simplul fapt că o persoană a plătit construirea unei case pe terenul altcuiva nu îi garantează automat dreptul de proprietate asupra clădirii. Situația trebuie stabilită printr-un act juridic sau printr-un alt mod de dobândire recunoscut de lege.
De aceea, înainte de a investi într-o construcție ridicată pe terenul altei persoane, trebuie clarificate drepturile asupra clădirii și asupra terenului, durata superficiei și condițiile în care aceasta poate înceta.
Care este diferența dintre dreptul de superficie și dreptul de proprietate asupra terenului
Diferența principală este că proprietarul terenului și proprietarul construcției nu sunt neapărat aceeași persoană.
Proprietarul terenului păstrează dreptul de proprietate asupra parcelei, dar nu poate ignora dreptul de superficie constituit în favoarea altei persoane. De exemplu, dacă vinde terenul, cumpărătorul trebuie să respecte dreptul de superficie înscris în cartea funciară, în condițiile legii.
La rândul său, superficiarul poate dispune de dreptul său asupra construcției și de dreptul de superficie, inclusiv prin vânzare sau ipotecare, în limitele prevăzute de Codul Civil. Nu poate însă să vândă terenul, pentru că nu este proprietarul acestuia.
Codul civil stabilește și o regulă importantă privind transmiterea drepturilor: cât timp construcția există, dreptul de folosință asupra terenului poate fi înstrăinat sau ipotecat numai împreună cu dreptul de proprietate asupra construcției.
Cum se constituie dreptul de superficie
Dreptul de superficie poate fi constituit printr-un act juridic, inclusiv printr-o convenție între proprietarul terenului și persoana care urmează să dețină construcția. Poate fi dobândit și prin testament sau prin uzucapiune, în condițiile prevăzute de lege.
O altă situație este cea în care proprietarul terenului transmite construcția unei alte persoane și renunță la dreptul de a invoca accesiunea în favoarea acesteia. În acest fel, proprietatea asupra terenului și cea asupra construcției ajung să fie separate.
Atunci când superficia este constituită printr-o convenție care urmează să fie înscrisă în cartea funciară, actul trebuie încheiat în formă autentică, potrivit articolului 1244 din Codul Civil. Înscrierea în cartea funciară este esențială pentru publicitatea dreptului și pentru protejarea acestuia în raport cu terții, efectele juridice ale înscrierii fiind influențate și de regulile tranzitorii aplicabile sistemului de cadastru și carte funciară.
Înainte de încheierea unui astfel de act, trebuie stabilite clar suprafața de teren asupra căreia se exercită dreptul, construcția vizată, durata superficiei, eventualele plăți și condițiile în care dreptul poate înceta.
Cât timp este valabil dreptul de superficie și în ce condiții poate înceta
Potrivit articolului 694 din Codul Civil, dreptul de superficie poate fi constituit pentru o perioadă de cel mult 99 de ani. La expirarea termenului, acesta poate fi reînnoit.
Codul civil prevede mai multe situații în care dreptul de superficie încetează. Printre acestea se numără expirarea termenului pentru care a fost constituit, reunirea terenului și a construcției în patrimoniul aceleiași persoane, precum și distrugerea construcției, dacă părțile au prevăzut expres această situație. Dreptul poate înceta și în alte cazuri prevăzute de lege.
Consecințele expirării termenului sunt importante pentru persoana care deține casa. Dacă părțile nu au stabilit o altă soluție prin actul de constituire, proprietarul terenului dobândește și proprietatea asupra construcției, prin accesiune. În această situație, trebuie să îi plătească fostului superficiar valoarea de circulație a clădirii, calculată la data expirării dreptului.
Codul civil prevede și o situație specială: dacă, la momentul constituirii superficiei, construcția nu exista, iar valoarea acesteia ajunge să fie egală sau mai mare decât valoarea terenului, proprietarul terenului îi poate cere superficiarului să cumpere terenul la valoarea de circulație pe care acesta ar fi avut-o dacă nu ar fi existat construcția. Superficiarul poate refuza, însă în acest caz trebuie să desființeze construcția pe cheltuiala sa și să readucă terenul la starea în care se afla înainte de ridicarea acesteia.
Părțile pot stabili prin actul de constituire și alte reguli privind efectele încetării dreptului, în limitele permise de lege. Tocmai de aceea, durata superficiei și ce se întâmplă cu locuința la expirarea ei sunt aspecte care trebuie analizate înainte de semnarea documentelor.
Regulile actualului Cod civil privind superficia se aplică drepturilor constituite după intrarea sa în vigoare, la 1 octombrie 2011. Pentru drepturile constituite anterior există dispoziții tranzitorii, astfel că situația trebuie analizată în funcție de data și actele prin care a fost dobândit dreptul.