Poluarea fonică dintr-un oraș determină așa-numitele traume sonore. Și căștile purtate prea mult determină aceleași traume. Cum se simt? Nu mai înțelegeți când vă uitați la televizor. Zgomotul permanent al unui oraș mare înseamnă traumă sonoră. Se adaugă, exponențial, trauma sonoră făcută cu propriile căști. Purtate prea multe ore pe zi - de cei mai mulți tineri.
Prof. univ. dr. Codruț Sarafoleanu, medic primar ORL: „Poartă căști permanent, în care sunt mulți decibeli. Se distrug senzori din urechea internă, din nervul auditiv. Este un proces lung, dar prin repetitivitate. Se lasă cu distrugeri ireversibile.”
Prima oară, scade auzul pe frecvențele înalte. Când distrugerile sunt importante – scade așa-numita frecvență de conversație. Ce înseamnă?
Prof. univ. dr. Codruț Sarafoleanu, medic primar ORL: „Pacientul sesizează că sunt afectate frecvențele de conversație pentru că nu aude la televizor. Într-o conversație, începe să nu audă. E vorba de ce înțelegem printr-o conversație, mulți pacienți aud zgomote, dar nu reușesc să înțeleagă.”
Încercați să limitați timpul petrecut cu o pereche de căști pe urechi. Când nu mai înțelegeți conversația, nervul auditiv are deja nevoie de un aparat auditiv. Ca să vă ajutați, de fapt, creierul.
Laura Mihale, audiolog: „Expunerile repetate la nivel de zgomot mare pot afecta auzul în timp. Să folosim protecție auditivă, dacă e nevoie, să luăm pauze și, la apariția primelor semne că ar scădea auzul, să mergem să facem o audiogramă. După vârsta de 50 de ani, trebuie să facem un test de auz de control, să ne asigurăm că totul e în regulă cu auzul nostru. Audiograma este testul care arată obiectiv cum auzim. Peste 1 miliard de tineri au risc să aibă probleme de auz – apreciază Organizația Mondială a Sănătății. Aceasta din cauza expunerii repetate la un nivel mare de zgomot.”
