Constantin Brâncuși - viața și cariera. De ce a vrut sculptorul să fie înmormântat la Paris
Constantin Brâncuși s-a născut pe 19 februarie 1876, în Hobița, România și a decedat pe 16 martie 1957, la Paris, Franța.
A fost un pionier al sculpturii moderne abstracte și a realizat numeroase lucrări în lemn. Este cel mai cunoscut pentru sculpturile sale abstracte reprezentând capete ovoidale și păsări în zbor.
Viața și cariera lui Constantin Brâncuși
Constantin Brâncuși s-a născut pe 19 februarie 1876, în satul Hobița, județul Gorj. S-a tras dintr-o familie modestă, fiind al șaselea copil al lui Radu Nicolae și al Mariei Brâncuși. În perioada copilăriei, Brâncuși nu a mers la școală, ci s-a ocupat de turma de oi a familiei.
În copilărie, Brâncuși nu a avut o viață ușoară. La vârsta de șapte ani, el păzea turmele de oi ale familiei. Tot în această perioadă a început să manifeste o mare atracție pentru meșteșugurile din lemn. A învățat să modeleze diferite obiecte din lemn. La vârsta de 11 ani, a plecat din satul natal și s-a mutat la Slatina, pentru a lucra la o băcănie locală. După ce a lucrat câțiva ani ca servitor casnic, Brâncuși s-a mutat la Craiova, unde a lucrat tot ca servitor. Aici a reușit să-și câștige independența financiară și, în cele din urmă, să urmeze cursurile Școlii de Arte și Meserii din Craiova.
Brâncuși a studiat cu pasiune meșteșugurile, iar în 1898 a absolvit Școala de Arte și Meserii cu distincție. După absolvirea acestei școli, el s-a înscris la Școala Națională de Arte Frumoase din București, unde a continuat să-și perfecționeze tehnicile de sculptură. A fost un student remarcabil, dar și-a format rapid o viziune proprie asupra artei, care i-a influențat cariera ulterioară.
Constantin Brâncuși a mers pe jos până la Paris
În 1903, Brâncuși a luat-o pe jos din Capitală spre Paris, parcurgând cei 2.400 de kilometri ai călătoriei pe jos. A durat mai bine de un an, timp în care a dormit în aer liber și a trăit din ce i-au dat străinilor. Avea 28 de ani când a luat această decizie și când a ajuns la Paris, s-a înscris ca practicant în atelierul renumitului sculptor Auguste Rodin, un moment crucial din cariera sa. Deși a învățat mult în atelierul lui Rodin și a primit laude pentru talentul său, Brâncuși a părăsit atelierul acestuia la scurt timp, nemulțumit de stilul său.
A spus celebrul: „Nimic nu poate crește sub copaci”, referindu-se la dorința sa de a-și construi propria viziune artistică, independent de influențele altor maeștri. După plecarea din atelierul lui Rodin, Brâncuși a început să creeze lucrări care reflectau filozofia sa artistică, concentrându-se pe esența formelor, reducându-le la forme geometrice simple. Acesta a fost începutul unui stil propriu, caracterizat prin abstractizare și reducerea formei la esențial. Primele sale lucrări notabile, cum ar fi „Rugăciune” (1907), au fost modele de simbolism și au marcat începutul unei cariere internaționale remarcabile. „Rugăciune” a fost o sculptură realizată pentru un monument funerar, care reflecta ideea de sacralitate și credință.
În 1914, Brâncuși a avut prima expoziție personală la New York, un moment semnificativ care l-a lansat pe plan internațional. De asemenea, în 1924, a participat cu lucrări celebre precum „Sărutul”, „Domnișoara Pogany”, „O muză” și „Măiastra” la prima expoziție de artă contemporană din România. La această expoziție, publicul a putut observa evoluția stilistică a lui Brâncuși, care depășea granițele tradiționalismului și adresa teme mai adânci, precum iubirea, natura și spiritualitatea.
Brâncuși a continuat să-și adâncească influența în lumea artei internaționale, participând la expoziții importante și obținând aprecieri și distincții. În 1926, el a avut o expoziție de succes la galeria Brummer din New York, dar un incident semnificativ a avut loc în momentul în care autoritățile vamale americane i-au impus o taxă pe sculptura „Pasărea în văzduh”, considerând-o o lucrare „neartistică”. Brâncuși a intentat proces și a câștigat în 1928, un moment semnificativ în recunoașterea valorii sale ca artist modern.
