După mai bine de un secol de ipoteze, controverse și încercări de descifrare, inscripția sa unică, dispusă în spirală, continuă să își păstreze toate secretele, potrivit Futura Sciences.
La 3 iulie 1908, pe șantierul Palatului minoic din Phaistos, în sudul Cretei, echipa condusă de arheologul italian Luigi Pernier își încheia ziua de săpături. În timpul unei inspecții, maistrul Zakarias Iliakis a observat întâmplător un disc din lut, aproape intact, cu un diametru de aproximativ 16 centimetri.
Pe cele două fețe ale sale sunt imprimate aproape 240 de simboluri dispuse în spirală. Acestea au fost realizate pe lut umed cu ajutorul a 45 de ștampile, înainte ca discul să fie ars.
Un disc „tipărit” înaintea tiparului
Obiectul, datat în jurul secolului al XVII-lea î.Hr. și devenit una dintre cele mai cunoscute piese ale Muzeului Arheologic din Heraklion, impresionează prin modul în care a fost realizat. Simbolurile nu au fost gravate unul câte unul, ci imprimate cu ajutorul unor ștampile reutilizabile. Cu peste trei milenii înaintea apariției tiparului, tehnica amintește de principiul caracterelor mobile folosite la imprimare.
O altă particularitate este că simbolurile sunt împărțite în grupuri separate prin linii. Cele 45 de semne distincte sugerează existența unui sistem silabic, în care fiecare simbol ar reprezenta o silabă, posibil completată de câteva ideograme.
Un text care nu a putut fi descifrat
De la descoperirea sa, Discul din Phaistos a rezistat tuturor încercărilor de descifrare. Cum nu a fost găsit niciun alt text scris cu același sistem de semne, cercetătorii nu au avut posibilitatea de a compara inscripțiile pentru a le stabili semnificația.
De-a lungul timpului au fost propuse numeroase interpretări. Unii cercetători au susținut că ar fi un text religios, alții că reprezintă un imn sau o rugăciune dedicată unei divinități, un calendar, un joc ori chiar un mesaj redactat într-o limbă minoică dispărută. Niciuna dintre aceste ipoteze nu a putut fi însă demonstrată.
Un fals realizat în secolul al XX-lea?
În 2008, unicitatea discului a alimentat o controversă. Istoricul american Jerome Eisenberg a susținut că Luigi Pernier ar fi comandat realizarea obiectului pentru a rivaliza cu descoperirile spectaculoase făcute de Arthur Evans la Knossos.
Lipsa unei analize prin termoluminiscență, care ar putea data arderea lutului, continuă să alimenteze suspiciunile. Cu toate acestea, cercetări mai recente întăresc considerabil ipoteza autenticității sale. Motive asemănătoare mai multor simboluri de pe disc au fost identificate pe ceramică ștampilată, pe însemne ale olarilor și pe sigilii minoice descoperite la Phaistos la câteva decenii după găsirea discului.
În 2014, doi lingviști au susținut că au identificat o rugăciune adresată zeiței-mamă din cultura minoică, însă fără a prezenta dovezi convingătoare. Până în prezent, misterul Discului din Phaistos rămâne nerezolvat.
.webp)
