Administratorii fondurilor de vânătoare încep să ducă hrană în pădure pentru a ajuta animalele sălbatice să supraviețuiască
Odată cu venirea iernii administratorii fondurilor de vânătoare încep să ducă hrană în pădure pentru a ajuta animalele să supraviețuiască. Multe ar muri de foame în lipsa acestei intervenții.
În plus, în acest fel, sălbăticiunile sunt ținute departe de așezările omenești. Distribuirea hranei are regulile ei pentru a nu schimba comportamentul animalelor.
Pe un fond cinegetic din apropierea Brașovului, care se întinde pe 9.000 de hectare, sunt 24 de puncte de hrănire a animalelor sălbatice. Fauna este în grija Universității Transilvania, care va aduce aici, până în martie, sute de mii de tone de porumb, fân, lucernă și sfeclă de zahăr.
Sergiu Rățulea, tehnician de vânătoare: „Animalul își mai găsește câte un pic și prin natură. Noi venim zilnic, urmărim. În momentul în care vedem că deja s-a consumat, venim și completăm”.
Aici este adusă hrană pentru mistreți, căprioare, fazani și iepuri. Punctele de hrănire sunt amplasate cât mai departe de drum și în zone unde personalul are acces să aducă mâncarea. Necesarul de hrană este stabilit în fiecare primăvară, pe baza unei evaluări a numărului de exemplare.
Ovidiu Ionescu, profesor al Facultății de Silvicultură Brașov: „Cu cât condițiile meteo sunt mai aspre, cu atât cantitatea de hrană necesară este mai mare. În lipsa acestei hrăni complementare am înregistra mortalități în special în rândul tineretului și animalelor slăbite și am avea și o populație care ar ieși din iarnă într-o stare fiziologică relativ proastă”.
Dintre cele 2.153 de fonduri cinegetice din România, 10% sunt gestionate de Romsilva. Regia are pregătite în depozite mii de tone de cereale, fân, cartofi și sfeclă de zahăr pe care le va distribui peste iarnă.
Fundația Conservation Carpathia, al cărei scop principal este protejarea patrimoniului natural, are în administrare cinci fonduri cinegetice. Specialiștii organizației sunt de părere că distribuirea hranei trebuie făcută cu precauție, pentru că schimbă comportamentul animalelor.
Mihai Zotta, directorul de conservare al Fundației Conservation Carpathia: „Chiar dacă sună frumos că ajutăm animalele sălbatice să supraviețuiască și așa mai departe, totuși se produce o perturbare a echilibrului natural și oarecum creăm și o dependență a acestor animale sălbatice față de hrănire”.
De pildă, reprezentanții fundației nu duc furajele în puncte fixe permanente, ci schimbă mereu locurile în care duc mâncarea, pentru ca sălbăticiunile să o caute, așa cum ar face-o în mod natural.