În 1937, Brâncuși a călătorit în România, unde a ridicat ansamblul monumental de la Târgu Jiu, care include „Coloana fără sfârșit”, „Poarta Sărutului” și „Masa Tăcerii”. Lucrările sunt considerate capodopere ale sculpturii moderne și sunt emblematice pentru filosofia artistică a lui Brâncuși. În acea perioadă, Brâncuși a continuat să creeze lucrări din bronz, marmură și piatră, iar în 1947, Muzeul Național de Artă Modernă din Paris a achiziționat lucrări importante, cum ar fi „Muza adormită” și „Foca”.
Deși Brâncuși a continuat să-și dezvolte cariera în Franța, lucrările sale au devenit din ce în ce mai renumite și au fost expuse pe larg în întreaga lume. În 1952, el a obținut cetățenia franceză, iar în 1956 a donat atelierul său, împreună cu uneltele și lucrările sale, statului francez. La 16 martie 1957, Constantin Brâncuși s-a stins din viață în atelierul său din Paris, la vârsta de 81 de ani.
De ce a vrut să fie înmormantat la Paris
În 1957, Brâncuși, deja slăbit de suferință, l-a chemat pe arhiepiscopul Teofil, preotul bisericii ortodoxe, pentru a se spovedi și a se împărtăși. După acest moment, i-a mărturisit că moare „cu inima tristă, pentru că nu mă pot întoarce în țara mea”. La 16 martie 1957, la ora 2:00 dimineața, Constantin Brâncuși a trecut în neființă, iar pe 19 martie a fost înmormântat la cimitirul Montparnasse din Paris.
În urmă cu mai bine de un deceniu, autoritățile române au ridicat problema ca trupul lui Brâncuși să fie repatriat în România. Cel care a vorbit despre subiect a fost Laurian Stănchescu, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, care a vorbit despre mărturisirea de pe patul de moarte făcută de Brâncuși: "Mor cu sufletul neîmpăcat că mor departe de ţara mea şi voi putrezi în pământ străin şi nu voi putea fi înmormântat la Hobiţa alături de mama mea”.
Se știe deja că el a vrut să își doneze operele statului român, însă comuniștii l-au refuzat, așa că a lăsat tot ce a lucrat Muzeului Național de Artă Modernă din Paris. După multe episoade de dispreț din partea propriei țări, Brâncuși a ales ca Franța să îi devină patrie, motiv pentru care vrut neapărat să fie înmormântat în celebrul cimitir din Paris: Montparnasse.
Ziua Națională Constantin Brâncuși e sărbatorită pe 19 februarie
La începutul anului 2015, scriitorul Laurian Stănchescu, președintele Fundației Ideea Contemporană, i-a adresat președintelui Klaus Iohannis o solicitare oficială pentru ca data de 19 februarie să fie recunoscută drept Ziua Națională Constantin Brâncuși.
Propunerea a fost susținută de mai mulți parlamentari, care au considerat că această inițiativă reprezintă un soi de „revanșă” morală pentru modul în care statul român l-a tratat pe Brâncuși, refuzându-l și umilindu-l în timpul vieții.
După o serie de dezbateri, pe 27 noiembrie 2015, președintele României a promulgat legea prin care 19 februarie a devenit oficial Ziua Națională Constantin Brâncuși.
“Vă cer în numele memoriei lui Constantin Brâncuşi să declaraţi ziua de 19 februarie ‘Ziua Naţională Constantin Brâncuşi’ “. În opinia sa, ziua de naştere a sculptorului Constantin Brâncuşi, 19 februarie 1876, “este înscrisă în Calendarul Culturii Universale ca o dată biblică, se năştea cel care avea să fie ‘Patriarhul şi Părintele Sculpturii Moderne’, ‘Titanul din Hobiţa’, Constantin Brâncuşi, gorjeanul care ne-a dus în universalitatea lumii şi ne-a înrudit cu Dumnezeu“.
Pe 4 noiembrie 2015, proiectul legislativ a fost adoptat de Camera Deputaților, care avea rolul de for decizional. Ulterior, pe 27 noiembrie 2015, președintele Klaus Iohannis a promulgat legea prin care data de 19 februarie a fost declarată oficial Ziua Brâncuși, devenind astfel o sărbătoare națională. Conform Legii nr. 305/2015, autoritățile administrației publice centrale și locale au posibilitatea de a organiza sau sprijini logistic și material diverse manifestări cultural-artistice dedicate acestei zile.
Etichete: constantin brancusi,
