Bucătari nativi din 15 țări au gătit pe loc feluri exotice. E drept au fost mai zgârciți cu aromele, iuți și dulci, ca să nu le provoace oaspeților români un șoc cultural.
Este o primă lecție de gastronomie asiatică, pe care și unii copii din România o învață, în compania părinților, cât încă sunt la grădiniță. Ulterior, împletesc tăițeii de orez cu bețișoare pe post de andrele, până efortul dă roade.
Avem peste două mii de restaurante asiatice, jumătate deschise în ultimii 5 ani. Inima oricărui local e în spațiul fierbinte al bucătăriei, în care lucrează angajați cu experiență în gătitul de mare viteză.
Mâncarea asiatică, a doua cea mai comandată
Pentru 4 miliarde 800 de milioane de locuitori ai celui mai mare continent al planetei, mâncarea asiatică e doar mâncare. Însă pentru europeni, asemenea festivaluri sunt ocazii pentru a înțelege diferențele mari dintre regiuni- bucătăria din China, Japonia și Coreea, bazată pe orez, tăiței, soia și tofu. Apoi specificul Thailanda- Vietnam, cu armonia celor 4 gusturi- dulce, sărat, acru și dulce. Subcontinentul indian, cu mirodenii uscate și multe preparate vegetariene. Și Orientul Mijlociu- năut, mentă și carne de oaie.
Alexandra Dinu, organizator: Acum 13 ani am plecat cu restaurante din 5 țări, am ajuns la 15. Da, se vede o evoluție. De altfel, în comenzile online, mâncarea asiatică este pe locul 2.
Influențele americane se simt însă în toate bucătăriile Asiei. Chinezii au adoptat corn dogul. Însă culmea fast food-ului vine din Japonia. „Avem aici copanul de pui sub formă de înghețată cu aromă de căpșuni”.
